Enachescu & Asociatii

15/04/2016

Un dosar cu ani de piedici, care, la final ne-a bucurat si ne-a multumit. Va invitam la lectura.

I. Prezentarea situatiei de fapt:
Sotii B., care in anul 2008 si-au cumparat un apartament intr-o zona linistita a Bucurestiului, zona Floreasca- str. Giuseppe Verdi, cu vedere catre Parcul Verdi, au avut neplacuta surpriza ca in anul 2013 sa primeasca din Partea Primariei Sector 2 o notificare prin care li se aduceau la cunostinta faptul ca pentru strada Frederic Chopin, nr. 50 s-a solicitat adoptarea unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD) prin care proprietarul acestui teren a solicitat aprobarea modificarilor parametrilor urbanistici pentru construirea unui imobil de locuinte S+P+4.
Avand in vedere ca motivul principal pentru care si-au achizitionat apartamentul a fost linistea oferita de o zona cu blocuri mici, si de o panorama catre Parcul Verdi si ca, prin propunerea noului PUD sotii B nu se mai puteau bucura de aceste avantaje, acestia au apelat la serviciile Casei de Avocatura Enachescu si Asociatii.
Timp de trei ani, 2013-2016, echipa de avocati care a lucrat la acest dosar a atacat pe toate fronturile propunerea de modificare a PUD-ului, si apoi PUD-ul aprobat prin care li se permiteau acestori „investitori descurcareti” sa realizeze blocul cu inaltimea S+P+4.
O prima mica victorie a fost obtinuta inainte de declansarea procesului cand, d**a nenumarate insistente in fata Primariei Sectorului 2 in care le-am prezentat numeroase argumente de nelegalitate a noului PUD, a fost modificat PUD CHOPIN 50 si s-a permis construirea unui imobil S+P+3E+4 retras (initiatl imobilul avea inaltimea S+P+4E), modificare adusa prin Anexa HCL Sector 2 nr. 114/24.09.2013.
O a doua mica victorie a fost obtinuta in urma insistentelor pe care societatea noastra, in calitate de reprezentanti ai sotilor B., le-am efectuat in fata Inspectoratului de Stat in Constructii – Directia Regionala in Constructii Bucuresti-Ilfov si prin care am solicitat realizarea unui control la Directia de Urbanism a Primariei Sector 2, si constatarea ilegalitatilor din Planul Urbanistic de Detaliu Frederic Chopin, nr. 50. In urma controlului efectuat de cate Inspectoratul de Stat in Constructii, s-au constatat nereguli, astfel incat Primarul Sectorului 2 a emis o Dispozitie de rectificare nr. 3114/03.11.2014 a autorizatiei de construire nr. 921/153 „C” Frederic Chopin, nr. 50 din 15.09.2014 prin care „POT = 50% va fi inlocuit cu POT = 45%”.

II. Judecata in prima instanta – prima dezamagire, si singura.
Intrucat scopul final al actiunilor noastre era oprirea construirii unui bloc de 4 etaje la o distanta de cativa metri de blocul in care sotii B. locuiau, am introdus o actiune in contencios administrativ la Tribunalul Bucuresti impotriva Consiliului Local Sector 2 Bucuresti si impotriva Z.P., ca beneficiar al autorizatiei de construire emise pentru str. Frederic Chopin nr.50, prin care am solicitat Anularea in parte a Hotararii nr. 114/2013 adoptata de Consiliul Local Sector 2 Bucuresti in sedinta din 24.09.2013 in ceea ce priveste Planul Urbanistic de Detaliu aprobai pentru terenul situat in str. Frederic Chopin nr. 50.

