19/11/2025
Dreptul la tăcere este un drept fundamental al suspectului și inculpatului, care le permite să nu se autoincrimineze, recunoscut de Codul de Procedură Penală român. Acest drept se aplică încă de la momentul începerii urmăririi penale, iar persoanele sunt informate despre el înainte de prima audiere.
Dreptul la tăcere în cazul suspectului sau inculpatului
• Dreptul la tăcere: Suspectul sau inculpatul are dreptul de a nu oferi declarații care ar putea fi folosite împotriva sa în procesul penal.
• Obligația informării: Organul judiciar este obligat să informeze suspectul sau inculpatul, înainte de prima audiere, despre drepturile sale, inclusiv dreptul la tăcere.
• Formular scris: Persoana respectivă primește, sub semnătură, un formular scris care cuprinde drepturile și obligațiile sale.
• Consecințe: Un principiu fundamental al dreptului la tăcere este că nu poate fi folosit în mod abuziv, iar dacă persoana nu depune declarații, organele de cercetare trebuie să își dovedească acuzațiile prin alte probe.
Dreptul la tăcere în cazul martorului
• Dreptul la tăcere: Un martor are dreptul să nu declare fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina.
• Obligația informării: Organul judiciar are obligația de a aduce la cunoștința martorului acest drept înainte de fiecare audiere.
• Interzicerea utilizării: Probele obținute prin încălcarea acestui drept nu pot fi folosite împotriva martorului.
Cms. Solomon Avasilcai Presedinte Drepturile Omului IOHR