17/09/2026
Într-o procedură de confiscare specială declanșată după clasarea dosarului pentru prescripție, suma solicitată de parchet provenea dintr-o evaluare proprie, bazată pe o interpretare cât se poate de generoasă a declarațiilor din dosar.
Nu știu dacă v-ați întâlnit des cu problema asta, dar mie mi se pare că este o situație clasică de inegalitate a armelor între apărare și acuzare, pentru că suma de confiscat nu mai trece printr-o verificare probatorie reală. Ajunge la judecător cu aparența unor sume bătute în cuie, deși estimarea e unilaterală.
Curtea de Apel Cluj a analizat apărările pe care le-am făcut, axându-mă pe două direcții:
Prima, punctuală. Fiecare act material reținut în ordonanță l-am analizat separat: cm a fost făcut calculul, ce a avut în vedere, de ce a fost supraestimat. Știți cm se spune: diavolul e în detalii.
A doua, de principiu. Dacă limitele temporale ale perioadei infracționale sunt incerte, incertitudinea se răsfrânge și asupra cuantumului. Nu interpretăm dubiul în defavoarea inculpatului nici în materia confiscării.
Reținând aceste argumente în motivarea deciziei pronunțată în iulie, 2026, Curtea de Apel Cluj a redus de la 125.000 Euro la 21.800 de euro suma de confiscat.
