18/06/2026
Pe țărmul unde marea își uită al ei suspin,
Se leagănă tăcerea ca umbra unui crin;
Iar ceața, albă haină a visului stingher,
Îmbracă-n nepătrunsuri și valul, și adânc și cer.
Pășesc fără de țintă, cu gândul tot mai greu,
Ca frunza dusă-n vânturi de-un nevăzut mereu.
Nici stelele nu caut, nici zările nu cer,
Căci port în piept o noapte vastă și mi-e greu.