05/07/2026
Victorie pentru memoria lui Mircea Vulcănescu! Curtea de Apel București a respins ca nefondată cererea Institutului „Elie Wiesel” de schimbare a denumirii străzii Mircea Vulcănescu din Capitală. Strada va păstra în continuare numele liderului studențesc, sociologului, filosofului și martirului creștin considerat în mod eronat și tendențios a fi criminal de război. Soluția Curții de Apel este una istorică și reprezintă un precedent important pentru că va oferi clarificări și pentru alte ligii.
Da, este exact cm am susținut de 11 ani, de când se fac aceste presiuni: Mircea Vulcănescu NU a fost criminal de război! Pentru că fapta care i-a fost reținută de către instanța comunistă NU este o crimă de război prin raportare la dreptul internațional și la definiția curentă a crimelor de război. Pentru că dreptul sovietic impus în România acelor ani NU poate produce efecte juridice într-un stat de drept! Pentru că Mircea Vulcănescu NU a comis vreo faptă pentru care să merite șters din istorie!
Toate acțiunile îndreptate de Alexandru Florian și acoliții săi împotriva mea din în ultimii doi ani, solicitările de percheziții, chemările la Poliție, atacurile în presă, asocierea cu „tentativa de lovitură de stat” și cu „bandele de fasciști”, spargerea telefoanelor și toate celelalte presiuni au fost ca să renunț la munca de documentare istorico-juridică pe care s-a bazat apărarea din acest dosar!
Din octombrie 2024, de când am început să lucrez la acest dosar, când încă nu se pronunțase Tribunalul București, care inițial a acceptat argumentele Institutului „Wiesel”, am formulat toate argumentele istorico-juridice necesare, cercetând totodată, cu sprijinul unui colaborator foarte apropiat, dosarul propriu-zis în baza căruia Vulcănescu a fost condamnat de autoritățile comuniste - peste 10.000 de file!
În faza recursului, am intrat și personal în dosar, în calitate de intervenient accesoriu, în favoarea Consiliului General al Municipiului București și al Primarului General al Municipiului București, pârâții în această cauză și titularii recursurilor din dosar, pentru a putea pleda personal în apărarea lui Mircea Vulcănescu și pentru a depune probe în nume propriu prin care să se dovedească nu doar că acesta nu este pasibil de crime de război, dar că prin modul în care astăzi se raportează românii și chiar instituții publice și de cult la el, nu se poate susține că persoana lui ar îndemna pe cineva la săvârșirea de acte xenofobe, rasiste, antisemite, așa cm susține Institutul „Wiesel”. La ultimul termen din data de 22 iunie s-a nimerit să am chiar eu „ultimul cuvânt”, completând tot ceea ce ar fi putut lipsi din argumentele aduse în favoarea adevărului istoric și juridic. Au fost în total 90 de minute de dezbateri!
Mulțumesc pe această cale tuturor celora care și-au adus aportul în acest dosar, tuturor co-participanților la proces și reprezentanților lor și celora care au crezut, până la capăt, în supremația dreptului și în dreptatea lui Mircea Vulcănescu, dreptate de care nu s-a putut bucura imediat după 1989.
Le mulțumesc tuturor celora care au făcut acest demers posibil, prin susținerea financiară a muncii de documentare, și celora care au înțeles abordarea mea, că apărarea martirilor din închisorile comuniste se face pe bază de argumente istorice și juridice temeinic documentate, nu pe bază de emoții!
Mă bucur pentru moștenitorii lui Mircea Vulcănescu, care se pot bucura cu demnitate de memoria bunicului și stăbunicului lor! Mă bucur pentru toți cei care au fost atacați, duși la Parchet, arestați, făcuți suspecți sau inculpați pentru că l-au cinstit pe Vulcănescu ca martir și reper cultural al poporului român și care acum pot arăta că nu au greșit cu nimic!
Decizia de astăzi nu înseamnă nicidecum că ne culcăm pe o ureche: comisarii neo-sovietici luptă deja împotriva altor personalități și vor reveni și cu mai multe cereri, în speranța că vor reuși să „spargă gheața” la o altă instanță. Este o biruință istorică, dar de etapă!
Lupta pentru apărarea istoriei și demnității românești merge înainte!
