Niculeasa Law Firm

11/10/2024

Cresterea sau descresterea social-democratilor/social-democratiei respectiv a liberalilor/liberalismului este insotita in mod automat de 1-2 indicatori (starea avocaturii un astfel de reper).

La cei dintai (social-democrati) felul in care interesul public are intaietate in fata interesului privat/individual respectiv a modului in care Statul face abuz de acest interes public (vag determinat, general, abstract, etc.) in dauna (de cele mai multe ori) a interesului individual, in timp ce la liberali este vorba despre fundamentul autonomiei individuale (de cele mai multe ori se asuma ca autonomia individului este o marca a liberalismului insa neputinta se manifesta cand este vorba despre temeiul acestei autonomii - intelectuale, intrinseci in mod normal, economica/instrumentala/smechereasca la noi).

Ca Statul si Interesul public au intaietate zilele acestea tine nu doar de Romania (vocatia istorica a statului la noi) dar si de Uniunea Europeana care sub diverse sloganuri - stilul nostru de viata, crize, etc. a dus la un nivel nemaintalnit definitia interesului public in jurul ideii ca ei stiu mai bine decat noi, cei putini, cm stau lucrurile. Pe scurt social-democratii cresc, ca tendinta si stare de spirit aceasta si pentru ca natura lor corespunde pentru moment starii de spirit din UE. Paradoxul e ca Statul, in mod direct, a contribuit la intarirea social-democratie si slabirea liberalismului si prin faptul ca a devenit un partener comercial abundent prezent in viata comerciala (Relatiile comerciale cu Statul/bani usor castigati au contribuit la imputinarea si a liberalismului dar si a reperului clasic al acestuia).

Liberalii in schimb decad (si inca cum) d**a cm se vede cu ochiul liber si aceasta pentru ca au asezat autonomia individului pe reazem gresit - pe bani, facuti in relatia cu statul, de cele mai multe ori si nu pe capacitatea individului de a fi intelectual autonom. Liberalismului ultimului deceniu e construit pe smecherie, repet - bani facuti cu statul, pe ipocrizia intelectuala, pe idei smecheresti, etc. Liberalii nu au modele de indivizii autonomi intelectualiceste si nici nu cauta asa ceva. Or cm ei nu au un "val" pe care sa se catere cm este la social-democrati vor suferi imputinarea despre care vorbeam.

Clasicitatea in materie de Individ autonom din perspectiva intelectuala, clasicismul liberalismului a fost dat multa vreme de Avocat, intrucat acesta era construit pe Crez profesional si autonomie (moderatie financiara dar mai cu seama intelectuala). Decaderea Liberalismului in Romania a determinat in oglinda si decaderea Avocatului, ca reper al autonomiei intelectuale. Ceea ce se intampla cu liberalii se intampla si in avocatura unde acelasi profil este pe taraba, la cautare. Legatura poate fi intamplatoare (multi avocati in liberalismul de fatada zilele acestea) dar si sistemica in sensul ca societatea nu mai cauta clasicismul individului autonom intelectualiceste.

Nota: autonomie intelectuala nu inseamna abundenta de informatii ci intelepciune, asumarea rolului, gratuitatea gandirii, lipsa de intentie, si mai cu seama o relatie corecta si ponderata cu nevoile (reale sau imaginate).

08/10/2024

Am scris acest articol in 2014. Este pe o Decizie CCR nr. 389/2014.

D**a ce s-a pronuntat pe "speta Marian Sirbu" anticipam ca CCR va ajunge la acest stadiu - "Pe logica mai sus menţionată trebuie asumat faptul că pot fi supuse controlului de constituţionalitate inclusiv acele instituţii pentru ocuparea cărora legea fundamentală nu stabileşte criterii obiective, dar legea sau ordonanţele Guvernului stabilesc criterii obiective şi cenzurabile juridic. Intră în această categorie, atât calitatea de membru al Parlamentului cât şi calitatea de Prim-Ministru sau de Preşedinte al Republicii."

Urmatoarea etapa - indeplinirea de catre judecatorii CCR a conditilor de numire.

