02/04/2026
Radierea din Registrul agresorilor sexuali și al traficanților de droguri
I. Ce reprezintă cele două registre?
În România, Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor (pe scurt, „Registrul agresorilor sexuali"), cât și Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri (pe scurt, „Registrul traficanților de droguri"), sunt două registre automatizate, gestionate de Ministerul Afacerilor Interne și ținute de Poliția Română, concepute ca instrumente de cunoaștere, supraveghere și identificare operativă a unor categorii de persoane, fiind evidențe distincte de cazierul judiciar.
Cele două registre sunt organizate de MAI și ținute de unitățile Poliției Române, existând atât un registru central (la nivelul IGPR) cât și registre locale (la nivel de inspectorate județene de poliție).
În ceea ce privește informațiile reținute în cuprinsul acestora suntem de părere că acestea ar trebui culese exclusiv din evidența activă a cazierului judiciar, în concordanță cu rațiunea reglementării și cu respectarea examenului proporționalității și al drepturilor persoanei.
Cu toate acestea, practica organelor de poliție este în sensul de a introduce în evidențele registrelor atât persoanele aflate în evidența activă (pentru care nu a intervenit reabilitarea) cât și persoanele aflate în evidența operativă (acea evidență internă, ce conține inclusiv date despre persoane care au săvârșit la un moment dat infracțiuni și față de care reabilitarea și-a produs efectele), interpretând noțiunea de evidențe ale cazierului judiciar (expresie folosită în cuprinsul actelor normative) ca făcând referire la ambele categorii de evidențe.
În opinia unitar exprimată de inspectoratele de poliție, utilizarea pluralului „evidențe" are semnificația juridică de a include toate formele de evidență ale cazierului judiciar, și nu exclusiv evidența activă, iar în lipsa unei mențiuni restrictive, datele provenite din toate evidențele cazierului judiciar se preiau automat, argumentând că o astfel de înscriere din evidențele operative este conformă cu litera și spiritul legii.
Efectul practic al înscrierii atât din evidența activă cât și din evidența operativă este o povară birocratică nejustificată care generează aglomerarea unităților de poliție (care trebuie să ia în evidență acele persoane și să se asigure de respectarea obligațiilor impuse) cu persoane care au comis cu mult timp în urmă infracțiuni din sfera traficului de persoane sau traficului de droguri (inclusiv unele de o gravitate redusă). În aceste situații discutăm inclusiv despre persoane care prin trecerea timpului, au dovedit deja reintegrarea socială deplină, au înțeles gravitatea și consecințele faptelor săvârșite și au ales să se conformeze pe viitor normelor de conviețuire socială.
Suntem de părere că această abordare transformă un mecanism de prevenție într-un exercițiu formal de supraveghere, iar monitorizarea unor cetățeni care au dovedit reintegrarea socială și care au comis fapte în trecutul îndepărtat deturnează resursele umane și logistice de la observarea cazurilor cu risc real de recidivă.
În acest sens, vom arăta pe larg în cele ce urmează că ambele acte normative care reglementează activitatea registrelor prevăd măsuri operative concrete: persoana înscrisă este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice și prelevării probelor biologice pentru profil genetic, fără consimțământ, și are obligații periodice de prezentare la poliție și de comunicare a unor informații relevante (inclusiv despre locuință, activitate, interacțiuni cu persoane vulnerabile, locuri frecventate etc.).
De asemenea, trebuie subliniat faptul că nerespectarea unor obligații este incriminată ca infracțiune.
Pentru „Registrul agresorilor sexuali", baza legală o reprezintă Legea nr. 118/2019, iar pentru „Registrul traficanților de droguri", Legea nr. 61/2024.
