24/04/2026
Opinia INM ref. modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere când veniturile declarate nu corespund standardului de viață al părintelui nerezident
Problema de drept: Modalitatea de stabilire a cuantumului obligației părintelui nerezident de a contribui la cheltuielile de creștere și educare ale copiilor minori în ipoteza în care din înscrisurile emise de organele competente rezultă că nu obține venituri sau obține venituri mult inferioare raportat la standardul de viață pe care îl are părintele nerezident; posibilitatea stabilirii pensiei de întreținere într-un cuantum superior cotei maximale prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil calculată prin raportare la veniturile declarate la organele competente sau prin raportare la venitul minim net pe economie, ținând seama că debitorul obligației de întreținere are posibilitatea de realizare a unor venituri superioare decât cele declarate organelor competente
Opinia Institutului Național al Magistraturii (redactorul opiniei este judecător Andrei Iacuba, formator INM):
Soluţiile divergente pronunţate în practica judiciară:
Această problemă de practică judiciară privește posibilitatea stabilirii pensiei de întreținere într-un cuantum superior cotei maximale prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil calculată prin raportare la veniturile declarate la organele competente sau prin raportare la venitul minim net pe economie, ținând seama de împrejurarea că debitorul obligației de întreținere are posibilitatea de realizare a unor venituri superioare decât cele declarate organelor competente.
Într-o primă opinie, se consideră că stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se poate realiza doar în limita cotei maximale prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil calculată prin raportare la veniturile declarate la organele competente sau prin raportare la venitul minim net pe economie.
În a doua opinie, se consideră că este posibilă stabilirea pensiei de întreținere într-un cuantum superior cotei maximale prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod civil calculată prin raportare la veniturile declarate la organele competente sau prin raportare la venitul minim net pe economie, ținând seama că debitorul obligației de întreținere are posibilitatea de realizare a unor venituri superioare decât cele declarate organelor competente.
Dispoziţiile legale incidente în soluţionarea problemei de drept:
Art. 527 Cod civil: “1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.”
Art. 528 Cod civil: „Starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.”
Art. 529 Cod civil: “(1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (3) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat”.
Soluţia asupra problemei de drept şi argumentele ce o fundamentează:
În prealabil, în raport cu practica judiciară propusă în legătură cu problema de drept ridicată, opinăm că în această situație nu se pune propriu-zis problema excedării cotei maximale din veniturile debitorului, stabilită prin prevederile art. 529 alin. (2) C.Civ., ci, mai degrabă, a modului de stabilire a bazei de calcul la care au a fi raportate cotele maximale prevăzute de lege, în vederea stabilirii cuantumului obligației de întreținere, respectiv a mijloacelor debitorului, dar și a posibilității acestuia de a obține astfel de mijloace, astfel cm impun prevederile art.527 alin.(1) C.Civ. Totodată, se poate pune problema celei mai adecvate modalități de prestare a întreținerii, respectiv fie sub forma unor prestații periodice, fie sub forma unei prestații unice (sub forma unei sume globale), care să acopere o perioadă mai lungă de timp.
Potrivit prevederilor art. 527 alin.(2) C.Civ., la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora (…).
Prin urmare, în stabilirea bazei de calcul, instanța de tutelă are a avea în vedere nu doar veniturile debitorului care rezultă din adeverințele emise de locul de muncă sau din documentele organelor fiscale (deși această situație constituie fără îndoială regulă), ci totalitatea elementelor de natură obiectivă care rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și care conturează starea financiară reală a debitorului întreținerii, precum și posibilitățile efective ale acestuia de a obține venituri superioare celor care rezultă formal din evidențele organelor fiscale, ținând seama mai ales de împrejurări faptice care pot contura reaua-credință a debitorului întreținerii, în sensul ascunderii sau diminuării voite a propriilor venituri în scopul diminuării cuantumului obligației sale de întreținere.
