Cabinet de Avocat Bocut Florentina

18/08/2026

Ce se schimbă concret privind autorizația de construire

Noul Cod Urbanistic ce va ontra in vigiare de la 25 08 2026 introduce practic trei situații:

1. Autorizație de construire – rămâne regula pentru majoritatea construcțiilor.

2. Notificare prealabilă la primărie, fără autorizație de construire – pentru anumite lucrări expres prevăzute.

3. Fără autorizație și fără notificare, dar numai pentru anumite lucrări de mică amploare, în condițiile Codului.

🏠 Casa de până la 150 mp în mediul rural

Aici este una dintre cele mai importante noutăți.

În anumite condiții, o locuință unifamilială de maximum 150 mp, construită în mediul rural pentru folosință proprie, poate fi realizată fără autorizație de construire, pe baza notificării.

Dar nu este suficient să aibă sub 150 mp. Contează, printre altele, regimul terenului, amplasarea și respectarea reglementărilor urbanistice.

Deci formularea corectă este:

> „fără autorizație de construire, cu notificare”, nu „fără nicio aprobare

🏡 Anexe, piscine, terase etc.

Codul simplifică și regimul pentru anumite construcții auxiliare ale locuințelor: garaje, terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri, piscine, grupuri sanitare și alte construcții exterioare, în limitele și condițiile stabilite de Cod.

Aici trebuie însă făcută distincția între:

ce poate fi făcut cu notificare;

ce poate fi făcut fără autorizație și fără notificare;

ce rămâne obligatoriu să fie autorizat.

Și tocmai aici există multe informații incomplete care circulă în presă.
ATENTIE

Faptul că nu mai trebuie autorizație nu înseamnă că poți construi „după ureche”. Reglementările urbanistice, cerințele tehnice, siguranța construcției și responsabilitățile profesionale nu dispar. Codul leagă în continuare executarea lucrărilor de proiectarea și cerințele tehnice aplicabile.

De asemenea, de la 25 august 2026, Codul Urbanistic înlocuiește integral Legea 50/1991 și Legea 350/2001, ceea ce schimbă substanțial procedura de autorizare și urbanism.

18/08/2026

Relevanța locuinței efective a minorului pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată | Prof. univ. dr. Marieta Avram, Avocat titular AVRAM LAW & Av. Cătălina Marinescu, Avocat AVRAM LAW

,,Art. 998 C. proc. civ. și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. impun corelarea regulilor privind competența teritorială a instanței sesizate cu locul în care persoana ocrotită, respectiv minorul, locuiește efectiv la momentul sesizării instanței. Jurisprudența majoritară a Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă prevalența situației de fapt asupra domiciliului formal în stabilirea competenței teritoriale.

În materia ordonanței președințiale, competența instanței este determinată, ca regulă, prin raportare la instanța competentă să soluționeze în primă instanță fondul dreptului. În acest sens, art. 998 C.proc.civ., sub denumirea marginală „Instanța competentă”, prevede: „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. Prin urmare, pentru determinarea instanței competente să soluționeze o cerere de ordonanță președințială, este necesară identificarea regulilor de competență aplicabile cererii privind fondul raportului juridic dedus judecății."

Articolul integral la următorul link: https://www.juridice.ro/essentials/12161/relevanta-locuintei-efective-a-minorului-pentru-stabilirea-competentei-teritoriale-a-instantei-de-judecata

24/07/2026

În cazul în care nu sunt însoțiți de ambii părinți, minorii au nevoie, pentru a putea călători în străinătate, de o declarație a celuilalt părinte sau a ambilor părinți, dacă e însoțit de un alt adult în afară de părinții săi, din care să reiasă acordul lor pentru deplasarea minorului în străinătate.

Citește continuarea articolului: https://www.avocatnet.ro/articol_72248/Ce-informa%C8%9Bii-trebuie-s%C4%83-con%C8%9Bin%C4%83-in-prezent-procura-necesar%C4%83-deplas%C4%83rii-unui-minor-in-str%C4%83in%C4%83tate-pentru-a-fi-valid%C4%83.html

12/05/2026

Potrivit dispozițiilor Codul civil, numele soților la căsătorie este reglementat de art. 282 C.civ., care prevede că viitorii soți pot conveni să păstreze numele anterioare, să ia numele unuia dintre ei sau un nume reunite.

