16/10/2026
Sunt foarte frecvente situațiile în care angajatorul transmite o măsură unilaterală, cm este decizia de concediere, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar angajatul nu se prezintă la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței, fără a avea un motiv justificat.
La prima vedere, s-ar putea crede că situația echivalează cu o necomunicare, însă lucrurile nu stau așa. Conform problemelor de drept analizate în cadrul Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale (Curtea de Apel Iași, Trimestrul I/2018), în ipoteza în care angajatorul transmite o măsură unilaterală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (A.R.), iar angajatul nu ridică nejustificat corespondența, comunicarea este considerată efectivă și valabilă.
⚖️ Considerentele juridice ale acestei interpretări:
☑ Salariatul nu își poate invoca propria culpă sau pasivitate (ignorarea avizelor poștale) pentru a bloca producerea efectelor unui act juridic unilateral emise de angajator.
☑ În momentul în care scrisoarea recomandată ajunge la oficiul poștal aferent domiciliului salariatului și expiră termenul legal de păstrare fără a fi ridicată nejustificat, angajatorul se consideră că și-a îndeplinit obligația. Actul își produce efectele de la acel moment, chiar dacă plicul se întoarce cu mențiunea „expirat termen păstrare”.
☑ Data la care actul se consideră comunicat marchează începutul termenului legal în care angajatul poate contesta decizia în instanță.
Această soluție oferă previzibilitate angajatorilor care și-au îndeplinit obligațiile, împiedicând situațiile în care punerea în aplicare a unor măsuri din dreptul muncii ar fi amânată nejustificat prin refuzul de a prelua corespondența.