Procedând astfel, instanța de tutelă poate stabili o pensie de întreținere superioară celei care ar rezulta strict prin raportarea la evidențele scriptice ale angajatorului sau ale organelor fiscale, în măsura în care mijloacele de probă administrate în cauză conturează indicii temeinice privind o conduită culpabilă a debitorului de natura celei arătate mai sus, respectiv o disimulare a stării financiare reale a acestuia, fie pentru micșorarea cuantumului obligației de întreținere, fie din alte considerente de natură ilicită, precum evitarea obligațiilor fiscale. Astfel nu se ajunge la o depășire a cotelor maximale stabilite de art. 529 alin. (2) C.Civ. (întrucât, potrivit legii, pensia nu se calculează numai prin raportare la veniturile înregistrate sau fiscalizate, ci prin raportare la totalitatea veniturilor debitorului), ci tocmai la stabilirea pensiei de întreținere cu luarea în considerare a mijloacelor reale ale debitorului, ceea ce este în litera și spiritul prevederilor art. 527 C.Civ.
Totodată, într-o astfel de situație, în care debitorul disimulează cuantumul real al mijloacelor sale materiale, instanța de tutelă ar putea aprecia asupra stabilirii unei sume globale pentru executarea obligației de întreținere, pentru a proteja drepturile creditorului și a preveni dificultăți legate de executarea prestațiilor periodice.
Printre elementele de fapt pe care instanța de tutelă le-ar putea lua în considerare pentru stabilirea existenței unei astfel de ipoteze (cu mențiunea că toate acestea trebuie să se întemeieze pe probele administrate în cauză, neputând fi exclusiv rezultatul unor simple prezumții), pot fi avute în vedere, spre exemplu, averea și standardul de viață al debitorului, disproporția vădită între acestea și veniturile declarate ale acestuia (spre exemplu, debitorul deține active semnificative sau este acționarul unic/majoritar al societăților comerciale unde este angajat cu venituri presupus minimale) ori alte elemente de fapt care evidențiază reaua-credință a acestuia în mascarea veniturilor sale reale, fie anume în scopul diminuării cuantumului obligației sale de întreținere, fie pentru realizarea altui scop ilicit – diminuarea obligațiilor fiscale, diminuarea posibilității executării silite de către debitorii săi etc. – (spre exemplu, în una din spețele prezentate în sesizare, debitorul și-a încetat contractele de management la propriile societăți comerciale și s-a angajat în cadrul uneia dintre acestea pe postul de macaragiu, în mod evident inadecvat în raport cu calificările sale personale).
Totodată, cuantumul pensiei de întreținere trebuie stabilit prin raportare la totalitatea împrejurărilor care ar putea conduce instanța la concluzia că debitorul obligației de plată are posibilitatea să obțină venituri în cuantum superior celui declarat organelor fiscale, precum domeniul în care acesta activează, calificările sale profesionale, locurile de muncă și nivelul veniturilor obținute în mod constant în trecut etc., atâta vreme cât nu se face dovada unei incapacități fizice, psihice sau intelectuale a debitorului obligației de plată ori o schimbare de natură obiectivă legată de posibilitatea acestuia de a realiza venituri adecvate situației sale profesionale.
În concluzie, opinia INM este în sensul că, deși cotele maximale prevăzute de art. 529 alin. (2) nu pot fi în mod formal depășite, fără eventualul acord al debitorului însuși, instanța de tutelă învestită cu cererea de stabilire/majorare a pensiei de întreținere este obligată să țină seama la stabilirea pensiei de întreținere nu numai de veniturile periodice ale debitorului care rezultă din datele organelor fiscale sau ale angajatorului (iar în lipsa acestora să se raporteze în mod automat la venitul minim pe economie) ci de totalitatea mijloacelor materiale ale acestora, precum și de posibilitățile de a obține un anumit nivel de venit, astfel cm impun prevederile art. 527 C.Civ., respectiv de împrejurări obiective precum standardul de viață al debitorului asigurat prin mijloace proprii, averea acestuia, calificarea profesională și domeniul în care activează etc., luând în considerare și eventualele indicii privind tentativele debitorului de a disimula cuantumul real al propriilor venituri.
Sursa: juridice
