11/08/2024
Câteva cuvinte despre dosarul penal privind medicii de la spitalul Sfântul Pantelimon din București:
Înainte de orice, observ încadrarea juridică făcută de procurori și constând în infracțiunile de omor calificat și tentativă la omor calificat - forma "cu premeditare". Totodată, observ că asistăm, în ultima vreme, la o creștere a cazurilor în care procurorii fac încadrări juridice pe infracțiunea de omor (a se vedea accidentele de circulație din ultimul timp).
Infracțiunea de omor presupune ca formă de vinovăție intenția, în una din cele două forme ale ei: intenția directă (care constă în faptul că autorul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește, adică își dorește categoric ca el să se producă) și intenția indirectă (care constă în faptul că autorul faptei prevede rezultatul acesteia, însă nu îl urmărește, ci doar acceptă posibilitatea producerii lui, adică decesul, în cazul nostru).
În afară de unele cazuri absolut evidente - de ex., lovituri repetate cu corpuri înțepătoare-tăietoare în zone vitale ale omului, împușcarea etc. - în astfel de cazuri, gen accidente de circulație sau erori medicale, este mult mai greu să dovedești fără dubiu intenția de a ucide, fi ea și indirectă.
În raportul medico legal întocmit de INML, se arată că scăderea dozelor de nor-adrenalină reprezintă "deficiențe medicale", iar între acestea și decesul pacientului "există raport de cauzalitate". Deși, la o analiză, superficială!, a acestui aspect, pare că este gata dovedită intenția medicilor de a ucide pe pacient, în realitate, noțiunea de "deficiențe medicale" nu presupune de plano această intenție și ne duce cu gândul mai degrabă la o ucidere din culpă, adică la o greșeală comisă de medici - fie ea șio greșeală gravă, impardonabilă, bazată pe neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Iată de ce, consider că este hazardată încadrarea juridică de omor, iar acest lucru se poate dovedi o greșeală tactică fatală pentru acuzare. Nu știu cât de oportună, în situația de față, este adoptarea de către procurori a teoriei ...
Dimpotrivă, o încadrare juridică pe ucidere din culpă ar fi fost una mai aproape de posibilitățile de dovedire a faptelor, întrucât noțiunea de "deficiență medicală" include în ea, cu siguranță, conceptul de "neglijență", care caracterizează forma de vinovăție a culpei, însă cm spuneam, nu include neapărat și intenția de a ucide.
Pe de altă parte, nu am nici o îndoială ca actualul aport, făcut de INML, va fi contestat și de asemenea nu am nici o îndoială că apărarea va adopta, printre multe altele, și următoarele două strategii: prima, invocarea protocoalelor medicale, care oricât ar fi de greșite sau inumane, nu au fost create/concepute de medicii acuzați în acest dosar și a doua, aducerea in fata instanței a unor opinii ale foarte multor specialiști, care vor susține că acești medici nu au greșit cu nimic sau, în nici un caz cu intenție.
În sfârșit, nu am nici o îndoială asupra faptului că avocații medicilor acuzați vor avea - chiar dacă doar "din umbră" - sprijinul puternic al unor medici de mare valoare, iar o bună parte din apărarea făcută de avocați va consta în aspecte tehnice, care îi va face pe judecători - necunoscători de medicină - să aibă îndoieli cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de omor.
Pe de altă parte, nu cred că avocații vor cere schimbare încadrării juridice din omor în ucidere din culpă, întrucât asta ar fi, în opinia mea, o eroare din partea lor. Este preferabilă o luptă pentru achitare la infracțiunea de omor, decât o acceptare tacită a condamnării pentru o infracțiune mai ușoară, respectiv uciderea din culpă - condamnare care ar fi, evident, cu executare.
S-a mai vorbit despre infracțiunea de fals înscrisul oficiale, respectiv în fișele de observație, infracțiune care probabil ar putea fi constatată ca fiind săvârșită, însă importanța acestei infracțiuni este una absolut neglijabilă.
Dacă o condamnare a medicilor și/sau a asistentelor va fi doar pentru această infracțiune, asta are echivala cu un eșec uriaș al acuzării.
În concluzie, am unele îndoieli că se va putea obține condamnarea personalului medical acuzat, pentru infracțiunea de omor și consider că o încadrare pe ucidere din culpă ar fi fost una care ar fi adus șanse mult mai mari pentru acuzare să obțină o condamnare.
Așa cm spuneam și mai sus și reamintind încadrările de la accidentele de circulație pe omor calificat (soldate cu schimbarea lor, din omor în ucidere din culpă, de către judecători), această forțare a formei de vinovăție a intenției, de transformare artificială a culpei în intenției, doar din dorința de a atrage o răspundere mai gravă și de a mulțumi opinia publică, nu este sau nu este întotdeauna de bun augur, pentru motivele arătate mai sus.