Numele satelor aflate in administratie: Runcu, Rachiţi, Dobriţa, Băltişoara, Bîlta, Valea Mare
Căi de acces: DN 67 D, DJ 672 B, DJ 672 C, DJ 672 D, DJ 672 E, DC 131A,DC 134;
Vecinii: Nord – jud. Pestisani
Coordonate geografice: latitudine 45º 07’ 580’’
longitudine 23 º 08’ 914’’
altitudine 321 m
Suprafata: 30149 ha din care:
- 3.132 ha rezervatii naturale;
- 1.010 ha teren arabil;
- 250 ha curti constructii;
- 4.680 ha pasuni;
- 57 ha ape;
- 370 ha vii;
- 19.980 ha padure;
- 670 ha alte terenuri. Cheile Runcului se desfăşoară pe 12 km lungime, între comuna Runcu şi Poiana Contului. Pereţii abrupţi, tăiaţi în calcare, sunt de două ori întrerupţi de poieni odihnitoare, dezvoltate pe şisturi cristaline. Această alternanţă geologică este cauza variaţiei morfologice. Apa joacă „de-a v-aţi ascunselea” cu muntele: la Contu o parte din apele Sohodolului se pierd în ponorul Fuşteica şi alte patru ponoare. Câţiva kilometri mai jos apele întâlnesc primul prag de şisturi cristaline şi ies la suprafaţă prin izbucurile de la Pătrunsa şi Picuiel. Apoi alte pierderi în calcare alimentează apele ce ies din peştera Izbucul Muşchiat. După ce străbate o largă fâşie de şisturi, Sohodolul trece prin tunelul natural al Nărilor: o peşteră formată din două galerii de 70 m lungime fiecare, cu secţiuni circulare şi triunghiulare de o perfectă armonie. O parte din ape se pierd din nou în peştera Gârla Vacii şi după un traseu subteran de peste un km reapar în josul cheilor, în Izbucul Vâlceaua şi Jaleş. Dacă pereţii verticali, străpunşi de peşteri, oferă privelişti de neuitat, speoturiştii care cunosc şi apreciază peisajul carstic trebuie să urce şi în platoul calcaros pe dealul Tufoaia. Aici şi deasupra văii Deleaşe se pot vedea unele din cele mai remarcabile câmpuri de lapiezuri din Carpaţii Meridionali. Din argilele roşii tăiate de ravine răsar ruinele albe ale unui relief bătrân degradat, mâncat, care văzut de aproape dezvăluie o mare varietate de forme sculpturale.
