13/10/2026
Unele profesii uitate, altele reinventate.
O profesie uitată — adunător de oase de pe câmpii
Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Octombrie 2026
Timp de citire: 3 minute
O relatare despre o crima oribilă petrecută în solitiudinea primejdioasă a podişului Dobrogean, ne dă amanunte despre ocupaţii ale bastinaşilor de mult uitate, despre sălbăticia lor, a unora, şi cât valora o viaţă de om la început de secol trecut.
°°°
MEDGIDIA. — Crima de la Peștera. —
lată amănunte complecte asupra crimei de la Peștera. Este cunoscut cititorilor că In dimineața de 28 Februarie c., pe marginea satului Mircea - Vodă, lângă o carieră de piatră în direcția opusă drumului Peștera- Medgidia, s’a găsit cadavrul unui batran necunoscut având capul sfărâmat cu o piatră mare care, plină de sânge, a fost găsită pe o figură de la Canara.
Cercetările începute și făcute cu mult tact și dibăcie de d. M. Bucureanu, subprefectul plășei, șeful de pluton Anghelescu și jandarmul Postelnicescu, pentru stabilirea identităței cadavrului și descoperirea criminalului, n’au putut rămâne infructuoase.
Mortul se numește Vasile Condrici și e din comuna Caramat (Crângu astăzi n.m.), comuna Cusgun. Autorii crimei sunt țiganii turci Ali Cadir Memet, Caramemet Amet și Ismail Mustafa toți trei din comuna Cocargea (Pietreni astazi n.m.) și de profesiune adunători de oase de pe câmpii, cu care ocazie au dat peste victimă pe când venea spre Medgidia și au omarit-o zdrobindu-i capul capul cu o piatră, apoi au jefuit-o de suma de 2 lei aflata asupră-i. Criminalii au făcut mărturisiri complecte și meritul descoperirii lor e al șefului de pluton Anghelescu și jandarmului Postelnicescu.
Universul, 18 martie 1906
°°°
În articolul din Universul, din 18 martie 1906, expresia „adunători de oase de pe câmpii” desemnează oameni care strângeau oase de animale găsite pe câmp, pentru a le vinde mai departe. Era o ocupație modestă, legată de recuperarea și valorificarea unor resturi găsite pe câmp.
În România de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, oasele puteau avea mai multe întrebuințări economice.
In industria cleiului și a gelatinei, oasele erau prelucrate pentru obținerea cleiului și a altor produse.
Pentru gricultură – oasele măcinate puteau fi transformate în făină de oase, folosită ca îngrășământ bogat în fosfați.
Industrie și ateliere – oasele se utilizau la fabricarea unor obiecte, mânere, nasturi și alte articole.
Oasele proveneau probabil mai ales de la animale sacrificate, animale moarte ori resturi rămase pe câmp și în apropierea așezărilor. Într-o regiune rurală precum Dobrogea, unde creșterea animalelor era importantă, o astfel de activitate putea constitui o sursă de venit pentru persoane sărace, care nu aveau pământ sau o meserie stabilă.
Câmpurile erau locuri unde puteau fi găsite oase împrăștiate, fără să fie nevoie să le cumpere de la măcelari. În plus, oasele puteau proveni din resturi de animale sacrificate în aer liber sau din cadavrele animalelor moarte.
publicat pe techirghiol. com © 1999 - 2026
