16/10/2024
☘️INFRACȚIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR ☘️
Fapta ilegală de spălarea banilor este prevăzută la art. 29 din Legea nr. 656/2002, conform căruia: „(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni”.
Obiectul juridic: infracțiunea de spălare a banilor este o formă specială a infracțiunii de tăinuire, prin urmare, are un obiect juridic complex: în principal, obiectul juridic constă în relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului, iar în subsidiar în relațiile sociale referitoare la desfășurarea activității de justiție[4].
1. Obiectul material: constă în bunul asupra căruia se îndreaptă infracțiunea incriminată, sumele de bani și bunurile ce provin din tranzacții ilicite sau suspecte și care sunt introduse în mod ilegal în circuitul bancar.
Subiectul activ: poate fi orice persoană care răspunde penal, iar numai în modalitatea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, subiectul activ este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracțiunii din care provin al infracțiunii ori bunurilor respective. Participația penală poate fi săvârșită sub orice formă, fiind totuși exclusă complicitatea materială care constituie un act de coautorat.
Subiectul pasiv: cel principal este statul român ale cărui interese sunt puse în pericol prin faptele incriminate. Subiectul pasiv secundar variază în funcție de natura infracțiunii.
2. Latura obiectivă
Elementul material se poate realiza sub forma a șapte modalități alternative:
1) Schimbarea de bunuri, cunoscând că privin din săvârșirea de infracțiuni;
2) Transferul de bunuri, cunoscând că privin din săvârșirea de infracțiuni;
3) Ascunderea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora;
4) Disimularea adevăratei naturii a provenienței;
5) Dobândirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni;
6) Deținerea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni;
7) Folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
Comiterea oricărei dintre aceste modalități alternative presupune, însă, existența unei situații premise: preexistența săvârșirii altei infracțiuni din care să provină bunul care constituie obbiectul spălării banilor[5].
Urmarea imediată constă în crearea unei stări periculoase pentru interesele patrimoniale ale statului sau ale persoanelor fizice sau juridice, stare determinată de ascunderea provenienței produselor dobândite ilicit și crearea aparenței de legalitate a bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni.
Raportul de cauzalitate este prezumat, nefiind necesar a fi dovedit. Latura subiectivă constă în vinovăția sub forma intenției directe, întrucât subiectul activ înfăptuiește acțiunile concrete cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni. Forme: Tentativa este posibilă sub forma imperfectă, a întreruperii executării elementului material. Consumarea are loc în momentul în care s-a executat oricare dintre modalitățile alternative.
Sancțiune: constă în închisoare de la 3 la 12 ani. Legea specială menține active obligativitatea că hotărârile judecătorești definitive privind această infracțiune să se comunice din Oficiu.
