04/06/2026
Zilele astea grefierii sunt în protest. Nu se mai respectă orele stabilite în dosare, unele complete încep ședințele la 10, altele la 12, altele la 10:30.
Ieri, de exemplu, dosarul de la 9 s-a luat la 10:30, dosarul de la 10 s-a strigat după 12:00. Actele de la întâlnirea mea de la 13:00 le-am semnat electronic și am reușit să îmi respect programările abia de la ora 15:00 încolo.
Când nu mai sunt sigură pe programul meu, singura variantă e să mă relaxez.
Și, culmea, îmi place haosul de zilele astea. Mă provoacă să mă liniștesc.
Poate și pentru că haosul îmi este familiar. L-am întâlnit în suficiente forme încât să nu mă mai sperie. În timp, am învățat că nu orice dezordine cere control și nu orice întârziere este o problemă de rezolvat.
Când totul e programat, am fiecare minut ocupat. Acum nu mai depinde de mine.
Așa că, între așteptări, cafele și discuțiile cu colegii mei din fața tribunalului, sunt mai pe îndelete, mai cu timp, mai cu plăcere.
Răbdare și tutun să ne fie!
