Cabinet de avocat Iulia Luțu

04/09/2026

CJEU, Cauza C-598/24, Gândul Media Network — o clarificare binevenită pentru dreptul de autor și dreptul media

Un litigiu aparent simplu privind o postare de 22 de rânduri pe Facebook a oferit Curții de Justiție ocazia de a aborda trei aspecte de relevanță mai largă pentru dreptul de autor și industria media.

În primul rând, ce anume transformă un text într-o „operă” protejată?

Din acest punct de vedere, hotărârea nu urmărește să reinventeze testul originalității. Dimpotrivă, ea oferă o reafirmare utilă și oportună a abordării consacrate a Curții: ceea ce contează este dacă materialul respectiv constituie o creație intelectuală proprie autorului său, care reflectă personalitatea acestuia prin alegeri libere și creative, exprimate într-o manieră suficient de precisă și obiectivă.

Este important de subliniat că această hotărâre confirmă expres faptul că lungimea unui text, împrejurarea că a fost publicat online, precum și apartenența sa la un anumit gen literar predeterminat sunt irelevante pentru calificarea sa drept „operă”, cu excepția cazului în care astfel de factori reflectă reguli, considerații tehnice sau constrângeri care nu lasă loc libertății creative.

Deși nu este vorba de o doctrină nouă, aceasta rămâne o precizare valoroasă pentru instanțele naționale încă înclinate să caute, în primul rând, categoria literară sau artistică în care ar trebui încadrată o creație. Protecția prin drept de autor nu depinde de identificarea etichetei artistice corecte. Întrebarea relevantă este cea a originalității.

În al doilea rând, în ce măsură poate dreptul național restrânge excepția privind relatarea evenimentelor de actualitate la „extrase scurte”?

Articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva InfoSoc nu prevede nicio limitare formală privind lungimea materialului protejat care poate fi utilizat. Standardul propriu al acestei dispoziții este unul funcțional: utilizarea nu trebuie să depășească ceea ce este justificat de scopul informativ urmărit.

Curtea admite că statele membre pot restrânge excepția la extrase scurte, însă această marjă de apreciere nu este nelimitată. O astfel de restricție trebuie să rămână proporțională, să păstreze efectul util al excepției și să permită atingerea scopului său informativ.

Această nuanțare este importantă. O regulă națională privind „doar extrase scurte” nu poate fi aplicată în mod mecanic atunci când aplicarea sa ar lipsi excepția de efectul său practic. Curtea însăși recunoaște situația particulară a unui text foarte scurt, pentru care utilizarea de extrase s-ar putea dovedi imposibilă.

Întrebarea relevantă nu este, așadar, pur și simplu dacă legislația națională prevede „extrase scurte”, ci dacă limitarea respectivă, așa cm este aplicată, permite în mod efectiv ca excepția privind relatarea evenimentelor de actualitate să își îndeplinească scopul pentru care este recunoscută de dreptul UE.

În al treilea rând — și în mod special relevant pentru industria media — activitatea comercială nu poate exclude aplicarea excepției.

Curtea statuează că articolul 5 alineatul (3) litera (c) se opune unei interdicții generale de a obține un beneficiu comercial sau financiar direct ori indirect din utilizarea materialului protejat cu ocazia relatării evenimentelor de actualitate.

Această motivare reflectă o realitate practică importantă: instituțiile media îndeplinesc o funcție democratică fundamentală, dar desfășoară totodată, în general, o activitate economică necesară funcționării lor.

Condiționarea excepției privind evenimentele de actualitate de absența oricărui beneficiu economic direct sau indirect ar submina, așadar, eficacitatea acesteia pentru mass-media exploatată în scop comercial.

Aceasta nu creează însă o licență generală de reproducere liberă a conținutului protejat, în întregime sau ori de câte ori este convenabil din punct de vedere comercial. Scopul informativ, proporționalitatea, testul în trei etape și celelalte cerințe ale excepției rămân pe deplin aplicabile.

Ceea ce realizează, în schimb, această hotărâre este semnificativ: ea elimină o sursă majoră de incertitudine juridică pentru întreprinderile media, disociind legitimitatea relatării evenimentelor de actualitate de simplul fapt că jurnalismul funcționează în cadrul unui model economic.