II. Despre registrul agresorilor sexuali
În 20 iunie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, având ca scop prevenirea și combaterea faptelor de natură sexuală, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, prevăzute și pedepsite de legea penală, precum și pentru a evita riscul recidivei.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din cuprinsul actului normativ, în Registru urmau a fi înscrise persoanele care au comis o serie de infracțiuni prevăzute în Codul Penal:
„a) infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 210;
b) infracțiunea de trafic de minori prevăzută la art. 211;
c) infracțiunea de proxenetism prevăzută la art. 213;
d) infracțiunea de exploatare a cerșetoriei prevăzută la art. 214;
e) infracțiunea de folosire a unui minor în scop de cerșetorie prevăzută la art. 215;
f) infracțiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate prevăzută la art. 216;
g) infracțiunea de folosire a prostituției infantile prevăzută la art. 216¹;
h) infracțiunea de viol prevăzută la art. 218;
i) infracțiunea de agresiune sexuală prevăzută la art. 219;
j) infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută la art. 220;
k) infracțiunea de corupere sexuală a minorilor prevăzută la art. 221;
l) infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale prevăzută la art. 222;
m) infracțiunea de hărțuire sexuală prevăzută la art. 223;
n) infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual prevăzută la art. 299;
o) infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută la art. 374;
p) infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută la art. 375;
q) infracțiunea de in**st prevăzută la art. 377;
r) infracțiunile prevăzute la lit. a)-q), astfel cm erau prevăzute în Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României sau în legi speciale, având aceleași elemente constitutive."
Potrivit art. 2 din același act normativ, intră sub evidența Registrului următoarele persoane:
„a) persoanelor fizice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal potrivit prevederilor Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prevăzute la art. 1 alin. (2) de către organele române competente;
b) persoanelor de cetățenie română despre care s-au primit comunicări de luare în evidență din partea autorităților centrale din celelalte state membre și a autorităților competente din statele terțe cu privire la săvârșirea unei infracțiuni din cele enumerate la art. 1 alin. (2);
c) persoanelor născute în străinătate despre care s-au primit comunicări din partea autorităților competente ale altor state cu privire la săvârșirea unei infracțiuni din cele enumerate la art. 1 alin. (2) și cu privire la care sunt date că se deplasează sau că se pot deplasa pe teritoriul României."
III. Despre registrul traficanților de droguri
În 29 martie 2024 a intrat în vigoare Legea nr. 61/2024 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (act normativ publicat în M. Of. în 26 martie 2024) având ca scop prevenirea și combaterea faptelor din sfera ilicitului de droguri, precum și pentru a evita riscul recidivei.
Se poate lesne observa că scopul prevăzut de legiuitor și în cadrul acestui act normativ este identic cu cel menționat în cuprinsul Legii nr. 118/2019, cu deosebirea evidentă că de această dată discutăm despre fapte din sfera ilicitului de droguri.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din cadrul acestui act normativ, intră în evidența Registrului persoanele care au comis infracțiuni:
„a) cele prevăzute la art. 2, 3, 5, art. 6 alin. (1) și (2) și la art. 7-12 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) cele prevăzute la art. 16 și 17 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, cu modificările ulterioare."
Discutăm astfel, cu titlu de exemplu, despre infracțiuni de trafic de droguri, trafic internațional de droguri, punerea la dispoziția unei locuințe sau alte asemenea pentru consumul ilicit de droguri, administrarea de droguri unei persoane, dar și de tentativa la astfel de infracțiuni.
Potrivit art. 2 din același act normativ, intră sub evidența Registrului următoarele persoane:
„a) persoanelor fizice condamnate ori împotriva cărora s-au dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri de siguranță în legătură cu infracțiunile prevăzute la art. 1 alin. (2) de către organele române competente;
b) persoanelor de cetățenie română despre care s-au primit comunicări de luare în evidență din partea autorităților centrale din celelalte state membre și a autorităților competente din statele terțe cu privire la săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 1 alin. (2)."
IV. Care sunt efectele înscrierii în oricare dintre cele două registre?
În cele ce urmează vom trata unitar efectele înscrierii unei persoane în oricare dintre cele două registre, dată fiind similitudinea celor două acte normative care reglementează funcționarea celor două registre, urmând a face distincție acolo unde se impune.
