14/10/2026
Adio de la distanță: Cum i s-a interzis Regelui Mihai să-și vadă cel mai loial prieten pe patul de moarte
În toamna rece a anului 1995, România asista la o dramă care depășea granițele politicii și intra pe tărâmul tragediei umane pure. La Spitalul Universitar din București, Corneliu Coposu, „Seniorul” care purtase pe umeri povara a 17 ani de temniță comunistă și speranțele unei democrații fragile, se stingea încet. Plămânii săi, distruși de frigul și tuberculoza din închisorile Râmnicu Sărat și Sighet, cedau definitiv. Dar, în timp ce trupul îi slăbea, gândul său zbura către un singur om: Regele Mihai I, suveranul exilat pentru care Coposu își sacrificase tinerețea și libertatea, refuzând orice compromis cu comuniștii.
Vestea că starea liderului țărănist este critică a ajuns rapid la Versoix, în Elveția. Regele Mihai, profund marcat, a făcut imediat demersuri disperate pentru a reveni în țară. Nu cerea o vizită politică, nu voia să țină discursuri sau să agite masele. Cerea un singur lucru, simplu și creștinesc: dreptul de a-și lua rămas bun de la omul care fusese, poate, cel mai fidel supus al Coroanei și un prieten devotat. Era o cursă contra cronometru, o ultimă încercare de a închide un cerc istoric deschis violent în 1947, odată cu abdicarea forțată.
Însă, regimul de la București, condus încă de temerile vechi ale lui Ion Iliescu și ale structurilor FSN, a răspuns cu o cruzime birocratică greu de imaginat. Autoritățile române au refuzat să-i acorde viza de intrare Regelui, invocând motive puerile de securitate și „stabilitate”, tratându-l pe fostul șef de stat ca pe un inamic periculos. A fost un moment de o meschinărie istorică: doi bătrâni, simboluri ale demnității naționale, erau ținuți despărțiți de o graniță de hârtie și de ură, chiar în fața morții.
În lipsa Regelui, la București a sosit Regina Ana, însoțită de Principesa Margareta. Vizita lor la spital a fost sfâșietoare. Corneliu Coposu, deși epuizat și conectat la aparate, a avut puterea să zâmbească atunci când a văzut-o pe Regină. Pentru el, prezența ei era dovada vie că sacrificiul său nu fusese în zadar. Regina i-a transmis mesajul Regelui, cuvinte de o tristețe infinită, purtate peste mii de kilometri. Seniorul a murit pe 11 noiembrie 1995, neîmpăcat că nu și-a mai văzut Regele, dar știind că acesta a încercat până în ultima clipă să ajungă la el.
La înmormântarea sa, sute de mii de oameni au plâns nu doar pierderea lui Coposu, ci și absența Regelui Mihai. Mesajul suveranului, citit în fața mulțimii, a răsunat ca un testament al unei prietenii zdrobite de istorie: „Corneliu Coposu a fost un model de credință și patriotism... El pleacă dintre noi, dar spiritul lui va rămâne pururea viu”. A fost ultima mare nedreptate făcută Seniorului: să plece singur, în timp ce Regele său privea neputincios de la fereastra exilului.