Pentru presa scrisă, radiodifuzori și mass-media digitală deopotrivă, aceasta reprezintă o clarificare importantă a echilibrului dintre dreptul de autor, libertatea de informare și realitatea economică a producerii de știri.

CJEU, Cauza C-598/24, Gândul Media Network, Hotărârea din 3 septembrie 2026.
- https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:62024CJ0598

Cauză gestionată de Turcu & Turcu Law Office, în cooperare cu BACIU Partners.

20/07/2026

📜 Convenția de la Haga din 1980 este un instrument juridic internațional prioritar eficient pentru întoarcerea minorilor luați de către un părinte fără acordul celuilalt din domiciliul comun.

📝 Consultați avocatul pentru prevenirea sau soluționarea acestor situații.

01/07/2026

De actualitate ‼️

Contestația la evaluarea națională pe formularul și după metodologia impusă de Minister contravine principiului "non reformatio in pejus" (nu poate fi înrăutățită situația cuiva în propria cale de atac), deoarece lasă posibilitatea ca nota după contestație să fie mai mică decât cea dinainte.

⛔ Formularul impune renunțarea de către contestator la aplicarea acestui principiu, act juridic lipsit de efecte într-o eventuală acțiune în contencios administrativ.

Trecând personal, by proxy, prin această experiență, am sesizat principial abuzul, iar în urma documentării pe temă, am găsit confirmarea că și alți profesioniști ai dreptului au sesizat aceeași problemă. Pentru argumentarea completă, a se vedea articolul din link.

03/06/2026

Încrederea în avocatură - restaurată!

Într-o discuție cu o colegă intervine un coleg, terț, care auzea pentru prima dată subiectul și punctează spontan cu temei de drept cu tot:

-[...] Vorbiți de 58, nu?
- Ââ, nu știu textul de lege, vorbeam așa, pe logică juridică...

Am căutat repede, corect, se pare că era art. 58 NCPC - Curatela specială.

22/05/2026

🗣️ Putem formula cereri, sesiza autoritățile sau ridica înscrisuri, încheia acte de administrare sau conservare cu privire la bunurile comune ca soți sau pentru membrii familiei sau alte persoane fără un mandat expres?

Mandatul tacit - aplicare a regulii "qui tacet consentire videtur”-"ubi loqui debuit ac potuit” (cine tace când ar fi trebuit și ar fi putut să vorbească). - „cine tace pare a consimți”

🔵 Situația soților

Codul civil nu mai reglementează în mod expres mandatul tacit, dar îl păstrează indirect, chiar prezumat, prin reglementarea permisivă (iar în Civil ce nu este interzis este permis, excepțiile fiind de strictă interpretare) a modului în care soţii pot efectua individual (fără acordul expres al celuilalt soţ) acte juridice de conservare şi de administrare a bunurilor:

"art. 345 alin. (2) C.civ. dispune că „(…) fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune (…)”.

⭕ Însă pentru acte de dispoziție, cm ar fi vânzarea bunului comun, mandatul nu mai poate fi tacit, ci este necesar să fie expres, în formă scrisă sau nu, autentică sau nu, în funcție de forma cerută pentru actul ce se dorește a fi încheiat pentru mandant.

🔵 Situația rudelor, a afinilor și a terților

Reglementarea actuală, art. 2.014 - "Cazul special de acceptare tacită" introduce posibilitatea mandatului tacit pentru aceleași categorii de acte pentru care nu se cere mandat expres și în cazul reprezentării unei rude, a unui afin sau a altor persoane, "dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.

(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama, între altele, de prevederile legale, de practicile statornicite între părţi şi de uzanţe."

📝 Prin urmare, ar trebui să ne fie acceptat un astfel de mandat de reprezentare, dar practica este totuși de a se cere formă scrisă a mandatului, procură sau împuternicire, indiferent de serviciul solicitat sau de actul ce se dorește a se încheia, prevederii legale de mai sus, menită a simplifica birocrația, dându-i-se rareori eficiență.