Obligațiile persoanei înscrise în cadrul Registrului sunt menționate, în principal, la art. 11 și următoarele atât din cuprinsul Legii nr. 118/2019 cât și al Legii nr. 61/2024 și vom preciza, pe scurt, care sunt acestea:
1. Obligația de a se supune identificării și prelevării de date:
Fără consimțământ, persoana înscrisă este obligată:
să fie fotografiată;
să fie înregistrată dactiloscopic (amprente);
să i se preleveze probe biologice pentru introducerea profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
2. Obligația de a se prezenta la poliție:
Trebuie să se prezinte în maximum 5 zile lucrătoare de la înștiințare la sediul organului de poliție competent.
Dacă nu se prezintă sau refuză prelevarea datelor, poate fi constrânsă la aceasta.
Obligația de a se prezenta cel puțin o dată la 3 luni la poliție pentru a furniza informații despre:
profesia, meseria sau activitatea desfășurată;
mijloacele de existență;
persoane vulnerabile cu care locuiește sau intră în contact;
locuri frecventate de copii unde a avut acces;
adresa unde locuiește;
modul de comunicare cu poliția.
3. Obligația de a anunța deplasări și schimbări de domiciliu:
Să anunțe în prealabil poliția dacă plănuiește să plece din localitate mai mult de 15 zile, indicând:
destinația;
scopul;
durata;
mijlocul de transport.
Să se prezinte în maximum 3 zile la poliția din noua localitate în caz de schimbare a locuinței.
4. Obligația de a se supune recoltării periodice de date
Fotografiere anuală sau ori de câte ori i se schimbă înfățișarea.
Înregistrarea dactiloscopică dacă nu există deja în evidențele Poliției.
Prelevarea probelor biologice dacă nu are deja profilul genetic înregistrat.
Toate aceste obligații sunt însoțite de proceduri specifice de verificare și actualizare din partea poliției, la un interval de maximum 3 luni.
Totodată, pentru a da deplină eficiență acestor obligații care se dovedesc a fi extrem de împovărătoare, atât Legea nr. 118/2019 prevede la art. 21 inclusiv faptul că nerespectarea obligațiilor întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni: „Nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (1) și (2) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."
De asemenea, art. 19 din Legea nr. 61/2024 prevede, în mod similar, că nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege de către o persoană căreia actul normativ i se adresează, poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni: „Nerespectarea obligației persoanei înscrise în Registru de a se prezenta la sediul organului de poliție potrivit art. 11 alin. (4) și (6), precum și nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 12 alin. (1) și (3) constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."
După cm se poate lesne observa prin lecturarea tuturor acestor obligații descrise de cele două acte normative, înscrierea unei persoane în cadrul Registrelor produce efecte cel puțin similare controlului judiciar prevăzut de art. 211 și urm. C. proc. pen, sau termenului de supraveghere dispus în cadrul suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, obligații descrise de art. 93 și 94 C. pen.
V. Procedurile de înscriere și radiere din registre
De regulă, înscrierea unei persoane în oricare dintre cele două Registre, se face prin emiterea de către secția de poliție pe raza căreia domiciliază persoana a unei înștiințări prin care se aduce la cunoștința acesteia faptul că, începând cu o anume dată, a fost înscrisă în Registru și conform actului normativ incident, aceasta are obligația de a se prezenta în termen de 5 zile lucrătoare de la înștiințare la sediul organului de poliție în vederea fotografierii, prelevării datelor dactiloscopice și a probelor biologice.
În practică, de cele mai multe ori se utilizează metoda înștiințării telefonice a persoanei ce urmează a fi înscrise în Registru, însă, în opinia noastră, această comunicare informală nu poate produce efectele unei comunicări efective, fiind foarte greu de dovedit că persoana ce a răspuns la telefon este chiar persoana căutată de organele de poliție, astfel încât să curgă cele 5 zile lucrătoare pentru a se prezenta la poliție.