10/09/2024

Gabriel Liiceanu se identifica pana de curand ca fiind un heideggerian. D**a ce s-au publicat si au devenit din ce in ce mai cunoscute (2013 -2014) "Caietele negre" (unde se vad notele antisemite, etc.) ale lui M. Heidegger, Liiceanu si-a schimbat atasamentul fata de Heidegger trecand la literatura personala. Dar Nu despre dezicerea lui Gabriel Liiceanu este vorba aici ci despre o alta idee si anume - despre ce citim cand citim, ce analizam cand analizam, fata de ce dobandim aderenta: fata de Idee, rupta de autor, de context, de istoria personala a autorului, etc. sau fata de Ideea exprimata de un anumit autor, situatie in care nici autorul nu ne este indiferent, nici contextul, etc. Pe scurt - putem privit Ideea independent de Autor, nu avem nicio treaba cu Autorul cand ii analizam Ideile, nu ne intereseaza istoricul acestuia, etc. Pentru ca Heidegger ajunge sa fie "umbrit" nu doar de filosofia sa/ideile sale dar si de contextul gandurilor.

Platon este "umbrit" nu doar de ideile din Republica, de dictatura intelectualilor, dar si de vizitele pe care le-a facut pentru a sfatui Dictatorul (3 vizite in Siracuza). Marta Petreu ne arata Generatia anilor 30 la adevarata ei fata - Cioran, Sebastian, Eliade, etc. Noica nu-i departe de zona in care doar ideile conteaza. Poate doar Eugen Ionescu nu are o problema in aceasta zona.

Si pentru a deslusi aceasta situatie - doar Ideile sau si Ideile dar si Contextul gandurilor/Persoana autorului, avem la dispozitie doua abordari:
- fizica cuantica - in acord cu care (Heisenberg, Niels Bohr) stim pozitia electronului doar cand ne uitam la acesta, intrucat ulterior este o chestiune statistica; unitatea de observatie/aparatura de laborator face parte din context, influenteaza electronul, pozitia acestuia, etc. Nu exista o stare, o natura complet obiectiva, care sa aiba aceeasi pozitie independent de ceea ce face observatorul.
- biologia semiotica - potrivit careia (Marcello Barbieri) doua lumi independente si care in mod normal (d**a legile fizicii) nu ar comunica una cu cealalta, ajung sa comunice, sa interactioneze doar in baza unui cod. Exista o legatura intre cele doua lumi doar pentru ca exista un Cod, o Conventie, ce nu sunt justificabile de legile fizicii, adica nu sunt inerente cursului lucrurilor.

Ideile si autorul sunt doua lumi complet diferite, ce se intalnesc si se influenteaza reciproc intrucat Observatorul/Autorul influenteaza Ideile, acestea din urma nu pot exista in lipsa celui dintai. NU putem rupe Ideile de autor, nu putem achiesa la Idei ignorand Autorul, dar lucrul acesta cm grano salis in ambele ipoteze caci nici extrema Ideilor (doar Ideile sunt importante) nu potate fi primita, dar nici extrema Autorului ce vatama Ideile ramane o exagerare. Trebuie vazut cat de mult Contextul Autorului influenteaza Ideile (inclusiv potentialul toxic al acestora): Republica lui Platon poate nu ar fi capatat aceasta nuanta de toxicitate daca nu ar fi fost insotita de exemplul personal al lui Platon (vizitele la tiranul din Siracuza, la Dinoysios).

La fel e si cu autorii de literatura juridica......

27/08/2024

Cred ca d**a breasla doctorilor, cea a juristilor (descrescator: Judecatori, Avocati, Procurori) este una dintre cele mai lipsite de smerenie profesii. Doamne ce nivel atinge infumurarea......

Si ma tot gandesc de ceva vreme de unde aceasta stare. Si am inceput sa scriu un articol despre Smerenia juristilor, efectul cel nescris al rationamentului juridic. Si m-am gandit la Augustin cel ce a parasit o lume pentru a trece in alta lume, la Pascal ce a parasit lumea abstractiunilor pentru a ajunge la o lume unde smerenia este virtute, la Saracutul lui Dumnezeu, si tot asa.

Apoi m-am intrebat de ce au Juristii interese daca vocatia lor este sa nu aiba interese, de ce au juristii orgolii daca pe masura ce-ti creste substantialitatea ideilor orgoliul se imputineaza, de ce cred Juristii ca li-se cuvine puterea (non-juridica: politica, de influenta, de inducere in eroare, etc.) in conditiile in care intelepciunea lor este de suprastructura, artificiala, de ce au Juristii "foame', "satietate" daca baza s-a asigurat deja, etc.