În materia divorțului, art. 383 C.civ. reglementa, în forma anterioară modificării, regula revenirii la numele purtat înaintea căsătoriei, cu posibilitatea păstrării numelui dobândit prin căsătorie doar:

* prin acordul soților; sau în lipsa acordului, pentru motive temeinice apreciate de instanță.

Recent, prin Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a modificat art. 383 C.civ., consacrându-se principiul libertății fiecărui fost soț de a decide unilateral asupra numelui purtat după divorț. Astfel, fiecare soț poate păstra numele dobândit în timpul căsătoriei fără a mai fi necesar acordul celuilalt soț și fără justificarea unor motive temeinice în fața instanței.

În forma actuală a art. 383 C.civ., instanța sau autoritatea competentă doar ia act de opțiunea exprimată de fiecare fost soț cu privire la numele purtat după divorț. Modificarea legislativă are ca scop simplificarea procedurii divorțului, eliminarea dependenței de consimțământul fostului soț și protejarea continuității identității personale și profesionale.

12/04/2026

13/03/2026

Înaintea unui litigiu, concilierea (sau încercarea de soluționare amiabilă) este o etapă prin care părțile încearcă să rezolve conflictul fără a ajunge în instanță. Scopul ei este găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți, economisind timp, bani și tensiune.

1. Ce este concilierea înaintea unui litigiu

Concilierea este un proces de dialog și negociere, în care părțile:

își prezintă pozițiile și argumentele;

analizează situația juridică și factuală;

încearcă să ajungă la un compromis echitabil.

Ea se bazează pe principiul bunei-credințe și al respectului reciproc.

2. Trăsăturile principale ale unei concilieri corecte

O conciliere autentică ar trebui să aibă câteva caracteristici esențiale:

1. Bună-credință
Părțile trebuie să participe sincer, cu intenția reală de a găsi o soluție.

2. Echilibru între părți
Nicio parte nu trebuie să profite de o poziție de forță sau de vulnerabilitatea celeilalte.

3. Concesii reciproce
O înțelegere amiabilă presupune compromisuri de ambele părți.

4. Transparență și claritate
Argumentele, pretențiile și limitele trebuie exprimate clar.

5. Respect și profesionalism
Dialogul trebuie purtat într-un cadru civilizat, fără atacuri personale.

6. Libertatea deciziei
Fiecare parte trebuie să decidă liber dacă acceptă sau nu propunerea de conciliere.

3. Ce NU trebuie făcut într-o conciliere

Există comportamente care compromit complet ideea de conciliere:

1. Presiune sau intimidare
Nu trebuie exercitate amenințări sau presiuni psihologice.

2. Exploatarea vulnerabilității
Nu este etic și nici corect juridic să se profite de dificultățile personale sau financiare ale celeilalte părți.

3. Refuzul total al dialogului
Participarea formală, fără intenția reală de negociere, golește concilierea de sens.

4. Impunerea unilaterală a condițiilor
Concilierea nu înseamnă dictarea unui rezultat.

5. Dezinformarea sau manipularea
Prezentarea distorsionată a faptelor sau a drepturilor legale subminează procesul.

6. Lipsa respectului
Atacurile personale sau tonul agresiv distrug cadrul de negociere.

4. Principiul de bază

În esență, concilierea nu este o luptă pentru a învinge, ci o încercare de a rezolva conflictul într-un mod echitabil și responsabil.
Dacă una dintre părți folosește presiunea sau constrângerea, procesul încetează să mai fie conciliere și devine o formă de abuz sau negociere cu rea credinta .

25/01/2026

Care poate fi cauza violentei extreme la minori sub 14 ani ?