În cadrul înștiințării scrise, se precizează că neprezentarea la organul de poliție reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prima etapă obligatorie de parcurs în vederea obținerii radierii din oricare dintre cele două Registre este formularea și depunerea unei cereri de rectificare motivate la institutul județean de poliție de pe raza căreia domiciliază persoana, în cadrul căreia se solicită radierea mențiunilor, cu arătarea argumentelor pentru care persoana în cauză apreciază că se impune scoaterea din evidență, precum și anexarea tuturor actelor doveditoare.
În cadrul ambelor acte normative, cererea de rectificare este supusă dispozițiilor art. 32 și 33 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar.
Potrivit legii, unitatea de poliție are un termen de 20 zile de la depunerea cererii, pentru a formula un răspuns, fiind obligată să verifice susținerile petiționarului, iar în cazul constatării unei erori, ar trebui să procedeze la rectificarea datelor și comunicarea acestui aspect persoanei în cauză.
În măsura în care organul de poliție apreciază neîntemeiată cererea persoanei înscrise în Registru, acesta va emite un răspuns negativ, iar, în acest caz, legea deschide persoanei prejudiciate calea contestației, în termen de 30 zile de la comunicarea răspunsului unității de poliție, la judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază petiționarul.
Un element important este acela că respectiva contestație este scutită de taxa de timbru, iar hotărârea pronunțată este definitivă și irevocabilă. Acest aspect este unul discutabil și ar putea face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, întrucât, încalcă principiul dublului grad de jurisdicție, astfel încât persoanele afectate au o singură șansă pentru a le fi analizată problema de un judecător.
În cazul admiterii contestației, instanța comunică hotărârea inspectoratului de poliție competent, în vederea rectificării Registrului și eliminării informațiilor cu privire la persoana cu pricina.
O altă posibilă soluție, încă necristalizată de practica judiciară ar putea fi varianta formulării unei contestații la executare împotriva hotărârii de condamnare definitive, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală.
Art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. permite contestația când apare o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori o împiedicare la executare, iar în acest caz competența revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Într-o astfel de situație, împiedicarea rezultă din faptul că executarea pedepsei este încheiată, însă, în baza hotărârii penale (ca izvor al datelor judiciare) se declanșează un regim ulterior de obligații cu caracter continuu, inclusiv cu prevederea unei sancțiuni penale pentru nerespectare.
În esență, este important de observat că măsurile și obligațiile impuse în baza celor două acte normative sunt veritabile măsuri cu caracter penal, majoritatea fiind identice cu pedepsele complementare și accesorii, unele chiar mai severe din perspectiva conținutului și a duratei.
Întrucât cazierul judiciar reprezintă o extensie a hotărârii penale, aflându-se într-un raport de la accesoriu la principal cu hotărârea pronunțată, executarea obligațiilor stabilite prin Legea nr. 61/2024, respectiv Legea nr. 118/2019, prin preluarea mențiunilor din cazier (chiar din evidențele operative), nu reprezintă decât o altă formă de executare a hotărârii penale înseși.
Astfel, limitele mențiunilor din cazierul judiciar sunt strict determinate de limitele hotărârii care a stat la baza înscrierii, iar executarea oricăror mențiuni din fișa de cazier judiciar, indiferent de izvorul sau legea pe care se sprijină, și indiferent de finalitatea urmărită semnifică tocmai o executare a hotărârii în baza căreia s-a făcut înscrierea în cazier.
Într-un astfel de cadru, instanța de executare este chemată să clarifice dacă hotărârea penală poate continua să producă, după încetarea executării și după reabilitare, efecte care atrag supraveghere operativă, colectare de date biometrice și obligații trimestriale, fără o evaluare individuală și fără un mecanism efectiv de revizuire.
În această ordine de idei, apreciem că soluția de admitere a unei astfel de contestații s-ar putea sprijini și pe faptul că doar un judecător al instanței care a emis hotărârea înscrisă în cazier poate stabili dacă executarea mențiunilor din cazier este legală și validă, iar aceasta se poate face numai prin raportare la hotărârea care a stat la baza înscrierii.
