Avocat Condoiu Marius

13/10/2025

ÎCCJ. Mandat european de arestare. Întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în procedura de punere în executare a unui mandat european de arestare emis de o autoritate judiciară străină, termenul de prescripție a răspunderii penale nu se întrerupe ca urmare a transmiterii mandatului european de arestare către autoritatea judiciară română competentă. Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, termenul de prescripție a răspunderii penale poate fi întrerupt doar în situația transmiterii spre executare a mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare române autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute.

Astfel, instanța supremă a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, nefiind întrerupt de transmiterea mandatului european de arestare autorităţii judiciare române competente. Legea specială prevede ipoteza întreruperii cursului prescripţiei în cazul transmiterii spre executare a mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare române autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute, şi nu invers [art. 90 alin. (5) din nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală]. S-a mai subliniat că, în acest sens este şi Decizia nr. 2/2012 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial nr. 281 din data de 27 aprilie 2012), statuându-se că „transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana urmărită, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei”

04/09/2024

Ordinea în care se primește moștenirea
Clasa întâi, în ceea ce privește dreptul la moștenire, este reprezentată de descendenții defunctului.
Ulterior, dreptul la moștenire revine clasei a doua, reprezentată de ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați.
Clasa a treia la moștenire este formată din ascendenții ordinari, iar clasa a patra din colateralii ordinari.
În cazul în care, în urma dezmoștenirii, rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moștenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni.
Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor pentru care legea dispune altfel.
Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel, se mai arată în Codul Civil.
Soțul supraviețuitor
Soțul supraviețuitor este primul moștenitor legal. Acesta îl moștenește pe soțul decedat dacă, la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de divorț definitivă.
Mai mult decât atât, potrivit legii, soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali.
În cazul în care restul moștenitorilor legali refuză sau nu pot veni la moștenire, soțul supraviețuitor primește întreaga avere.
Cota soțului supraviețuitor
Cota soțului supraviețuitor este de:
a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;
b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;
c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;
d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.
Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota stabilită se împarte în mod egal între acestea.
Atunci când nu vine în concurs cu descendenții defunctului, soțul supraviețuitor moștenește, pe lângă cota stabilită, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților.

09/05/2024

Aplicarea directă a art. 6 CEDO în materie penală. Desființarea sentinței pentru efectuarea defectuoasă a cercetării judecătorești!

Într-un dosar penal de pe rolul Curții de Apel Cluj, instanța a pronunțat o Decizie de desființare a sentinței de fond, cu trimitere spre rejudecare, constatând că în fața instanței de fond nu s-a efectuat cercetarea judecătorească într-un mod adecvat, fapt ce atrage nulitatea absolută a sentinței pronunțate.

Astfel, în fața instanței de apel s-a solicitat anularea sentinței atacate în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 6 CEDO și art. 2 din Protocolul 7 la Convenție, considerându-se că lipsa unei cercetări judecătorești complete și, pe cale de consecință, lipsa unei motivări corespunzătoare, atrage sancțiunea nulității absolute, încălcând dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea de arme între acuzare și apărare și principiul dublului grad de jurisdicție.

Conform art. 421 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală instanța de apel poate „admite apelul și desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.”

07/07/2023

ÎCCJ. Declarație de recunoaștere a faptei și ulterior negare
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că la stabilirea adevărului în cazul unui proces penal esențială este identificarea unor probe certe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit fapta. În speță, instanța supremă ”deşi admite că lipsa unei explicaţii plauzibile pentru poziţia inculpatului iniţială de recunoaştere ar putea fi considerată un indiciu al nesincerităţii inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, însă, că o atare suspiciune nu poate fundamenta, prin ea însăşi, o concluzie certă de vinovăţie.”, reținându-se că nu a fost administrată nicio probă certă din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că D. a fost persoana oprită în trafic la data de 28 aprilie 2016, iar declaraţia sa iniţială reflectă, prin urmare, adevărul. ”Declaraţiile foştilor lucrători de poliţie J. şi L., inclusiv cele date în cursul judecării apelului, au o valoare probatorie limitată la propriile lor fapte, fiind, însă, complet nerelevante sub aspectul esenţial al identităţii persoanei care le-ar fi remis o sumă de bani la data anterior menţionată. Ambii martori au precizat că fie nu îl cunosc pe inculpatul D. (J.), fie nu pot spune dacă el este persoana oprită în trafic în noaptea respectivă (L.).” (Decizia nr. 11/A din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Secţia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Cabinetul de avocat Condoiu Marius, consultanta in domenii: dreptul familiei ( stabilire domiciliu

30/05/2023

RECUNOASTEREA DIVORTULUI DIN STRAINATATE

Cetatenii romani care au divortat in strainatate pot inregistra in Romania schimbarea starii civile. Recunoasterea in Romania a hotararilor de divort straine se realizeaza diferit in functie de tara unde s-a pronuntat divortul:

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA MENŢIUNII DE
DIVORŢ PRONUNŢAT ÎN STRĂINĂTATE
Competenţă: Primăria care are în păstrare actul de căsătorie
1. cererea de înscriere a mentiunii se poate face în nume propriu sau prin imputernicit cu procură specială autentificată. În procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îl reprezintă pe solicitanţ în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea menţiunii de divorţ.
2. sentinţa de divorţ (din străinătate) în original cu apostila convenţiei de la Haga, sau supralegalizată, după caz;
ATENŢIE:
3. a) sentinta de recunoaştere pe teritoriul României, la Tribunalul competent, în original (definitive şi irevocabilă) a hotărârii străine - pentru sentinţele pronunţate în statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România nu are încheiate tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei. Acestea vor fi înscrise prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă FĂRĂ AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;
b) hotărârile pronunţate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei, vor fi recunoscute de plin drept în România, fără a mai fi necesară recunoaşterea acestora de către tribunalul competent. Acestea se vor înscrie prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă NUMAI CU AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;
c) sentinta de recunoaştere pe teritoriul României, la Tribunalul competent, în original (definitivă şi irevocabilă) a deciziei administrative sau religioase emisă de autoritatea străină prin care se face dovada desfacerii căsătoriei;
4. copia sentinţei de divorţ (din străinătate);
5. traducerea legalizată a sentinţei de divorţ, în original. Traducerea se va face la un notar public din ţară, la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al Romaniei din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar străin, în acest din urmă caz trebuind să fie aplicată apostila conform Conventiei de la Haga din 05.10.1961 cu privire la suprimarea cerintei supralegalizării actelor oficiale străine;
6. În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii notariale din partea soţilor, din care să rezulte numele pe care aceştia s-au învoit să-l poarte în urma divorţului (daca este dată la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostilată sau supralegalizată, după caz);
7. copie a certificatului de naştere şi a certificatului de căsătorie;
8. procura specială autentificată , în original;
9. copie a actului de identitate;
10. extrase pentru uz oficial din actele de stare civilă, cu toate menţiunile existente pe marginea acestora (acestea se vor întocmi de ofiţerii de stare civilă).
Ţările membre ale UNIUNII EUROPENE: Republica Austria, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Regatul Finlandei, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Italiană, Irlanda, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Portugheză, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Republica Cehă, România, Bulgaria.
Ţările cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE, ACORDURI ŞI CONVENŢII BILATERALE CARE SUNT SCUTITE DE SUPRALEGALIZARE SAU APOSTILARE: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză, Republica Democrată Coreea, Croaţia, Cuba, Republica Franceză, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina

Cabinetul de avocat Condoiu Marius, consultanta in domenii: dreptul familiei ( stabilire domiciliu

09/03/2023

STABILIREA DOMICILIULUI MINORULUI ÎN STRĂINĂTATE.

În situația în care părintele căruia i-a fost încredințat minorul, doreşte să îşi stabilească domiciliul împreună cu copilul în afara granițelor țării, are nevoie în acest sens de acordul celuilalt părinte. Lipsa unui asemenea acord, va impune părintelui care doreşte relocarea într-un alt stat împreună cu minorul, obligația de a se adresa instanțelor judecătoreşti în vederea suplinirii acestui acord, urmând ca instanța de judecată să fie cea care va decide dacă schimbarea domiciliului copilului într-un alt stat este sau nu benefică minorului şi dacă părintele poate să se mute împreună cu acesta într-un alt stat.
În vederea luării unei decizii cu privire la oportunitatea dispunerii unei asemenea măsuri, instanța de judecată va proceda la o amănunțită analiză a tuturor împrejurărilor de fapt privitoare la siuația minorului urmând ca hotărârea pe care o va da să satisfacă pe deplin interesul superior al minorului.
Pentru aprecierea oportunității stabilirii domiciliului minorului în străinătate, instanța va lua în considerare şi Principiile Comisiei Europene privind Legislația Familiei, care oferă câteva criterii directoare în acest sens şi anume:
a.) vârsta şi opinia copilului;
b.) dreptul copilului de a menține o relație personală cu celălalt titular al responsabilităților părinteşti;
c.) abilitatea şi dornița titularilor responsabilităților părineşti de a colabora unul cu altul;
d.) situația personală a titularilor responsabilităților părinteşti;
e.) distanța geografică şi accesibilitatea;
f.) libera circulație a persoanelor;
Relocarea în afara jurisdicției a minorului împreună cu părintele, se apreciază de instanța de judecată de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei situații în parte, însă aceştia sunt factorii pe care în mod cert instanța îi va avea în vedere la aprecierea oportunității stabilirii domiciliului minorului împreună cu părintele în străinătate.

29/09/2022

Rabla Plus şi Rabla Clasic. Perioada de desfăşurare 30 septembrie - 25 noiembrie 2022

26/08/2022

GHID DE FINANŢARE a Programului privind casarea autovehiculelor uzate

19/08/2022

Insolventa persoanei fizice.