30/08/2026
„𝑨.𝑰. 𝒎𝒊-𝒂 𝒔𝒑𝒖𝒔 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒎 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆.” 𝐃𝐚𝐫 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐠 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚̆?
Inteligența artificială ne poate ajuta enorm, ne explică, ne oferă argumente, redactează notificări, sesizări și chiar cereri de chemare în judecată. Dar există un moment în care accesul la informație poate începe să semene, înșelător, cu dobândirea competenței.
Ai o problemă juridică, o povestești AI-ului, primești un răspuns, revii cu alte detalii, cu un mesaj, cu un document, cu un nou incident, întrebi din nou și din nou. Treptat, nu mai simți că ai pus niște întrebări unui instrument. Simți că ai studiat problema. Iar după suficiente confirmări, întrebarea „𝑶𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒎 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆?” poate deveni certitudinea: „𝐒̗𝐭𝐢𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐦 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐞.”
Numai că AI cunoaște, în primul rând, povestea pe care i-ai spus-o tu.
Cealaltă parte are de cele mai multe ori are alte documente, alte probe și o altă versiune a faptelor. Și atunci apare diferența dintre a verifica de multe ori o situație și a verifica de multe ori aceeași versiune a situației.
Problema devine serioasă atunci când certitudinea se transformă în acțiune: trimiți notificări, formulezi reclamații și sesizări, faci acuzații, publici afirmații, deschizi procese iar într-o zi povestea ajunge în fața unei autorități sau a unei instanțe.
Acolo apare și cealaltă parte, cu propriile înscrisuri, cu propriile probe, cu propriile apărări.
Și uneori apare șocul: „𝑪𝒖𝒎 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒐𝒔𝒊𝒃𝒊𝒍 ? 𝑴-𝒂𝒎 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕 𝒕𝒆𝒎𝒆𝒊𝒏𝒊𝒄 𝒄𝒖 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒍𝒊𝒈𝒆𝒏𝒕̗𝒂 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒂𝒍𝒂̆.”
Faptul că AI ți-a spus că poți face ceva nu transferă însă asupra AI răspunderea pentru ceea ce ai făcut.
Desigur, un proces pierdut sau o sesizare respinsă nu înseamnă automat faptă ilicită și nici daune morale. Dar dacă, în încercarea de a-ți apăra drepturile, depășești limitele legale și aduci în mod ilicit atingere drepturilor altuia, problema juridică de la care ai pornit poate naște una nouă.
Poți ajunge tu însuți chemat în judecată, pot apărea, dacă sunt întrunite condițiile legale, pretenții pentru repararea prejudiciului. Iar peste toate acestea se pot adăuga cheltuielile de judecată.
Pentru că AI nu plătește despăgubiri, AI nu suportă cheltuielile de judecată, AI nu petrece ani într-un litigiu. Cel care apasă „Trimite”, semnează sesizarea sau introduce acțiunea este omul.
Problema nu este inteligența artificială. A.I. este un instrument extraordinar și poate fi extrem de util inclusiv profesioniștilor.
Întrebarea este dacă știm unde se termină informația pe care ne-o poate oferi și unde începe răspunderea noastră pentru ceea ce alegem să facem cu ea.
Pentru că un text care sună juridic nu este neapărat corect juridic, o explicație coerentă nu este neapărat adevărată iar faptul că AI îți spune că ai dreptate nu înseamnă că instanța va spune același lucru.
Dacă simți că această temă merită privită mai atent, te invit să citești articolul integral pe site: https://gabrielapadurariu-agorajuridica.ro/ai-mi-a-spus-ca-am-dreptate-dar-cine-raspunde-cand-lucrurile-ajung-in-instanta/