VI. Durata păstrării și scoaterea din evidență
Legea nr. 61/2024 stabilește termene care, în linii mari, sunt calibrate pe gravitatea sancțiunii: 10 ani de la introducere dacă pedeapsa este de cel mult 5 ani sau amendă, respectiv 20 de ani dacă pedeapsa este mai mare de 5 ani; 5 ani după renunțare/amânare; deces; dezincriminare etc.
De asemenea, Legea nr. 118/2019 prevede termene în care persoana va putea fi radiată din evidențele Registrului, respectiv: 10 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus amânarea sau revocarea acesteia, 20 de ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 5 ani; la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani etc.
Similar dispozițiilor legii registrului agresorilor sexuali, reabilitarea, amnistia, grațierea sau prescripția executării nu conduc la scoaterea persoanelor din registre.
Cu toate acestea, în opinia noastră, întrucât în cazul reabilitării, discutăm despre radierea informațiilor din evidența activă a cazierului judiciar, nu s-ar putea dispune înscrierea unei persoane în oricare dintre registre în situația în care la momentul operaționalizării registrului, aceasta avea cazierul lipsit de orice mențiuni.
Un prim argument în susținerea afirmației de mai sus este acela că, potrivit art. 9 din cele două acte normative: „Înregistrarea în Registru se face automat, prin preluarea în acest sistem de evidență a datelor cu caracter personal și a datelor judiciare introduse în evidențele cazierului judiciar privind persoanele fizice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și b)."
Reabilitarea este o cauză care înlătură consecințele condamnărilor și constă în reacceptarea în societate, cu drepturi depline, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, având ca efect înlăturarea oricăror incapacități, interdicții sau decăderi.
Conform art. 2 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, în cazierul judiciar se ține evidența persoanelor fizice și a persoanelor juridice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ conform Codului penal, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale.
În conformitate cu art. 15 lit. b) din Legea nr. 290/2004, persoanele fizice înscrise în cazierul judiciar sau cu privire la care s-au făcut notări provizorii se scot din evidență dacă a intervenit reabilitarea judecătorească sau de drept.
Cu alte cuvinte, înscrierea în Registru, care este o înscriere în evidențele operative se face pe baza celor înscrise în cazierul judiciar. Or, potrivit art. 15 alin. (1) lit. b din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, persoanele pentru care a intervenit reabilitarea se scot din evidențe.
De asemenea, trebuie avute în vedere caracterul intruziv și durata excesivă a măsurilor prevăzute de cele două acte normative, care, prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, impun un control strict al proporționalității.
Cele două acte normative prevăd obligații post-condamnare serioase (prezentări periodice la poliție, notificări de deplasare etc.) și termene fixe de menținere (10 sau 20 ani "de la introducere"), fără un mecanism de revizuire individuală a necesității pe parcurs. În absența unei evaluări concrete a riscului de recidivă pentru o persoană reabilitată, măsura devine excesivă și formală, contrar principiilor de drept al UE și standardelor CJUE din cauza C-118/22.
La 30 ianuarie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat hotărârea în cauza C-118/22 (NG), care îl implică pe directorul Direcției Generale a Poliției Naționale din cadrul Ministerului de Interne al Bulgariei (Direktor na Glavna direktsia „Natsionalna politsia" pri MVR – Sofia). Curtea a decis că stocarea pe termen nedeterminat și fără distincție a datelor biometrice și genetice ale persoanelor condamnate – printr-o hotărâre definitivă – pentru infracțiuni intenționate, precum amprentele, fotografiile și profilele ADN, este contrară dreptului Uniunii Europene.
Judecătorii de la Luxemburg au constatat că această practică este incompatibilă cu dreptul UE, care impune ca motivele pentru păstrarea unor astfel de date să fie revizuite periodic. Ei au subliniat că, deși datele biometrice și genetice ale unei persoane condamnate pot fi esențiale pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor, nu toate persoanele condamnate prezintă același nivel de risc de a comite noi infracțiuni.