1. Expunerea timpurie și constantă la violență
atât in familie , comunitate , scoala sau in mediul online line.
jocuri, videoclipuri, TikTok, YouTube cu conținut violent, FILME VIDECLIPURI FARA FILTRU , limbaj agresiv normalizat.
Creierul copilului nu are mecanismele mature de filtrare. Violența repetată: Desensibilizeaza , reduce empatia si normalizează agresiunea

2 COPILUL ARE NEVOIE DE LIMITE FERME !( clar si afectuos explicate)
Mulți copii insa cresc fara reguli clare , fara consecinte consecvente, fara autoritare calma , predictibila ceea ce nu înseamnă abuz ci doar absența limitelor.
Un copil fără limite: nu stăpânește impulsurile își testează puterea constant
3 COPILUL NU ARE MODELE Parentale funcționale astfel ca
Copiii nu fac ce li se spune, fac ce văd.
violență domestică (chiar verbală)
părinți impulsivi, agresivi, absenți emoțional
stres extrem, sărăcie, burnout parental
consum de alcool/droguri în familie
Pentru copil, violența devine limbaj relațional.
4. ESECUL DEZVOLTARII EMOTIONALE
Mulți copii:
nu știu să-și numească emoțiile
nu știu să tolereze frustrarea
nu au fost învățați să aștepte, să piardă, să negocieze
Rezultatul:
Violența devine o descărcare emoțională primitivă.
5. IZolarea sociala si ruptura de comunitate
mai puțină joacă liberă
mai puține grupuri reale
mai mult timp
6. Influenceri, trenduri și „glorificarea răului”
Unii copii:
caută validare prin șoc prin imitare de comportamente extreme
vor „putere”, „respect”, „faimă” si violență devine spectacol
7. Probleme neuropsihologice nediagnosticate
Nu e confortabil de spus, dar e real:
ADHD sever netratat
tulburări de atașament
traume timpurii
tulburări de conduită. Astfel ca
Fără intervenție timpurie, aceste probleme pot escalada dramatic.
8. Slăbirea consecințelor reale
Copiii simt foarte repede:când
„nu li se poate întâmpla nimic”
când adulții sunt neputincioși sau confuzi și astfel Lipsa consecințelor întărește comportamentul violent.
De ce pare fenomenul „mai grav” acum?
Pentru că:
totul este filmat și distribuit
violența e amplificată online
intervenția e tardivă
adulții sunt depășiți, epuizați sau negaționisti
Un adevăr greu, dar necesar
Un copil violent extrem nu este liber.
Este un copil:
copleșit , dereglat emoțional si crescut fara suficiente ancore si astfel
Violența extremă la minori sub 14 ani apare la intersecția dintre: ecrane + lipsa limitelor + modele greșite + traume + lipsa interventiei timpurii.

Avocat Florentina Bocut

24/12/2025

Primiți cu bucurie Nașterea Domnului ! Sărbători binecuvântate tuturor !

23/12/2025

O confuzie, posibil voită, întreținută uneori de angajatori, pune presiune pe salariații ale căror posturi urmează să fie desființate: li se pune în față foaia de hârtie și li se „sugerează” (sau impune) să își dea demisia. Să clarificăm de ce reorganizarea nu se face prin demisie și de ce semnătura angajatului pe acea cerere este, de fapt, o renunțare la propriile drepturi.

De reținut, pe scurt:
➡️Restructurarea postului nu impune demisia angajatului - aceasta este o practică abuzivă, deoarece demisia este un act unilateral de voință al salariatului, iar concedierea ține de decizia angajatorului.
➡️Angajatorii insistă pentru demisie din motive economice și de risc juridic: evită plata preavizului, a salariilor compensatorii și riscul contestațiilor în instanță.
➡️Salariatul care semnează demisia pierde protecția socială (dreptul la șomaj), perioada de preaviz plătită și posibilitatea de a negocia un pachet compensatoriu la plecarea din firmă.
➡️Demisia obținută prin constrângere poate fi anulată în instanță pentru viciu de consimțământ, generând obligații suplimentare pentru angajator, inclusiv reîncadrarea și plata drepturilor restante.

Articolul complet: https://www.avocatnet.ro/articol_70972/Se-restructureaz%C4%83-postul-deci-trebuie-s%C4%83-mi-dau-demisia-Capcana-juridic%C4%83-in-care-nu-trebuie-s%C4%83-c%C4%83dem.html

O confuzie, posibil voită, întreținută uneori de angajatori, pune presiune pe salariații ale căror posturi urmează să fie desființate: li se pune în față foaia de hârtie și li se „sugerează” (sau impune) să își dea demisia. Să clarificăm de ce reorganizarea nu se face prin de...