06/05/2026

📀📀📀📀📀

💽 Înscrisurile în procesele civile vor putea fi depuse, în numărul de exemplare necesar comunicării, exclusiv pe suport electronic, conform art. 150 CPC coroborat cu art. 266 CPC.

Astfel, nu va mai fi necesară depunerea pe suport de hârtie a numeroase înscrisuri, câte un exemplar pentru fiecare parte și unul pentru instanță.

🖨️ Aceasta din urmă va tipări un singur exemplar, cel pentru dosarul instanței, iar părților le vor fi comunicate exemplarele certificate digital, pe suporturile electronice, CD sau stick.

19/04/2026

⁉️ Intinderea pretențiilor persoanei vătămate care se constituie parte civilă echivalează cu precizarea cuantumului exact al pretențiilor, în acceptiunea art 20, CPP?

❗ Pe scurt: nu, nu sunt echivalente, dar sunt strâns legate.

În economia Codului de Procedură Penală al României, art. 20 reglementează constituirea ca parte civilă în procesul penal.

Acolo apar două idei diferite:

🟢 „întinderea pretențiilor” = aria/structura despăgubirilor solicitate
(ce fel de prejudicii ceri: materiale, morale, daune viitoare, cheltuieli etc.)

🟢 „cuantumul pretențiilor” = suma concretă, exprimată în bani

Cum se interpretează corect ✅

Instanțele și doctrina nu le tratează ca sinonime.

Poți indica întinderea fără să fixezi imediat o sumă exactă (ex: „daune morale și materiale, inclusiv costuri medicale viitoare”), mai ales la momentul inițial.
Dar, până la soluționare, trebuie să ajungi și la un cuantum determinat sau determinabil, altfel instanța nu are ce acorda concret.

Practic

❗ La constituirea inițială: este suficient, în anumite situații, să precizezi întinderea (mai ales dacă prejudiciul nu e încă evaluabil exact).

Pe parcurs (de regulă până la închiderea cercetării judecătorești): trebuie să individualizezi cuantumul sau să oferi criterii clare de evaluare.

Concluzie

„Întinderea pretențiilor” nu echivalează cu precizarea unui „cuantum exact”. E mai degrabă o etapă inițială sau un cadru, nu finalul.

Această concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor alin. (5) al art. 20, CPP:

"Până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate:
a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
b)mări sau micşora întinderea pretenţiilor;
c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă."

Altfel, în lipsa constituirii de parte civilă în procesul penal, dreptul la repararea prejudiciului nu se pierde, ci acesta poate fi exercitat pe cale separată, la instanța civilă, conform alin. (4), art. 20, CPP:

" În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă. "
----------------------------------------

💻 Acest articol a fost elaborat în urma confruntării cu un procuror care insista ca persoana vătămată (minoră) să își precizeze cuantumul pretențiilor odată cu formularea cererii de constituire de parte civilă, adică încă de la începutul urmăririi penale, de la prima declarație a persoanei vătămate, condiționând obligația sa ca organ judiciar de a consemna cererea persoanei de această precizare necerută de lege.

🛡️ Am reușit să conving persoana vătămată minoră să nu cedeze insistențelor deoarece la acel moment cuantumul pretențiilor nu era determinabil, efectele infracțiunii și prejudiciul suferit fiind încă în derulare, efecte psihologice, școlare, sociale.

❗ O astfel de precizare forțată a cuantumului, chiar dacă poate fi ulterior modificată, consider că este prematură din punctul de vedere al apărării persoanei vătămate, la un astfel de moment procedural. Poate influența negativ cercetarea, prin crearea unei aparențe de lipsă de gravitate, dacă nu sunt luate în calcul toate efectele infracțiunii, putând conduce până la o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată pentru o faptă altfel gravă, dacă persoana vătămată și-a evaluat prejudiciul în grabă.

Nu cred că am convins și procurorul că nu așa spune Procedura Penală, însă a consemnat cererea noastră de parte civilă, totuși, urmând a preciza cuantumul exact al pretențiilor până la încheierea judecății.

12/04/2026