Actiunea noastra a fost motivata, in principal, prin dezvoltarea urmatoarelor argumente:
a) incalcarea de catre noul PUD CHOPIN a Planului Urbanistic General al Bucurestiului (PUG);
b)incalcarea limitei de inaltime maxima legala,
c) incalcarea limitelor minime legale de retragere a parcelei (limita minima legala de retragere este de 9,4 m iar in PUD CHOPIN 50 retragerile erau de 8,10 m; 3,30 m; 1 m; 1 m) ;
d) incalcarea limitelor maxime ale POT (limita maxima legala este POT=30% iar in PUD CHOPIN era prevazut un POT = 45%);
e) incalcarea limitelor maxime legale ale CUT (limita maxila legala este CUT = 1 iar in PUD CHOPIN era prevazut un CUT = 2);
f) incalcarea Regulamentului Local de Urbanis aferent PUZ Sector 2 aprobat prin HCLS 2 nr. 99/14.08.2003;
g) incalcarea Ordinului Ministerului sanatatii nr. 536/1997 (actualul Ordin Ordinul nr. 119/2014 al Ministerului Sănătății) prin neasigurarea duratei de insorire de cel putin 1 ora si 30 min;
h) afectarea fundatiei blocului sotilor B. de catre noua constructie, avand in vedere neregularitatile anterior mentionate;
i) nerespectarea dispozitiilor privind amenajarea teritoriului prevazute de Legea 350/2001.

D**a aproape 1 an de judecata, Tribunalul Bucuresti a solutionat litigiul in sensul in care ne-a respins cererea de anulare. Printre motivele instantei, retinem unul cel putin straniu, respectiv ca „Prin PUZ-ul Sectorului 2s-a derogat de la PUG in sensul ca s-a permis ca pentru enclave de lotizari existente mentinute sa creasca POT si CUT.” Spunem ca este o motivatie total nefondata pentru ca terenul in speta nu era nici o lotizare existenta si nici nu ne aflat in ipotezele exceptionale in care se putea derogara de la POT si CUT.

III. Judecata in Recurs – final fericit.
Trecand peste episodul neplacut de la Tribunal, am formulat recurs la Curtea de Apel Bucuresti unde, desi situatia de fapt si motivarea in drept nu a diferit cu mult fata de cele invederate instantei de fond, actiunea noastra a fost admisa cu succes, Curtea de Apel dispunand d**a aproape inca un an de proces, in 16.03.2016, „Admite in parte actiunea, anuleaza in parte HCL Sector 2 cu privire la PUD aferent terenului situat in Bucuresti, str. Chopin 50, Sector 2”.
In momentul de fata, sotii B. se pot bucura in continuare de linistea zonei si de panorama Parcului Verdi, iar noi, in calitate de avocati, ne bucuram ca am reusit sa stopam abuzurile autoritatilor locale si ale unor „investitori descurcareti”.

07/04/2016

http://www.juridice.ro/437449/jurisprudenta-inedita-citr-10-creantele-taiate-prin-planul-de-reorganizare-confirmat-in-baza-legii-nr-852006-reinvie-in-caz-de-faliment.html

Stiri, studii, opinii, dezbateri, cariere, carti, fun

07/04/2016

http://www.juridice.ro/437551/aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-apel-in-noul-cod-de-procedura-civila.html

Stiri, studii, opinii, dezbateri, cariere, carti, fun

04/04/2016

http://www.juridice.ro/436689/consecintele-constatarii-neconstitutionalitatii-dispozitiilor-art-20-alin-1-teza-privitoare-la-antecontracte-din-legea-nr-172014.html

Stiri, studii, opinii, dezbateri, cariere, carti, fun

31/03/2016

Incurajam studentii in practica sa fie interpreti
________________

Libertatea contractuală a individului

• Contractul reprezintă, conform art. 1166 din Codul civil, acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Așadar, definitoriu pentru orice contract este acordul de voințe al părților, prin care înțelegem întâlnirea concordantă a două sau mai multor voințe individuale, cu intenția comună a părților de a produce efecte juridice.
• Încheierea contractului, precum și conținutul său sunt guvernate de principiul libertății contractuale, principiu consacrat de aproximativ toate codurile din ultimele două secole. Astfel, art. 1169 Codul civil, având ca titlu marginal „libertatea de a contracta”, prevede că părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Dacă acest principiu nu există, nu putem vorbi de un contract, ci de niște manifestări de voință fără caracter juridic.
• Principiul libertății contractuale are la bază teoria autonomiei de voință, potrivit căreia atunci când oamenii își asumă obligații prin contract, ei își limitează libertatea prin propria voință, iar nu prin lege.
• Atunci când vorbim de libertatea contractuală, trebuie să avem în vedere patru aspecte, care formează conținutul acestui principiu: libertatea de a contracta, libertatea de a nu contracta, libertatea oricui de a-si alege partenerii contractuali și libertatea de conținut. Libertatea de continut constă în dreptul părților de a stabili în mod liber conținutul contractului, de a defini contractual drepturile și obligațiile care servesc intereselor acestora, adică de a stabili și efectele contractului.
• În realitatea economică, conținutul contractului nu a fost niciodată construit prin voința exclusivă a părților, întrucât libertatea contractuală nu este absolută, ea cunoscând trei limite, prevăzute și de textul Codului civil: legea, ordinea publică și bunele moravuri. Ordinea publică include totalitatea reglementărilor care alcătuiesc dreptul public, în vreme ce bunele moravuri desemnează totalitatea regulilor de conduită care s-au conturat în conștiința societății și a căror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experiență și practică îndelungată. Sancțiunea încălcării acestor limite generale este aceea că toate clauzele contractuale sau chiar contractul în sine care sunt contrare ordinii publice ori bunelor moravuri pot fi înlăturate de la aplicare, prin nulitatea parțială a contractului sau nu pot produce efecte clauzele ilegale sau abuzive. Însă sancțiunile sunt diverse, nu se limitează la nulitate, și pot atrage sancțiuni penale sau administrative.
• Contractul are între părțile contractante putere de lege, însă el este legitim câtă vreme nu acoperă un abuz, nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri și este conform cu echitatea.
• Întrebarea pe care trebuie să o ridicăm atunci când dezbatem acest subiect este dacă, în dreptul modern, provocările generate de creșterea importanței unor forme de contracte (contractele de adeziune), de concurența neloială, de liberalismul economic mai permit existența unei adevărate libertăți contractuale. Putem considera libertatea contractuală doar o ficțiune juridică?
În prezent se poate afirma că libertatea contractuală nu mai este neîngrădită, întrucât nevoile consumatorilor, dar și cele ale profesioniștilor, pentru dezvoltarea afacerilor, îi determină pe aceștia să încheie anumite contracte.
De asemenea, trebuie să amintim de contractele de adeziune, contracte al căror conținut este prestabilit, în întregime, de către una dintre părți, fără a i se da celeilalte părți posibilitatea de a le influența, deci clauzele lor sunt impuse de o parte contractantă, iar cealaltă parte are doar posibilitatea de a le accepta sau nu. Aceste contracte sunt ne-negociate pentru că voința uneia dintre părți este eliminată sau redusă ca rol în formarea contractului și, de regulă, sunt caracterizate de inegalitatea economică a părților: partea mai puternică economic dictează celei mai slabe încheierea contractului. Deși se recunoaște utilitatea economică a contractelor de adeziune, fiind aproape imposibil să se recurgă la negociere pentru fiecare produs sau serviciu achiziționat, totuși aceste contracte sunt predispuse să creeze cadrul abuzului de drept, în situația în care cel slab economic este dezavantajat prin poziția impusă de cel puternic.
Contractele ne-negociate sunt intr-o continuă creștere, devenind chiar o stare de normalitate, iar libertatea de alegere a partenerului contractual și chiar și libertatea de a nu contracta cunosc îngrădiri din ce în ce mai evidente în cazul contractelor cu furnizorii de utilități, aceștia din urmă fiind, într-o oarecare măsură, impuși consumatorilor de monopolul de pe piața, legal sau faptic. Ca atare, un consumator care își dorește un nivel de trai decent, ar putea să nu încheie un contract de adeziune cu unicul furnizor de energie electrică din localitatea sa de domiciliu? Mai este în această situație libertatea lui de a contracta reală?
Aceeași este și situația contractelor forțate, contracte pe care suntem obligați prin lege să le încheiem și al căror conținut este uneori stabilit tot prin lege, alteori prin voința unilaterală a uneia dintre părți. De exemplu, ar putea un conducător auto care vrea să circule cu un autovehicul pe drumurile publice să nu încheie un contract privind asigurarea de răspundere civilă obligatorie, fără ca acest lucru să îi atragă vreo sancțiune? Un alt exemplu este dat de asigurarea locuințelor contra riscurilor generate de calamități.
• În condițiile de față, puterea economică a unor agenți se bucură de concentrare și expansiune globală, iar acești profesioniști nu pot fi evitați. Pentru că oamenii trebuie să consume, se văd obligați să încheie contracte cu acești profesioniști, care ajung să își impună propriile condiții în fața consumatorilor, neexistând egalitate în aceste raporturi juridice.
Diminuarea importanţei conceptului de autonomie de voinţă se manifestă și prin restrângerea forţei obligatorii a contractului, în sensul că se permite neexecutarea sa sau executarea în alţi termeni decât cei stabiliţi iniţial de către părţi.
Exemplele în care nu mai putem vorbi de conceptul clasic de libertate contractuală sunt numeroase: contracte cu clauze penale excesive, contracte în care consimțământul părților este viciat, contracte cu clauze abuzive, contracte cu dobânzi excesive impuse celui slab din punct de vedere economic, contracte ale creditorilor care profita de starea de nevoie a debitorului (și care constituie infracțiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, art. 247 alin.(1) noul Cod penal.

Tendinta actuala in aceste contracte in care libertatea contractuala este ingradita a determinat protejarea consumatorilor prin instrumente legislative pe care le au la îndemână atât Uniunea Europeană în ansamblul ei, cât și fiecare stat membru în parte. Acest lucru este necesar pentru păstrarea echilibrului dintre consumatori și profesioniști. La nivelul Uniuniunii Europene au fost adoptate o serie de directive în acest sens : Directiva 85/557/CEE privind protecția consumatorului în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale, Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive, Directiva 97/7/CE privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță. În ceea ce privește legislația națională, trebuie aminitită OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
În concluzie, este greu să susținem că actualmente libertatea contractuală și-a păstrat caracterul nelimitat si intangibil.

08/03/2016

Gestiunea de afaceri

Dacă nu vi s-a întâmplat, probabil ați auzit, cel puțin, de cazuri în care unui vecin, plecat în concediu i se defectează instalația și inundă un alt vecin.

Ce putem face din punct de vedere juridic în acest caz? Cum ne recuperăm paguba?

Răspunsurile le găsim în art. 1330 și următoarele din Noul Cod civil, sub denumirea de gestiune de afaceri, situația mai sus amintită intrând sub incidența acestei instituții, care, după părerea mea, se întâlnește cel mai adesea în raporturile în care cel puțin o parte este persoană fizică.

Mai exact, gestiunea de afaceri reprezintă situația în care o persoană (gerant), fără a fi obligată, gestionează voluntar și oportun afacerile altei persoane (gerat), care nu cunoaște existența gestiunii, sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.

Din această definiție se extrag următoarele condiții:
- în patrimoniul gerantului sa nu se identifice obligaţia de a gestiona afacerile geratului;
- gerantul să acţioneze voluntar şi oportun, în sensul că intervenţia sa este necesară şi se realizează în interesul geratului, precum şi fără intenţia de a-l gratifica pe gerat;
- geratul nu cunoaşte existenţa intervenţiei gerantului sau, dacă o cunoaşte, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să gestioneze în alt fel afacerile sale;
- intervenţia gerantului să fie utilă geratului, să-i folosească în principal prin evitarea unei pierderi patrimoniale

Pe de altă parte, din art.1331 și următoarele din Noul Cod civil, identificăm următoarele obligații:
• obligatii ale gerantului:
- să-l inștiințeze pe gerat despre gestiune
- să continue gestiunea până când geratul sau moștenitorii săi vor fi în măsură să o preia.
- să manisfeste pe parcursul gestiunii diligența unui bun proprietar. Dacă gestiunea este utilă, grija pe care gerantul trebuie să o depună pe măsura gestiunii este mai mare, el va raspunde pentru paguba produsă geratului chiar și pentru culpa cea mai mică. Dacă gestiunea este necesară sau conform art. 1324 alin.(2) – prevenirea unui prejudiciu iminent - răspunderea gerantului este mai puțin severă, el va răspunde numai pentru prejudiciile produse geratului cu intenție sau din culpă gravă
- la sfârșitul gestiunii trebuie să dea socoteală geratului și să îi predea acestuia toate bunurile obținute cu ocazia gestiunii
- gerantul va fi răspunzător față de terți potrivit contractelor încheiate, dacă le-a încheiat în nume propriu. Dacă au fost încheiate în numele geratului, dacă există cel puțin o prezumție de mandat (caz in care gerantul devine mandatar și încetează calitatea de gerant), el nu va mai fi ținut contractual, deoarece nu a contractat în nume propriu

