28/05/2026
În contextul unor schimbări economice constante în societate, coroborate cu influența unor factori personali precum: situații imprevizibile în viața personală, absența unei educații financiare, eșecul unei afaceri sau gradul ridicat de îndatorare, se întâmplă deseori ca veniturile unei persoane fizice să scadă, iar obligațiile pecuniare ale acesteia să crească.
În acest context, legislația din România prevede mecanisme de sprijin, care să asigure redresarea situației financiare a persoanei fizice, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acesteia și descărcarea de datorii. Insolvenţa unei persoanei reprezintă acea stare a patrimoniului unei persoane care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Legea instituie o prezumție relativă de insolvență a persoanei fizice atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
Pentru a beneficia de mecanismele de sprijin prevăzute de lege, persoana fizică a cărei intrare în insolvență se cere, trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care enumerăm:
- să aibă reședința sau domiciliul în România de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii;
- nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabilă să îşi execute obligaţiile astfel cm au fost contractate;
- cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea a 15 salarii minime pe economie;
- nu a mai fost subiect al unei astfel de proceduri cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;
- obligaţiile nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi.
De asemenea, nu poate beneficia de această măsură debitorul care: a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile; deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit; a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii și alte situații asemănătoare.
Ce presupune mai exact procedura insolvenței unei persoane fizice? Procedura are mai multe forme:
a) procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor - debitorul depune o cerere de deschidere a procedurii la comisia de insolvență și înscrisurile doveditoare, ulterior notificării creditorilor despre intenția acestuia de a intra în insolvență, cu cel puțin 30 de zile înainte de depunerea cererii. Dacă sunt îndeplinite condițiile, comisia va desemna un administrator al procedurii care împreună cu debitorul va elabora un plan de rambursare a datoriilor care poate dura cel mult 5 ani;
b) procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active – presupune o valorificare a bunurilor persoanei fizice și a veniturilor acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de eliberarea de datorii reziduale în condițiile legii;
c) procedura simplificată de insolvență – se aplică persoanelor cu vârsta standard de pensionare sau care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă și presupune mai multe obligații în sarcina debitorului precum: interzicerea contractării de noi împrumuturi; informări periodice a comisiei cu privire la situația financiară; plata creanțelor curente, pe măsură ce devin scadente.
O gestionare precaută a resurselor financiare, poate evita situațiile nefavorabile în care datoriile scapă de sub control.
- Av. Carolina Badașco
