29/04/2026
🔴 De ce s-a sucit George Simion?
George Simion anunță: „AUR nu va face coaliție de guvernare cu PSD! Nu e treaba mea de ce votează moțiunea de cenzură”
Ieri PSD și AUR aveau majoritate, Simon anunța majoritate parlamentară, guvern și suspendarea președintelui.
Azi, brusc, Simion nu mai știe nimic despre PSD. Nu e treaba lui.
Simion încearcă acum să vândă două povești în același timp. Prima: PSD și AUR pot da jos Guvernul Bolojan. A doua: AUR nu are nicio treabă cu PSD. Adică suntem împreună la demolare, dar separat la recepție. Ne ținem de baros împreună, dar nu ne cunoaștem la cadastru.
Asta este frumusețea moțiunii PSD-AUR: nimeni nu vrea să recunoască alianța, dar toți vor beneficiile ei. PSD spune că nu face alianță cu AUR, dar votează cu AUR. AUR spune că nu face guvern cu PSD, dar dărâmă guvernul cu PSD. Este o relație politică atât de discretă încât are 251 de semnături.
Iar după ce Victoria Stoiciu a demisionat din PSD, povestea s-a schimbat brusc. Pentru că una este să faci o combinație politică într-o sală de ședințe și alta este să vezi că în propriul partid încep oamenii să spună: stați puțin, asta nu mai e tactică, asta e linie roșie. Stoiciu a spus clar că nu poate gira „normalizarea fascismului”. Grea formulare. Mai ales pentru un partid care, până ieri, prezenta totul ca pe o simplă procedură parlamentară. Procedură, da. Dar cu cine?
Întrebarea devine foarte simplă: câți parlamentari PSD s-au speriat de propria lor alianță cu AUR? Câți vor descoperi brusc că au febră în ziua moțiunii? Câți vor avea o urgență în teritoriu, o programare la dentist, o nuntă, o înmormântare, un botez sau, în cazuri extreme, conștiință?
Pentru că moțiunea anti-Bolojan arată bine pe hârtie doar până apare votul. Semnătura e una. Votul e alta. Semnătura o dai în valul partidului. Votul îl cari după tine. Și dacă ești parlamentar PSD, s-ar putea să te întrebi: chiar vreau să fiu fotografia de grup cu AUR în dosarul istoric al partidului?
Simion simte asta. De aceea s-a retras un pas. Ieri era „PSD și AUR au majoritate”. Azi e „nu e treaba mea”. Traducere: dacă iese bine, am fost strateg. Dacă iese nasol, doar treceam prin zonă cu o moțiune în mână.
Și PSD face același dans. Vrea să dea jos Guvernul Bolojan, dar nu vrea guvern cu AUR. Vrea voturile AUR, dar nu poza cu AUR. Vrea efectul politic, dar nu eticheta. E ca omul care comandă shaorma cu de toate, dar cere să fie trecută pe bon ca salată.
De fapt, aici este marea problemă: nu moțiunea. Ci rușinea de după moțiune. Pentru că dacă PSD chiar credea că alianța cu AUR e un gest legitim, curajos, democratic și necesar, ieșea în față și o apăra. Dar nu. Toți spun că nu e alianță. Nu e pact. Nu e coaliție. Nu e nimic. Doar o mică operațiune comună de dărâmat guvernul. Un fel de prietenie fără obligații, dar cu efecte constituționale.
Bolojan, în toată povestea asta, devine testul. Nu pentru AUR. AUR știe ce vrea: să dea jos guvernul și să capitalizeze haosul. Testul este pentru PSD. Vrea PSD să fie partid de guvernare responsabil sau atelierul tehnic al AUR? Vrea să rămână în zona europeană sau să joace la două capete până îi cade capul de la atâta strategie?
Iar pentru parlamentarii PSD, întrebarea e și mai simplă: merită dat jos Bolojan pentru ca Simion să poată spune luni că are majoritate, iar marți că nu e treaba lui?
Pentru că asta e politica românească în forma ei cea mai pură: întâi aprindem focul, apoi întrebăm cine a adus chibriturile.
Și, dacă se poate, votăm fără să fim văzuți.
