10/04/2026
⚖️ Despre importanța probelor
Ca justițiabil, este important să știi că nu întotdeauna adevărul judiciar este același cu adevărul cunoscut de către părțile unui litigiu.
Acest lucru înseamnă că nu întotdeauna realitatea, așa cm este ea cunoscută de părți, ajunge să fie cunoscută și de către judecătorul chemat să soluționeze litigiul.
Articolul 249 C.pr.civ., prevede că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Prin urmare, orice cerere adresată instanţei trebuie dovedită cu probe, la fel cm trebuie dovedită și orice apărare susținută în fața instanței.
Categoriile de probe reglementate de codul de procedură civilă sunt următoarele: dovada cu înscrisuri, proba cu martori, expertiza, mărturisirea, interogatoriul și altele.
Așadar, adevărul judiciar este cel care se stabilește, în cadrul unui proces, pe baza probelor administrate la solicitarea părților sau din oficiu, de către instanța de judecată.
În acest context, doresc să subliniez importanța dovedirii oricăror susțineri și, îndeosebi, importanța administrării probei cu martori.
Din postura de avocat, aud adesea afirmația "nu am martori, nu vreau să implic pe nimeni". O astfel de afirmație este nu doar injustă, ci și intrigantă, în măsura în care există probabilitatea ca acel martor să fie cheia unei soluții favorabile părții reprezentate.
Există numeroase situații în care anumite fapte s-au petrecut în fața altor persoane, dar justitiabilul interesat să își găsească dreptatea, din teama de a nu crea un disconfort martorului, prefera să nu îl cheme în instanță pentru a depune mărturie.
De asemenea, există situații în care martorul propus de parte se sustrage de la a depune mărturie, fie din comoditate, fie de teama de a jura cu mâna pe Biblie.
Pentru cea din urmă categorie există remediu: dacă nu dorește sau nu poate să depună un jurământ religios (pe Biblie sau alt obiect de cult) în fața instanței, poate opta pentru o formă laică. Conform Codurilor de Procedură Civilă și Penală, martorii fără confesiune sau cei de altă religie depun un jurământ pe onoare și conștiință, spunând: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
În ceea ce îi privește pe cei care refuză deliberat să depună mărturie in fata instanței, amintim că, odată citați legal, martorii au obligația de a se prezenta la termenul stabilit pentru audierea martorilor.
Citarea martorilor este esențială pentru administrarea corectă a probei testimoniale, întrucât lipsa nejustificată a martorului poate afecta soluționarea cauzei.
Dacă martorul, deși legal citat, nu se prezintă la termen fără un motiv justificat, instanța poate dispune mai multe sancțiuni procedurale, cm ar fi: amenda judiciară, obligarea la suportarea cheltuielilor cauzate sau aducerea martorilor în fața instanței cu mandat (de către organele de poliție).
Mai mult, în domeniul dreptului penal, depunerea unei mărturii de către persoana citată ca martor nu este opțională. Aceasta, este obligată să se prezinte la organele judiciare și să declare tot ceea ce știe cu privire la fapta pentru care se desfășoară cercetări, în caz contrar putând fi ea însăși urmărită penal pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă sau obstrucționarea justiției.
Recent, Înalta Curte de Casaţie și Justiție a hotărât că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă în cazul în care persoana citată în calitate de martor în procesul penal, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora s-a dispus sau s-a încuviințat audierea sa, precum şi obligaţiile procesuale care îi revin, refuză, înainte sau după depunerea jurământului sau a declarației solemne, să dea declaraţii şi nu se află într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 116 alin. (3), art. 117 alin. (1) și art. 118 din Codul de procedură penală.
Așadar, este importantă înțelegerea importanței probelor atât din perspectiva justitiabilului care urmărește realizarea unui drept sau interes propriu, cât și din perspectiva martorului.
Astfel, realitatea poate ajunge să constituie adevăr judiciar, și cauza dedusă judecății are șansele reale de a fi soluționată just și echitabil.
Dacă ai fost citat ca martor și nu știi exact ce urmează, dacă vrei să înțelegi rolul tău într-un proces, îți putem oferi clarificări și, dacă este cazul, protecție legală. Este de preferat să apelezi la un avocat decât să te sustragi de la îndeplinirea obligației legale de a da curs citării organelor judiciare.
