Birou mediator Adrian Doroftei

11/12/2013

Cu privire la modul in care se face informarea cu privire la mediere, la solicitarea Consiliului de Mediere si a Uniunii Centrelor de Mediere din Romania cu privire la modificarile art. 2 din Legea medierii aduse prin pct. 4 din Legea 214/2013, Plenul CSM a decis in sedinta de marti, 10 decembrie 2013, urmatoarele – cu mentiunea ca incadrarile juridice imi apartin:
- magistratul are indatorirea de a informa partile cu privire la existenta medierii ca procedura alternativa procesului judiciar si le va indruma catre mediator (conform art. 2 alin. 1 ind. 3 coroborat cu art. 6 Legea nr. 192/2006 si art. 21 C. proc. civ.);
- mediatorul este cel care urmeaza a realiza toate etapele de mediere, inclusiv procedura de informare finalizata prin certificatul de mediere (art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea medierii).

30/07/2013

http://www.mediafax.ro/social/medierea-pas-obligatoriu-inainte-de-proces-de-la-1-august-violul-printre-infractiunile-care-pot-ajunge-la-mediere-11180341

Şedinţele de informare asupra avantajelor medierii sunt obligatorii, de la 1 august, înainte de tranşarea unei dispute în instanţă, în cauzele care privesc litigiile de muncă, divorţurile, partajul de bunuri...

19/02/2013

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă – o excepţie de la regula medierii

Aplicată atunci cînd valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, procedura este exceptată în mod expres de la obligaţia participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii, ca o condiţie pentru admiterea chemării în judecată. Regula a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2012 dată pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, precum şi pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea aceleiaşi reglementări de bază în materie.

Regula se aplică într-o serie de domenii şi situaţii determinate prin O.U.G. nr. 90/2012, inclusiv în în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 (procedura ordonanţei de plată) sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 (procedura cu privire la cererile de valoare redusă) din Codul de procedură civilă.

Faţă de aceste dispoziţii, în cele ce urmează ne referim la excepţia – de la obligaţia participării la şedinţa de informare despre mediere – reprezentată de procedura cu privire la cererile de valoare redusă. Procedura, tratată în noul Cod de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat în Monitorul oficial nr. 545/2012, nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice. De asemenea, procedura nu se aplică cererilor referitoare la:

- starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;

- drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;

- moştenire;

- insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;

- asigurări sociale;

- dreptul muncii;

- închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani;

- arbitraj;

- atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun. Atunci când cererea nu poate fi soluţionată prin această procedură specială, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.

Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.

Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.

După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.

Instanţa va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât. Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător ori va răspunde prin orice alt mijloc.

Instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Nu vor fi însă încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.

Soluţionarea cererii. Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.

În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termenele stabilite, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar.

Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.

Cheltuieli de judecată. Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.

Căi de atac. Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.

Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.

15/02/2013

Concret, potrivit art. 601 din Legea nr. 115/2012, procedura prealabila instantei de judecata va fi obligatorie:

in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, d**a formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

15/02/2013

Incepand cu acest an, cei care vor sa inceapa un proces vor putea face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea. Aceasta obligatie a justitiabililor intra in vigoare astazi,
Legea nr. 115/2012, in vigoare din vara anului 2012, a modificat Legea medierii, instituind, printre altele, obligatia de a participa la o sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Concret, in actul normativ se arata, la art. 601, ca "in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, d**a caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii"
Acest lucru inseamna ca, incepand de astazi, se instituie obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta sau pana la termenul dat de instanta in acest sens, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii, adica prin dialog si negociere.

18/12/2012

Ce este, de fapt, medierea? In esenta, este „intelegerea amiabila in cazul accidentelor usoare” , ca sa adaptam o formula rutiera in cazul litigiilor din Justitie.

Este o formă simpla, de stingere a conflictelor, care se produce fără a mai ajunge în faţa instanţei. Un proces mult mai simplu, mai ieftin, mai curat din punct de vedere al “rufelor spălate” şi care ar putea să reducă doar în următorii cinci ani birocraţia din justiţie cu cel puţin 20 la sută.