Si mi-am dat seama ca toate astea tin de noi, de oamenii-juristi, de calitatile umane, de ceea ce suntem acolo unde Dumnezeu isi are locul (in sufletul nostru pentru cei ce nu au descoperit inca locul) si ca nu este nevoie sa scriu mult (alta scoala a juristilor - sa spui mai curand mult si idei putine decat sa spui putin si idei multe) pentru ca putinatea vorbelor nu afecteaza bogatia ideilor - nu arhitectura institutionala e problema ci infrastructura umana e cauza.

06/07/2024

NICULEASA LAW FIRM, alături de CREDIDAM în fața CJUE, într-o speță legată de regimul TVA aplicabil relației juridice între organismul de gestiune colectivă și titularii drepturilor de autor, respectiv între utilizatori și titularii drepturilor de autor | Ce a decis Curtea

19/06/2024

Isaiah Berlin (in Originile Romantismului) revalorizeaza sofistii impotriva carora au luptat o viata Socrate-Platon. Harold Brown (in Imaginea lui Isus Christos in oglinda ereziilor..) arata cat de importante au fost ereziile de inceput de mileniu pentru definitivarea dogmaticii crestine (Sfanta Treime si Cristologia), stabilirea ortodoxiei crestine, etc. Paula Fredriksen (in Paul, the pagans' apostle) arata cat de important a fost Iudaismul pentru Pavel, pentru ce a facut acesta pentru paganii romani, greci, etc. Nu mai zic nimic de Scolastica (pe care Reforma si protestantimul mai intai au condamnat-o, luptand impotriva acesteia pentru ca in final sa-si dezvolte propria scolastica).

Nu totdeauna contemporaneitatea Ideii se potriveste cu privirea retrospectiva pe care noi o aruncam asupra respectivei Idei. Pana la Berlin sofistii erau considerati pseudo-intelectuali, artizanii pseudo-stiintei caci asa i-a privit si Socrate-Platon, dar uite ca in contextul pluralismului de idei, restrospectiva nu se mai potriveste cu contemporaneitatea ideii (englezii - Berlin, Russell nu-l plac pe Platon si nici pe Socrate - i-ar trimite sa invete ce-i aia Stiinta). Ereziile sunt Antichristul, Diavolul intruchipat pana au venit unii si au aratat ca fara aceste iesiri ideatice in decor nu am stii astazi care-i relatia dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, care-i relatia dintre Om si Dumnezeu la Isus, nu am fi avut Niceea, Calcedon, poate nici Imparatul Constantin nu ar fi "umblat" la acceptarea crestinismului, etc. Retrospectiv ne uitam la Pavel ca la Crestinul definitivat, perfect lamurit cand cel mai probabil Pavel nici nu era constient de aceasta perspectiva (unii spun ca el a actionat de pe baze Iudaice si nu de pe fundamente crestine).

Si cm stim cm sa ne raportam la o Idee - d**a propria-i Contemporaneitate sau d**a propria noastra contemporaneitate (privire retrospectiva)? NU stim. Si de aceea se ajunge la Ideologie, de cele mai multe ori - ca punem totul in spatele unei Idei. Ar trebui sa stim in schimb ca modul in care folosim Ideile este de cele mai multe ori, mai important decat Ideea in sine. NU Ideea a schimbat lumea (in rau de multe ori) ci modul apasat in care ne uitam la una sau alta dintre Idei, la una sau la alta dintre perspectivele ideii. Astazi mai mult ca oricand.

10/06/2024

Multi juristi, putini avocati......

Nu-i de ieri de azi ideea de a aborda probleme delicate, sensibile, importante, esentiale (a) cu intaietate, (b) intr-o forma conformista, dogmatica astfel (c) incat sa inchizi subiectul in discutie iar (d) gandurile exprimate sa devina altfel canonul de abordare. Vedem lucrul acesta in Politica, dar il vedem si in Drept sau si la "oamenii de drept", dar si in Avocatura sau la oamenii ce fac politici profesionale (ca sa nu-i zic politica) in avocatura. Unii o fac pentru ca asa sunt, nu stiu sa fie altfel, nu stiu sa gandeasca altfel, asa au fost construiti, etc. Altii o fac pentru ca se straduiesc sa fie asa, desi ar putea fi altfel (infinit mai bogati in sens), pentru ca au un interes, pentru ca vor sa fie la moda, pentru ca vor sa fie influenceri, pentru ca vor sa fie utili Cuiva, etc. Fapt este ca mai niciodata conformismul nu a fost parca atat de mare ca acum. Ca veni vorba, provocarea cea mai mare a Avocatului in perioada ce urmeaza este data de pierderea functiei de baza - apararea, nu pentru ca este impiedicat de masuri administrative sau legale, ci pentru ca avocatul se dilueaza, isi abandoneaza menirea principala, ramanand avocat doar cu numele, pentru ca in fapt sa fie orice altceva - forme subsidiare de declinare a avocatului. Multi juristi putini avocati.....

