09/12/2025
𝗖𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝗻𝘂 𝗱𝗶𝘃𝗼𝗿ț𝗲𝗮𝘇ă.
Oricât de grea ar fi despărțirea dintre doi adulți, un copil nu ar trebui să simtă niciodată că pierde un părinte. Și totuși, în mijlocul durerii, al dezamăgirilor și al reproșurilor nerostite, părinții pot uita uneori acest adevăr simplu: 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝗮𝘂 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗺â𝗻𝗱𝗼𝗶, 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 ș𝗶 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗰â𝗻𝗱 𝗰𝗲𝗶 𝗱𝗼𝗶 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗼𝘁 𝗺𝗲𝗿𝗴𝗲 î𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻ă 𝗰𝗮 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲𝗻𝗲𝗿𝗶.
Am simțit din plin acest lucru la 𝗱𝗲𝘇𝗯𝗮𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 „𝗢𝗰𝗿𝗼𝘁𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 – î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 ș𝗶 𝗱𝗲𝘇𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮𝘁”, organizată pe 𝟱 𝗱𝗲𝗰𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟱 de 𝗔𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮ț𝗶𝗮 „𝗝𝘂𝘀𝘁𝗶ț𝗶𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗠𝗶𝗻𝗼𝗿𝗶” la Universitatea Titu Maiorescu din București.
Acolo, alături de judecatori, colegi mediatori, avocati, executori, psihologi, reprezentanți ai asistenței sociale, ai Avocatului Poporului, ai Inspectoratului Școlar și ai Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității,am împărtășit cu toții aceeași convingere :
𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀ă 𝗳𝗶𝗲 𝗯𝘂𝘀𝗼𝗹𝗮 𝘁𝘂𝘁𝘂𝗿𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗶𝗼𝗻𝗶ș𝘁𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘃𝗶𝗻 î𝗻 𝘃𝗶𝗮ț𝗮 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶.
În discuțiile noastre a revenit constant o temă dureroasă, dar extrem de importantă: 𝗮𝗹𝗶𝗲𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗮𝗿𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹ă.
Este una dintre cele mai profunde forme de suferință pe care un copil o poate trăi în urma separării părinților. Nu se vede întotdeauna la început. Nu lasă vânătăi pe piele. Dar lasă urme adânci în suflet.
Când un copil este pus — direct sau subtil — să aleagă între părinți, când aude vorbe grele despre celălalt părinte, când este folosit ca mesager sau martor al conflictului, el învață frica, loialitatea divizată și rușinea.
Pe termen lung, 𝗮𝗹𝗶𝗲𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗮𝗿𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹ă poate duce la anxietate, depresie, dificultăți de atașament, probleme în relații și chiar respingerea propriului părinte, fără a înțelege cu adevărat de ce.
𝗡𝗶𝗰𝗶𝘂𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹 𝗻𝘂 𝗮𝗿 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶 𝘀ă 𝗰𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝘀𝗶𝗺ț𝗶𝗻𝗱𝘂-𝘀𝗲 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁 𝘀ă „ț𝗶𝗻ă 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲𝗮” 𝗰𝘂𝗶𝘃𝗮.
Iar rolul nostru — ca profesioniști, dar mai ales ca oameni — este să prevenim astfel de situații și să protejăm copilul de efectele toxice ale conflictului parental.
𝗔𝗶𝗰𝗶, 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻ț𝗮.
Pentru că într-un spațiu sigur, ghidat, părinții pot înțelege consecințele izbucnirilor, ale orgoliilor și ale deciziilor luate la mânie.
Pot redescoperi că, înainte de orice, copilul are dreptul la ambii părinți și la o copilărie neatinsă de luptele adulților.
Iar în acest cadru, 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗶 — 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗺𝘂𝗹ț𝗶 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶 — 𝘂𝗻 𝗽𝗿𝗶𝗺 𝗽𝗮𝘀 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗿𝗼𝘀, o cale care poate preveni conflictul și poate menține copilul în afara tensiunilor dintre adulți.
De ce?
Pentru că medierea oprește ruptura înainte să devină rană pentru copil.
Pentru că oferă un spațiu în care durerea adulților nu devine povara celor mici.
Pentru că îi ajută pe părinți să se asculte, să se regăsească în rolul lor comun și să pună, din nou, copilul în centrul deciziilor.
Un divorț nu trebuie să fie un câmp de luptă.
Poate fi un moment de curaj, de asumare și de maturitate.
O lecție pe care copilul o va duce cu el toată viața.
𝗔𝗹𝗲𝗴â𝗻𝗱 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗺 𝗽𝗮𝘀, 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗲𝗴, 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗽𝘁, 𝘀ă 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗷𝗲𝘇𝗲 𝗰𝗲𝗲𝗮 𝗰𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝗮𝘇ă 𝗰𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁: 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗹𝗼𝗿.
Pentru că, indiferent de separare, 𝘃𝗲ț𝗶 𝗳𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘁𝗼𝘁𝗱𝗲𝗮𝘂𝗻𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗶 𝗹𝘂𝗶.
Iar felul în care treceți împreună prin acest moment îi poate schimba destinul.
Multumim pentru organizarea imepecabila, Geta Lupu, Justitie pentru Minori, multumim Ioana Ioana Abrudan !
