11/05/2026
Sezonul încheierii căsătoriilor readuce în discuție un subiect deosebit de important din perspectiva raporturilor patrimoniale dintre soți: regimul matrimonial.
Regimul matrimonial reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează modul de dobândire, administrare și împărțire a bunurilor, precum și răspunderea pentru obligațiile asumate de soți, atât în timpul căsătoriei, cât și la încetarea acesteia.
Un aspect insuficient cunoscut este faptul că legislația română reglementează, în principal, trei tipuri de regimuri matrimoniale:
▪️ comunitatea legală.
▪️ comunitatea convențională.
▪️ separația de bunuri.
Contrar percepției generale, soții nu sunt ținuți să adopte regimul „clasic” al comunității legale de bunuri,aceștia având posibilitatea de a alege, prin convenție matrimonială, asupra oricăruia dintre regimurile matrimoniale prevăzute de Codul Civil.
📌 Comunitatea legală reprezintă regimul matrimonial aplicabil ca regulă generală, în situația în care soții nu optează pentru un alt regim matrimonial.
Acest regim se întemeiază, în esență, pe prezumția egalității contributive a soților la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune în timpul căsătoriei.
În acest sens, art. 357 alin. (2) teza finală Cod civil statuează:
„ Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.”
Prezumția legală poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, însă exclusiv în cadrul unui litigiu, sarcina probei revenind celui care invocă o situație de fapt diferită de cea prezumată de lege.
Probațiunea este adesea anevoioasă, iar "războiul" purtat în vederea determinării cotei de participație a fiecăreia dintre soți, nu este, adesea, atât de simplu pe cm pare.
Din perspectiva practică, una dintre cele mai frecvente întrebări care se adresează avocatului privește categoria bunurilor comune precum și suportarea datoriilor celuilalt soț.
Astfel, cele mai recente întrebări au primit următoarele răspunsuri:
▪️ bunurile dobândite anterior căsătoriei, precum și cele provenite din moșteniri sau donații, nu reprezintă bunuri comune;
▪️ veniturile realizate din muncă și alte venituri asimilate salariilor sunt considerate prin efectul legii, bunuri comune;
▪️ creșterea valorii patrimoniale a unei societăți, realizată în timpul căsătoriei, poate face obiectul partajului, chiar dacă părțile sociale aparțin exclusiv unuia dintre soți, chiar și în situația în care societatea a fost înființată anterior încheierii căsătoriei;
▪️ un autoturism dobândit în timpul căsătoriei reprezintă bun comun chiar dacă, în actele de proprietate, figurează doar unul dintre soți;
▪️ vânzarea unui bun propriu, în timpul căsătoriei și utilizarea sumelor rezultate pentru achiziționarea unui nou bun, conduce la calificarea noului bun ca fiind comun, până la proba contrară;
▪️contribuția fiecăruia dintre soți nu se raportează exclusiv la aportul financiar, astfel ca, contribuția în gospodărie ori la creșterea copiilor are relevanță juridică în stabilirea cotei de contribuție efective.
▪️datoriile unuia din soți sunt, de regulă, datorii comune dacă au fost contractate pentru acoperirea cheltuielilor căsniciei sau sunt legate de bunurile comune.
📌 Regimul comunității convenționale apare, din perspectivă juridică, ca fiind unul dintre cele mai "subestimate" regimuri matrimoniale. În temeiul acestuia, soții pot stabili, prin convenție matrimonială, reguli proprii privind regimul bunurilor lor, în limitele prevăzute de lege și prin derogare de la regimul de drept comun.
Astfel, în temeiul comunității convenționale , soții pot:
▪️ extinde sau restrânge masa bunurilor comune;
▪️ include sau exclude anumite bunuri din comunitate;
▪️ stabili modalitatea de administrare a bunurilor;
▪️ reglementa anticipat modalitatea de partaj;
▪️ fixa, încă de la momentul încheierii convenției, cotele-părți ce le vor reveni din bunurile dobândite în timpul căsătoriei;
▪️ include în comunitate chiar și bunuri dobândite anterior căsătoriei.
Un alt aspect important reprezintă posibilitatea soților de a modifica convenția pe parcursul căsătoriei, soții nefiind ținuți de cele stabilite inițial.
Art. 366 Cod civil prevede:
„Regimul comunității convenționale se aplică atunci când, în condițiile și limitele prevăzute în prezenta secțiune, se derogă, prin convenție matrimonială, de la dispozițiile privind regimul comunității legale.”
Astfel, este esențial de subliniat faptul că, în măsura în care convenția matrimonială nu reglementează anumite aspecte privind dobândirea, administrarea sau dispoziția asupra unor bunuri, se vor aplica, ca regulă generală, dispozițiile referitoare la comunitatea legală de bunuri.
Așadar, unde convenția nu operează, se vor aplica normele legale privind comunitatea legala a bunurilor, operând astfel prezumția de egalitate a contributivității.
📌Regimul separației de bunuri presupune că fiecare dintre soți rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite atât anterior, cât și în timpul căsătoriei, exercitând în mod independent drepturile și obligațiile patrimoniale aferente.
Cu toate acestea, separația de bunuri nu exclude posibilitatea dobândirii unor bunuri în coproprietate, în măsura în care soții aleg să achiziționeze împreună anumite bunuri, situație în care cotele-părți vor fi determinate potrivit contribuției fiecăruia.
În practică, alegerea regimului matrimonial nu ar trebui tratată ca o simplă formalitate premergătoare căsătoriei, ci ca o opțiune juridică cu impact semnificativ asupra drepturilor și obligațiilor soților atât în timpul cat și după desfacerea căsătoriei.
Un aspect important : Codul Civil permite după trecerea a cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, înlocuirea sau modificarea regimului matrimonial ales inițial, bineînțeles, numai prin acordul soților.