• obligatii ale geratului:
- să plătească gerantului cheltuielile gestiunii (necesare, utile sau voluptoare, în limita sporului de valoare a gestiunii. Dacă gerantul a suferit anumite pagube, geratul trebuie să îl despăgubească. În cazul gestiunii necesare, art. 1337 alin. (4) pune la îndemâna gerantului posibilitatea de a obține o garanție pentru cheltuielile pe care le face în beneficiul geratului – înscrierea în cartea funciară. Pentru aceasta, gerantul trebuie să ceară instanței efectuarea unei expertize
- geratul va avea obligații față de terții cu care a contractat gerantul. Cât timp nu există un mandat din partea geratului (caz în care s-ar stinge și gestiunea de afaceri), regula este că gerantul a acționat în nume propriu. Totuși, geratul răspunde față de terți, pentru că gestiunea de afaceri este izvorul obligațiilor față de terți, nu contractele.

Art. 1338 prevede dispoziții care îl pun la adăpost pe gerat, astfel, cel care începe sau continuă o gestiune, cunoscând ori trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. În acest caz, instanța, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligației de restituire. Cel care ignoră împotrivirea, răspunde pentru prejudiciile cauzate și din cea mai mică culpă.
Așadar, în toate situațiile, în măsura în care gerantul acționează ca un bun proprietar, îi vor fi returnate cheltuielile necesare, adică cele care împiedică pieirea unui bun,în exemplul nostru, se pot încadra aici pierderile suferite prin inundarea apartamentului. Este important să facem distincția între utilitate și necesitate, deoarece geratul răspunde în funcție de actele materiale ori faptele juridice necesare sau utile pe care le întreprinde.
Sunt de părere că, de altfel, gerantul ar trebui să se și limiteze la aceste cheltuieli, încât să-și limiteze, la rându-i, prejudiciul propriu, cât și al geratului.

Utilitatea gestiunii trebuie apreciată nu numai față de un bun al geratului, ci trebuie privită în contextul patrimoniului geratului.

Este posibil ca un fapt material de gestiune să producă o vătămare unui bun al geratului sau chiar să distrugă un bun al geratului (spargerea unei uși pentru a pătrunde în încăpere), pentru a salva celelalte bunuri ale acestuia. Astfel, utilitatea presupune diminuarea pierderii patrimoniale pe care geratul ar putea sa o sufere în absența intervenției gerantului. Gestiunea este considerată utilă când urmărește minimizarea sau evitarea pierderilor în patrimoniul geratului.

De cele mai multe ori, astfel de acte și/sau fapte se fac între vecinii apropiați și este exclusă, de principiu, cel puțin, soluționarea de către instanță a unui posibil conflict cauzat de o neînțelegere, însă, prin aceste rânduri am încercat să explic transparent pașii si implicațiile juridice.

Si, va mai rog sa nu uitați că legea ar trebui să intervină ca o ultimă cale de rezolvare a conflictelor.

03/03/2016

Asa cm probabil stiti, Legea darii in plata a fost adoptata de Senatul Romaniei in unanimitate si urmeaza sa fie votata in Camera Deputatilor.

Cu privire la posibila neconstitutionalitate invocata de unii dintre parlamentari, referitoare la discriminarea pe care ar putea-o crea plafonul de 150 000 de euro prevazut de Legea darii in plata, probabil cea mai discutata in doctrina si in media la ora actuala, consideram, si noi ca plafonul sus-mentionat va crea dificultati sociale. Acestea pot duce la stagnarea pietei imobiliare, fiind in interesul antreprenorilor sa vanda, existand, astfel, doua grupuri: cei care vor vinde in continuare la pretul practicat pana in prezent si cei care vor ridica preturile, indreptandu-se spre maximul pragului, odata cu acesta fiind ridicata mai mult sau mai putin si calitatea materialelor folosite in constructii.
Pe de alta parte, exista o uniformizare a societatii, avand in vedere accesul la cuantumul creditelor, dar, o disproportionalitate in acelasi timp, va exista si o preferinta a celor cu venituri ridicate spre aceasta suma.