07/06/2024

Nu-i de ieri de azi ideea de a aborda probleme delicate, sensibile, importante, esentiale (a) cu intaietate, (b) intr-o forma conformista, dogmatica astfel (c) incat sa inchizi subiectul in discutie iar (d) gandurile exprimate sa devina altfel canonul de abordare. Vedem lucrul acesta in Politica, dar il vedem si in Drept sau si la "oamenii de drept", dar si in Avocatura sau la oamenii ce fac politici profesionale (ca sa nu-i zic politica) in avocatura. Unii o fac pentru ca asa sunt, nu stiu sa fie altfel, nu stiu sa gandeasca altfel, asa au fost construiti, etc. Altii o fac pentru ca se straduiesc sa fie asa, desi ar putea fi altfel (infinit mai bogati in sens), pentru ca au un interes, pentru ca vor sa fie la moda, pentru ca vor sa fie influenceri, pentru ca vor sa fie utili Cuiva, etc. Fapt este ca mai niciodata conformismul nu a fost parca atat de mare ca acum. Ca veni vorba, provocarea cea mai mare a Avocatului in perioada ce urmeaza este data de pierderea functiei de baza - apararea, nu pentru ca este impiedicat de masuri administrative sau legale, ci pentru ca avocatul se dilueaza, isi abandoneaza menirea principala, ramanand avocat doar cu numele, pentru ca in fapt sa fie orice altceva - forme subsidiare de declinare a avocatului.

Multi juristi putini avocati......

29/05/2024

Sfanta Treime este o Taina ce tine de un prea plin intrinsec lui Dumnezeu respectiv dintr-o neputinta intrinseca mintii noastre. Si de aceea de cele mai multe ori, Luminile si Intelepciunile Bisericii primare l-au definit pe Dumnezeu prin negatie, prin ceea ce nu este decat prin explicatie, prin ceea ce este.

Ajungand la "dumnezeii pamanteni", ne spune CSM ca exista "etaloane specifice construite pe populaţia de magistraţi în funcţie, iar nu la etaloane construite pe populaţia generală".

Cu alte cuvinte 1) profilul magistratului este diferit de profilul populatiei generale, 2) profilul magistratului ca reper a fost determinat pe baza a ceea ce este astazi in sistem, 3) nu exista o norma normans/norma normatoare ci doar o norma normata/norma standardizata.

Inteleg pana la un punct pretentia ca etalonul magistratului sa fie diferit de etalonul populatiei generale. Dar nu aceasta-i comparatia de facut.

NU inteleg insa lipsa unei norma normatoare pe post de reper "construita" dincolo de ceea ce exista acum in sistem, poate si pe ceea ce a fost in sistem pana acum, sau ceea ce dorim sa fie in sistem in viitor, pe cm dorim sa arate sistemul in viitor.

NU inteleg nici aceasta presiune pe definitie pozitiva, pe ceea ce este magistratul in conditiile in care definitia ar trebui sa aiba la baza negatia - ce nu trebuie sa fie magistratul, astfel incat sa ramana loc si pentru personalitate, individualitate, individuatie, creativitate, etc.

Prea multa intaietate are norma standardizata in detrimentul normei normatoare.

17/05/2024

NICULEASA LAW FIRM. Jurisprudenta.

CONSTANȚA MIHĂILĂ, reprezentată de NICULEASA LAW FIRM, prin avocat MĂDĂLIN-IRINEL NICULEASA, a obținut confirmarea definitivă a Curții de Apel București cu privire la caracterul nelegal al revocării…

10/05/2024

NICULEASA LAW FIRM, prin avocat SIMONA BRĂILEANU, a obținut pentru COFCO INTERNATIONAL, unul dintre liderii globali ai activității de agro-business, confirmarea definitivă a ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE…