Avocat Petre Enache

21/08/2025

La noi se închid școlile, dar gările

19/05/2024

Comunismul nu s-a terminat.
Acum ne vine din vestul Europei și SUA...
Este cel mai nașpa comunism ceea ce trăim acum

https://republica.ro/poeta-ana-blandiana-zin-fata-ta-znu-vreau-sa-va-sochez-dar-eu-cred-nu-numai-ca-nu-s-a-terminat-comunismul?fbclid=IwY2xjawC2fE1leHRuA2FlbQIxMQABHRWcXYpbwW05aBM2LISZcg1lJRehTvdlt2hX3VJ7wJxHfPQpSbIMryjT_Q_aem_AYEcbJkBcatSzsS5-Exl3xaz6sIiIrq6wR4vDFI0nXRu8K3paDUXWewTM4Q-XWRHKAixvIimvdfmTrDNIYy5ZhRe

Cum arată comunismul rezidual? „Sunt niște reziduuri în care ne împiedicăm, care e ca un nisip, în care mergem mult mai greu decât pe o șosea.”

20/11/2022

Pentru părinții care nu se află relații de bună înțelegere, în cazul in care sunt despărțiți, separați ori divorțați..., poate ajută...!

"Distrugerea relației unui copil cu celălalt părinte va fi considerată violență psihologică."
Propunerea, adoptată în formă tacită.
Astfel Legea 272/2004 va fi modificată în sensul:
"Înstrăinarea părintească, care nu este altceva decât împiedicarea sau distrugerea, fără motiv, de cele mai multe ori, pe fondul unui divorț, a relației pe care copilul o are cu celălalt părinte va fi considerată formă a violenței psihologice, iar existența ei va avea o serie de urmări juridice, potrivit unui proiect de lege ce se consideră adoptat tacit la Senat, deoarece nu a fost dezbătut și votat în termenul legal. Astfel, printre altele, existența înstrăinării părintești va avea impact asupra stabilirii exercitării exclusive a autorității părintești sau asupra deciziei de stabilire a domiciliului unui copil la locuința unuia dintre părinți.

Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește.

Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumția simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul.

În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat.

Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și:
-fixarea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească;
-stabilirea unor penalități financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, în cazul nerespectării programului de relații personale;
-stabilirea unor ședințe de consiliere psihologică pentru copil și părintele înstrăinat."

01/05/2022

Inalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că din interpretarea dispoziţiilor art. 1847 şi următoarele și a art. 1890 vechiul Cod civil rezultă că prescripția achizitivă trebuie opusă doar fostului proprietar al imobilului în litigiu, în considerarea efectului juridic al uzucapiunii de sancţiune civilă faţă de titularul nediligent care a permis ieşirea bunului din patrimoniul său. În măsura în care, însă, nu este posibilă identificarea fostului proprietar al terenului ce face obiectul cererii, ori a altor persoane care ar fi interesate în contestarea uzucapiunii sau acesta a decedat și nu s-a dezbătut succesiunea vacantă, calitatea procesuală pasivă se prezumă, prin dispozițiile legii, că aparţine unității administrativ – teritoriale, în a cărei rază teritorială se află imobilul, ca titulare ale patrimoniului imobiliar. Prin urmare, legitimare procesuală pasivă a unităţii administrativ teritoriale nu decurge, în mod arbitrar, din faptul neidentificării unui alt pârât, ci se întemeiază pe dispozițiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, relative la caracterul potenţial de bun fără stăpân al terenului în litigiu. Altfel, s-ar putea ajunge, în situația particulară a inexistenței unei persoane care să pretindă un drept de proprietate asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, la respingerea acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, deși sunt îndeplinite condițiile legale pentru a uzucapa, pe considerentul că unitatea administrativ – teritorială este lipsită de legitimare procesuală pasivă, ceea ce ar echivala cu lipsirea reclamantului de orice posibilitate de valorificare a dreptului său. (Decizia nr. 1513 din 15 iulie 2020, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în ÎCCJ. Buletinul Jurisprudenței 2020, pag. 43-44)

22/04/2022

De interes general.
Legea generală a contravențiilor a fost modificată cu privire la competența de soluționare a plângerilor. În legea veche competența de soluționare aparținea judecătoriei de pe raza teritorială unde s-a săvârșit fapta contravențională. Acum, dacă ați luat o amendă și vreți să o contestați, puteți alege între judecătoria unde ați luat amendă și judecătoria de pe raza unde aveți domiciliul.

22/03/2022

Important!
A fost aprobată OUG 22/2022 prin care se abrogă ordonanța 129/2021, ce stabilea că, la intrarea în România trebuie să completezi un formular digital, cu 72 de ore mai înainte sau în 24 de ore de la intrarea în țară .
Odată cu această abrogare, amenzile date pentru necompletarea formularului trebuie anulate în baza retroactivității legii în materie contravențională , dispoziții cuprinse în art. 12 din OG nr. 2/2001 astfel cm acesta este interpretat conform art. 47 din OG2/2001, art. 4 Cod penal și Decizia 651/2018 a Curții Constituționale. Așadar, instanțele trebuie să țină seama de retroactivitatea legii contravenționale doar dacă ați atacat PVC. Cu toate acestea, dacă nu ați atacat și fiscul vă execută se poate face contestație la executare silită.

23/09/2021

https://www.universuljuridic.ro/motiv-de-casare-referitor-la-lipsa-de-specializare-a-completurilor-in-solutionarea-infractiunilor-de-coruptie-recurs-respins-ca-nefondat-ncpp-ncp-l-nr-656-2002/

Prin Încheierea din data de 4 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A.

04/06/2021

Am decis să fac postarea asta, pentru că cred că este nevoie de o înțelegere mai amplă asupra situațiilor juridice cu care vă confruntați.
Atât eu cât și presupun majoritatea colegilor care sunt aici, cu siguranță se confruntă cu mesaje private zilnice asupra situațiilor cu care vă confruntați.
Vreau să vă expun o situație:
La un moment dat în trecut am fost sunat de o persoană. Prima mea reacție ar fi fost să spun instant soluția la problema lui, cm spuneți dvs. , să-l ajut. Avocații după atâția ani de experiență au soluția în ei. Am avut norocul că parcă cineva m-a oprit la timp, și i-am zis să trimită pe mail, să analizez problema lui pe consultanță. Când am văzut problema, mi-am dat seama că este un Minister implicat în problema respectivă, fapt nemenționat la telefon, și exista o legislație specială și nu erau aplicabile prevederile codului civil ce aveam eu în minte.
Dacă nu mă opream la timp, îi dădeam informații eronate, nu îl ajutam, îl încurcam și dacă se întâlnea cu prietenii în comun, riscam să par neprofesionist.
Vă povestesc situația să înțelegeți de ce avocatul este bine să nu vă ajute la prima vedere.
Dacă noi expunem ce credem, fără să analizăm problema, care de multe ori nu constă în două vorbe, ci contracte, acte, moșteniri, custodii, etc, riscăm să nu avem toate elementele, și vă dăm o soluție eronată.
Nu vă ajutăm, nici pe dvs., nici pe noi ! Dvs. spuneți mai departe că soluția greșită a fost dat de avocatul X., ne mai creăm și un prejudiciu de imagine.
Prin urmare înțelegeți că viitorul dvs. în ce privește, contractele, casele, creditele, de moșteniri, probleme de dreptul familiei dacă nu ajungeți la un profesionist pot să vă coste mulți bani, pierduți, ani din viață trăit în chin, în situații nepotrivite, probleme de sănătate pe stres, etc.
Am văzut multe situații expuse greșit, dat cu părerea în mod eronat, noi avem fiecare dintre colegi, mult de lucru, și fără să avem situațiile per ansamblu de multe ori nu este bine să ne amestecăm.
Sper că postarea mea, măcar să vă facă să vă gândiți că drepturile dvs, viața dvs, bunurile dvs. , în unele cazuri libertatea dvs. câteodată merită mai mult, decât câteva vorbe aruncate și câteva răspunsuri neprofesionale.
Sper să vă fiu de folos prin toate demersurile ce le fac pentru dvs, clienții mei!

29/05/2021

Stimați invitați,

Încă de la început, doresc să precizez că întâlnirea de astăzi are ca scop nu numai conștientizarea vulnerabilităților cu care se confruntă profesia de avocat, ci mai ales găsirea unor soluții pentru a reface echilibrul dintre acuzare și apărare, care în ultima vreme a fost serios afectat, în detrimentul justiției și al statului de drept.

Lăsând la o parte orgoliile profesionale, trebuie să recunoaștem că nu putem avea justiție de încredere și performantă unii fără alții: judecători, procurori, avocați și toate celelalte profesii juridice. Avem un scop comun: justiție pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei vinovați. Pentru ca ADEVӐRUL să iasă la suprafață, este nevoie de egalitate de arme între acuzare și apărare. Altfel, vom avea numai „adevărul” cuiva sau altcuiva.

În continuare, mă voi referi la cauzele acestui dezechilibru și efectele sale într-o dimensiune internațională, deoarece problemele cu care ne confruntăm nu sunt autohtone, ci apasă pe avocatura europeană și nu numai. Prin această abordare, doresc să subliniez faptul că nu arătăm cu degetul către nicio profesie din sistemul judiciar, întrucât cauzele cu care se confruntă avocatura nu au o origine internă, ci este vorba de un trend mondial, în care cu toții suntem expuși, mai ales cetățenii. Însă, prin dialog, putem găsi soluții și în plan intern.

Cauze ale declinului dreptului la apărare.

Din păcate, egalitatea de arme dintre acuzare și apărare a avut de suferit în ultimele două decenii. Apărarea a pierdut teren în contextul și sub pretextul crizelor terorismului și a luptei împotriva crimei organizate.

Printre cauzele declinului dreptului la apărare, aș identifica două momente cheie în istoria recentă. Primul este marcat de 11 septembrie 2001, în urma căruia s-a dezvoltat conceptul de Patriotic Act, care s-a răspândit extrem de rapid și în Europa, confruntată cu crize repetate ale terorismului. Oamenii au acceptat să renunțe parțial la drepturile lor, în special dreptul la viață privată, au acceptat supravegherea electronică în masă, crezând că astfel le poate fi apărată viața. Momentul a coincis cu prima breșă adâncă în secretul profesional al avocatului, principalul pilon de susținere a profesiei, având în vedere că relația avocat client se bazează pe încredere.

Al doilea moment cheie a fost scandalul mondial „Panama Papers”, din 2016, care a pus avocatura într-o lumina proastă la Bruxelles, întrucât unii avocați au folosit secretul profesional pentru a ascunde ilegalități. Chiar dacă a fost vorba doar de unii avocați, consecințele s-au răsfrânt asupra tuturor avocaților, întrucât autoritățile au folosit această speță pentru a aduce noi breșe și mai mari în secretul profesional, prin legislația împotriva spălării banilor și prin cea privind tranzacțiile transfrontaliere.

Aceste momente au fost acompaniate și de spectacolul judiciar și așa s-a ajuns la consecințele pe care le vedem astăzi, în privința (in)egalității de arme între acuzare și apărare. Oamenii au ajuns să creadă că avocații apără infractori criminali și corupți, că apărarea acestora nu ar trebui să fie susținută sau că ei n-ar avea nevoie vreodată de apărare întrucât nu fac și nu vor face nimic ilegal. Însă, numărul mare de achitări, discrepanțele dintre hotărârile judecătorești pe gradele de jurisdicție arată că există greșeli și este nevoie de o apărare puternică pentru a se face dreptate.

Problemele cu care se confruntă avocatura, dar și celelalte profesii juridice, sunt un virus care afectează nu numai România, ci și alte țări, cu tradiție mai îndelungată privind justiția liberă și independentă. Săptămâna aceasta, Adunarea Națională din Franța a votat, în primă lectură, proiectul de lege denumit „Legea privind încrederea în justiție”, propusă de ministrul justiției, Eric Dupond-Moretti. Acest proiect întărește garanțiile exercitării profesiei de avocat, în special prin extinderea secretului profesional și facilitarea accesului la dosar. Proiectul mai are în vedere limitarea scurgerii informațiilor în cadrul anchetelor în curs, prezența obligatorie a avocatului la percheziții și încă un lucru foarte important: prezența avocaților în cadrul colegiilor de etică și deontologie din Consiliul de stat și din Curtea de Casație.

Prin urmare, politica franceză a înțeles că întărirea încrederii în justiție (așa cm este denumit proiectul de lege) depinde de întărirea tuturor profesiilor juridice implicate, inclusiv avocații, fără de care nu poate exista justiție.

Efecte ale declinului dreptului la apărare.

La puțin timp după momentele enunțate mai devreme (dar și altele), au început să apară și efectele, constând în încălcarea tot mai frecventă a drepturilor avocaților. Acestea au intrat în atenția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a inițiat o cercetare amplă asupra stării avocaturii, concretizată în Raportul Bashkin privind „Principiile și garanțiile avocaților”.

Potrivit raportului, Adunarea rămâne îngrijorată de numeroasele cazuri de încălcare a drepturilor avocaților, inclusiv atacuri împotriva securității și independenței acestora, comise în ultimii ani. Citez din Raport:

“● Avocații au fost identificați cu clienții lor și, prin extensie, cu afilierile politice ale clienților lor sau infracțiunile de care aceștia sunt acuzați.
● Una dintre cele mai frecvente încălcări ale drepturilor avocaților este convocarea avocaților la audieri de către organele de anchetă în calitate de martori în cazurile în care avocații acordă asistență juridică clienților lor (…)
● Avocații sunt chemați să se prezinte ca martori în procedurile împotriva clienților lor și li se cere să explice de ce și cm își reprezintă clienții (…)
● Avocații se confruntă cu hărțuiri administrative și judiciare, inclusiv ingerințe abuzive asupra drepturilor și privilegiilor lor profesionale, cm ar fi violarea comunicărilor privilegiate dintre avocat și client, perchezițiile corporale sau a sediilor lor profesionale, confiscări ale documentelor legate de caz, supraveghere ilegală audio și video, necomunicarea informațiilor esențiale legate de caz, trecerea pe liste cu persoane care au diverse interdicții, inclusiv de călătorie. (…)
● Autoritățile de aplicare a legii încearcă în mod necorespunzător să evalueze și să reglementeze onorariile avocaților (…)”

Sună familiar!

Soluții.

Având în vedere aceste aspecte, la 23 octombrie 2020, Comitetul Permanent al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 2348 (2020) privind principiile și garanțiile aplicabile avocaților, prin care îndeamnă toate statele membre ale Consiliului Europei să asigure protecția eficientă a profesiei de avocat, în special prin interzicerea interferenței statului în profesia de avocat și definirea clară a activităților precise care constituie o interferență interzisă, precum și prin stabilirea unui cadru legislativ național care garantează eficiența, independența și securitatea activității avocaților.

De asemenea, tot la 23 octombrie 2020, Comitetul Permanent al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 2188 (2020) privind principiile și garanțiile aplicabile avocaților, prin care reamintește Comitetului Miniștrilor necesitatea de a asigura, prin mijloace legislative, dreptul la un proces echitabil, prin crearea condițiilor de egalitate între acuzare și apărare în procedurile contradictorii, precum și prin garantarea siguranței avocaților și a altor participanți la procedurile legale (inclusiv judecători, anchetatori și procurori) în cursul activităților lor profesionale.

Nu în ultimul rând, la 31 martie 2021, Comitetul Miniștrilor a adoptat studiul de fezabilitate a unui nou instrument juridic european privind profesia de avocat, precum și proiectul de mandat pentru un comitet de experți însărcinat cu elaborarea unui proiect european privind profesia de avocat. Este vorba de Convenția Europeană privind profesia de avocat, al cărei scop este consolidarea Statului de drept și protecția avocaților a căror activitate este fundamentală pentru administrarea justiției și protecția drepturilor fundamentale.

Însă, până la adoptarea acestei Convenții, cred că trebuie să căutăm soluții și în plan intern și un prim pas este dialogul cu cei implicați. Astăzi, încercăm să identificăm problemele avocaturii și soluții, urmând să continuăm procesul de comunicare cu toți factorii implicați și să inițiem un dialog constructiv spre binele justiției și al cetățeanului.

"Cuvânt înainte" rostit de domnul avocat dr. Traian Briciu, Președintele UNBR la deschiderea Conferinței „Vulnerabilități ale profesiei de avocat. Cauze și remedii”, 29 mai 2021

18/11/2018

Despre avocatura – pe scurt

,,Avocatura nu este o meserie

Studentii la drept ar trebui sa stie ca avocatura nu este o meserie. Mai mult decat atat, probabil ca nici nu este o profesie. In realitate, avocatura este un mod de viata.

Este important pentru studentii la drept sa stie asta, cu mult mai important decat pentru ceilalti oameni, pentru ca intrarea in avocatura nu inseamna doar alegerea unui drum in viata, ci si alegerea unui mod de viata. E adevarat, avocatura este un rau adanc de lapte si miere, dar trebuie sa inoti tot timpul. Prea putin timp ramane pentru a savura desfatarile.

In concret, avocatura insemna, din pacate, matematica, adica rezolvare de probleme, in fiecare zi. Iar problemele cu care se confrunta oamenii care apeleaza la avocati sunt pe departe cu mult mai complexe decat problemele de matematica, si incomparabil mai complexe decat legile. Asa cm le spune studentilor profesorul Corneliu Liviu Popescu de la Bucuresti, stiinta de matematica este o conditie a calitatii prestatiei avocatiale.

Din pricina ca avocatul este un rezolvitor de probleme, oamenii apeleaza la el in cele mai diferite situatii, din care unele abia daca au legatura cu legile. Experienta avocatului in ce priveste regulile de functionare a societatii tinde sa fie valorificata mai amplu decat in limitele regulilor de drept.

Este locul aici sa precizam ca in continuare ne vom referi la avocatura ca fiind acea activitate juridica de asistenta a oamenilor in lupta lor judiciara. Consultanta, desi este practicata de avocati, nu le este specifica.

Din aceasta perspectiva, avocatul este pledantul care conduce clientul in lupta judiciara. El este un fel de bodyguard care insoteste justitiabilul pe campul de lupta judiciara, un luptator profesionist, angajat special pentru a aplica adversarului in instanta loviturile legale cele mai eficiente si totodata pentru a pregati apararea cea mai eficace.

Avocatura are parti bune si parti rele

Printre cele din urma se numara necesitatea de a lucra in permanenta pentru propria instruire. In climatul actual al societatii romanesti, cand dinamismul legislatiei atinge cote nebanuite vreodata in istorie, studiul permanent este o cerinta atat de importanta si de cronofaga incat consuma mult din resursele de energie ale avocatului, care altimteri ar putea fi folosite in mod creativ.

Pe de alta parte, oamenii care apeleaza la avocat au o tendinta fireasca de a minimiza eforturile acestuia. Tendinta este fireasca nu deoarece clientii ar fi vreo specie ciudata de oameni, ci fiindca ei intra in contact cu sistemul judiciar manati aproape intotdeauna de credinta ca au dreptate. De aceea si apeleaza la sistemul de Justitie, pentru a obtine prin intermediul acestei functii a statului satisfacerea intereselor si scopurilor pentru care au indreptatire. In acest sens, pe buna dreptate clientul tinde sa considere ca avocatul este doar un auxiliar si un rau necesar pentru valorificarea drepturilor sale.

Enumerarea partilor rele ale profesiei de avocat este o lista nesfarsita. Cele de mai sus sunt simple exemple. Din fericire, nenumarate sunt si partile bune ale acestei profesii.

Cel mai important lucru bun in avocatura este libertatea. Un avocat se poate trezi la ce ora doreste si poate intra in pat atunci cand are chef. Asta nu e doar teorie, e adevarat. Dar experienta maestrilor ne arata ca in realitate avocatul nu doar ca se trezeste devreme, ci si adoarme tarziu. De ce? Pentru bunul motiv ca in aceasta avocatura, ca sa nu-i spunem profesie, majoritatea oamenilor sunt pasionati de ceea ce fac. Avand in vedere ca aceste randuri sunt destinate studentilor la drept, trebuie spus ca daca nu credeti ca va puteti trezi in fiecare dimineata cu bucuria ca veti merge la instanta, probabil ca avocatura nu e cea mai potrivita alegere. Pentru a face avocatura de buna calitate trebuie sa fii, probabil, un pic exaltat de ceea ce inseamna aceasta viata. Iar viata de avocat inseamna: instanta, studiu si intalniri. Asadar avocatii sunt liberi sa faca exact ceea ce vor. Dar ei vor, de regula, sa mearga in instanta de judecata, care, intre noi fie vorba, este de cele mai multe ori un fel de mediu toxic (nu doar pentru avocati, ci si pentru judecatori), sa afle ce vraji a mai facut legiuitorul si sa se intalneasca la birou, acasa ori in oras cu o multime de oameni.

Un alt lucru excelent in avocatura este victoria. Putine ocupatii sunt atat de speciale. Profesarea avocaturii aduce destul de des pe limba gustul victoriei. Odata cu cresterea experientei profesionale, amintirile victoriilor se acumuleaza si pastreaza ridicat nivelul serotoninei in sange. Ati remarcat avocatii in varsta care uneori merg greoi, tarand o geanta din piele, ce lucire au in ochi? Li s-a strans acolo, in ochi, stralucirea victoriilor pe care le-au obtinut de-a lungul timpului. De exemplu, cautati-l pe maestrul Ghiga si urmariti-l. Din acest motiv, din avocatura rar se pensioneaza, din avocatura se moare direct. Castigarea unui proces este o bucurie atat de mare incat nici nu mai conteaza daca clientul a platit toti banii, si nici macar daca el va spune multumesc. Daca victoria unei pronuntari favorabile este suficient de frecventa, atunci aceste bucurii fac ca viata avocatului sa merite sa fie traita.

In fine, pentru ca spatiul alocat pentru aceste referiri la avocatura este limitat, ultima parte buna a avocaturii care cred ca trebuie scoasa in evidenta este partea financiara. Avocatura seamana putin cu afacerile, cu precizarea ca se investeste aproape exclusiv stiinta. Castigarea unui dosar prin folosirea unor procedee tehnice legale si obtinerea in acest fel a unor castiguri banesti semnificative pentru client este de natura sa confere avocatului sansa de a se bucura de castiguri insemnate cu un efort relativ mic. Randamentul activitatii avocatiale poate sa fie foarte bun. De regula, asta nu se intampla de la inceput, dar odata cu trecerea timpului si cu cresterea posibilitatilor avocatului de a face lucruri importante pentru clientii sai, satisfactiile financiare cresc spectaculos. Daca as fi tanar absolvent de facultate de drept n-as miza insa pe asta, intrucat intre calitatea prestatiei avocatiale si marimea castigurilor obtinute din avocatura nu este o legatura atat de stransa cm se crede, si cm dealtfel s-ar cuveni. Alaturi de calitate profesionala, avocatul trebuie sa aiba surse de clientela. E adevarat, daca faci sandale foarte bune, lumea vine la tine pana in fundul padurii ca sa te roage, insa aceasta vorba veche nu da expresie unui automatism comportamental al justitiabililor. Este important de subliniat ca un background social solid creste semnificativ sansele de reusita in profesie ale tanarului avocat, iar lipsa acestuia, desi nu este o catastrofa, limiteaza serios orizontul si-l lasa pe tanar prada hazardului.

Dar daca credeti in stele, nu pregetati, avocatura este un fel de El Dorado... By Andrei Savescu