09/05/2026
O știre tulburătoare, despre sinucidere, alăturată imaginii unui tânăr licean.
Motivul – tensiunea în familie și molestările. Disputa – orientarea lui sexuală.
O poveste care, însoțită de chipul luminos al acestui copil încercat, te întristează până la lacrimi. Un rezumat al suferinței lui purtate ani la rând și al modului, sfâșietor, în care și-a luat în cele din urmă rămas bun.
Trebuie să fie viața intimă a copiilor preocuparea noastră, a părinților?
Se cuvine să fim intruzivi într-o latură a vieții private în care niciunul dintre noi nu ar suporta intruziunea?
Este orientarea sexuală a copilului nostru un obstacol în a-l iubi, a-i înțelege universul și în a-l susține în deciziile de viață?
Mai mult decât iubirea și viața lui, contează părerea lumii?
Am prefera să fie straight, dar abuzator în relația cu femeile din viața sa?
Ne interesează dacă funcționarul, medicul, electricianul sau poștașul cu care interacționăm are o altă orientare sexuală? Și dacă știm, cu ce ne afectează?
Sunt întrebări la care, indiferent de ocupație, stare socială sau concepții de viață, fiecare dintre noi, ca părinte, ar trebui să reflecteze.
Pentru ca fiul sau fiica noastră să ne cuprindă în brațe când vine acasă, acum și peste ani.
Pentru ca zâmbetul copilului nostru să nu rămână o amintire dureroasă, prinsă în ramă.