Hotărârea impune ca legislațiile naționale să prevadă mecanisme prin care autoritatea de prelucrare a datelor să evalueze periodic necesitatea continuării stocării acestora și să ofere persoanelor dreptul de a solicita ștergerea datelor atunci când acestea nu mai sunt necesare. Această decizie asigură faptul că practicile de stocare a datelor respectă drepturile fundamentale la viață privată și la protecția datelor, garantate de dreptul Uniunii Europene.
În ianuarie 2023, CJUE stabilise deja că legea bulgară care prevedea colectarea sistematică a datelor biometrice și genetice pentru crearea registrelor poliției era incompatibilă cu normele europene privind protecția datelor (Cauza C-205/21).
În aceste condiții, apreciem că putem discuta de o potențială neconstituționalitate a modului în care cele două acte normative interacționează cu instituția reabilitării, dar și cu jurisprudența CJUE.
Menținerea unei persoane reabilitate într-un registru special, după ce aceasta și-a redobândit deplinătatea drepturilor, transformă o măsură de siguranță într-o sancțiune perpetuă, lipsită de control pe cale judiciară și contrară efectelor instituției reabilitării.
VII. Concluzii: între prevenție și sancțiune perpetuă
În urma analizei mecanismelor de funcționare și radiere a mențiunilor din Registrul agresorilor sexuali și cel al traficanților de droguri, se desprind câteva concluzii importante privind viciul de proporționalitate al măsurilor, conflictul cu instituția reabilitării, vulnerabilitatea în fața dreptului Uniunii Europene, infrastructura judiciară deficitară, dar și eficiența administrativă scăzută.
Reglementările actuale (Legea 118/2019 și Legea 61/2024) instituie un regim de supraveghere intruziv, comparabil cu cel dat de măsurile preventive, sancțiunile de drept penal, însă aplicat automat și pe durate rigide (10-20 de ani). Lipsa unui mecanism de evaluare individuală periodică a riscului transformă aceste instrumente de cunoaștere în veritabile „sancțiuni perpetue".
Totodată, suntem de părere că practica organelor de poliție de a prelua date din evidențele operative ale cazierului pentru persoane deja reabilitate golește de conținut scopul reabilitării. Dacă statul, prin politica legislativă penală, a decis că o persoană este reintegrată social (ca efect al reabilitării), menținerea acesteia într-un regim de raportare trimestrială și prelevare de date genetice este o contradicție juridică flagrantă.
În acest sens, credem că România riscă sancțiuni similare cu cele aplicate Bulgariei în cauzele C-205/21 și C-118/22. Stocarea nediferențiată a datelor biometrice și genetice fără termene de revizuire periodică încalcă dreptul fundamental la viață privată și protecția datelor.
În ceea ce privește procedura actuală de radiere, care elimină dublul grad de jurisdicție în faza contestației la judecătorie, suntem de părere că este de natură a limita nejustificat dreptul la un proces echitabil și, în acest context, utilizarea contestației la executare (art. 598 C. proc. pen) poate reprezenta o soluție juridică adecvată pentru restabilirea legalității.
Nu în cele din urmă, aglomerarea organelor de poliție cu monitorizarea formală a cetățenilor care nu mai prezintă pericol social nu face decât să consume resurse importante, iar o reformă legislativă care să permită filtrarea cazurilor prin prisma riscului real, ar servi mult mai bine interesului public și siguranței cetățeanului.
https://adrianbubatu.ro/articole/radierea-registru-agresori?fbclid=IwY2xjawQ7hvVleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBKTWJsVDNaRndYQTIwNHkxc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHhSigT8Q9azOx-KsXd0EBMWvSz-nTyLRs1wgfvEqdyrJ8DOUNeoYaLRFRuO7_aem_rASs7qCrEblQI3OoUuJSYg
Descoperiți soluții juridice profesioniste oferite de Adrian Bubatu în cadrul societății Hotca, Neagu, Sitaru & Asociații. Specializat în drept penal și civil.
