15/04/2026
🔹 Când ordinul de protecție nu este suficient: internarea nevoluntară ca soluție juridică reală
Ce faci atunci când ai în față un consumator de droguri adult, care refuză orice formă de tratament, dar al cărui comportament devine un risc real pentru sine și pentru familie?
Într-o astfel de cauză, am ales să nu ne limităm la solicitarea unui ordin de protecție, ci să cerem, în mod conex, și dispunerea măsurii internării nevoluntare, în temeiul Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mintală.
Instanța a confirmat că această abordare nu doar că este admisibilă, ci poate reprezenta singura soluție juridică efectivă în situația în care persoana în cauză refuză atât internarea voluntară, cât și urmarea unui tratament.
Pe baza probelor administrate, s-a reținut existența unei suspiciuni rezonabile privind incapacitatea pârâtului de a-și controla comportamentul și de a-și gestiona tratamentul în mod autonom, ceea ce justifică activarea mecanismelor legale de protecție.
Prin urmare, instanța a admis cererea de sesizare a unității medicale competente, în vederea evaluării și, după caz, a internării nevoluntare, în lipsa consimțământului persoanei vizate.
👉 Dincolo de soluția concretă, această speță arată un lucru esențial:
procedura ordinului de protecție poate funcționa ca un cadru procesual eficient pentru declanșarea mecanismelor prevăzute de Legea nr. 487/2002, atunci când este necesară o intervenție rapidă pentru înlăturarea unui risc real.
