16/09/2024
ÎCCJ a stabilit că înregistrările convorbirilor telefonice sunt probe admisibile în litigiile de muncă, cu condiția respectării echilibrului între dreptul la probă și dreptul la viața privată.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟑𝟗 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în interpretarea și aplicarea art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispozițiile art. 74 şi 75 din Codul civil, stabilește că:
Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟒𝟎 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 6533/3/2022 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟒𝟏 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizarea formulată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă în dosarul nr. 582/119/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 106 alin. (1), art. 144 şi art. 146 alin. (3) din Codul muncii, art. 220 alin. (1) şi (5) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 267 alin. (1) şi art. 270 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 5 alin. (1) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control şi al personalului de cercetare din învăţământul de stat, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 4.050/2021, stabileşte că:
Cadrele didactice în activitate care desfăşoară şi activitate în regim de plată cu ora prin cumul de contracte individuale de muncă la aceeaşi unitate de învăţământ preuniversitar nu beneficiază de concediu de odihnă plătit şi pentru timpul efectiv lucrat în regim de plată cu ora, respectiv de indemnizaţia aferentă zilelor de concediu de odihnă cuvenite şi neefectuate la încetarea contractului individual de muncă pe perioadă determinată.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟒𝟑 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 , în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă, în dosarul nr. 414/90/2024 şi de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 5224/3/2024, nr. 7582/3/2024 şi nr. 4204/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție”, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.
Respinge, în rest, sesizările conexate, ca inadmisibile.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
