In momentul cand am ales sa fiu avocat, credeam ca voi lucra doar atatea ore cate consider eu. Dar administrarea timpului de unul singur s-a dovedit a fi doar o iluzie. Pe parcurs, am ajuns destul de repede la concluzia ca un avocat are foarte putin timp la dispozitie pentru el. Prioritatile se schimba relativ repede cand realizezi ca oamenii isi pun speranta – uneori ultima speranta – in tine, desi nu tu esti cel care in final le decizi soarta. Da, judecatorul are ultimul cuvant, dar tu esti cel care poate maximiza sansele clientului, evidentiind acele particularitati ce fac diferenta dintre victorie si infrangere. Iar succesul este extrem de dulce atunci cand stii ca nu deformarea adevarului sau falsul sustinerilor ti-au fost instrumente de lucru.
Evolutia mea profesionala a fost marcata intru totul de propriile eforturi, fiindca nu am avut un indrumator in perioada de stagiatura si, de aceea, nici nu am sa-i dau numele celui ce in mod oficial a avut aceasta calitate. Desigur, stiam legendele despre relatia invatacel – maestru si ma asteptam sa am acelasi parcurs in debutul profesiei, de aici si emotia vadita cu care m-am prezentat la biroul domniei sale d**a promovarea examenului de intrare in profesie. Surpriza insa, parca il vad cm s-a ridicat de la birou si mi s-a adresat: «Adriane, tata, felicitari! Acum du-te repede, fa-ti stampila si da drumul la treaba cat mai curand», d**a care, batandu-ma parinteste pe umar, m-a condus spre iesire.
Lipsa unei calauze la inceput de drum nu a reprezentat totusi un lucru rau, desi a fost greu sa nu ai pe cine sa intrebi atunci cand nu gasesti raspunsurile la intrebarile cu care te confrunti sau pe cineva sa-ti dea confirmarea ca raspunsurile tale sunt cele corecte.
Orele de nesomn, analizand fiecare fateta a dosarelor in care am intrat, m-au facut sa caut rezolvari si sa anticipez posibilele aparari ale oponentului si, nu in ultimul rand, sa nu-mi subestimez niciodata adversarii.
Mi-am petrecut primii cinci ani in domeniul dreptului indeplinind functia de consilier juridic. Privind acum catre acele vremuri, inca ii multumesc celui ce a avut nebunia sa-mi acorde increderea sa, stiind ca eram lipsit de o minima experienta. Si zeita Fortuna mi-a calauzit debutul, intrucat acei primi ani nu mi-au fost tulburati de prea multe litigii. Asa se face ca am avut suficient timp la dispozitie sa analizez fiecare virgula a contractelor ce imi erau prezentate si cred ca asta e perioada in care am descoperit puterea detaliului si forta unei clauze contractuale, astfel ca multe scantei conflictuale se stingeau, printr-o simpla adresa sau notificare, mai inainte de a deveni incendii.
Un mare ajutor pentru mine a fost diversitatea joburilor avute inaintea carierei juridice. Toate acele activitati, fiecare in parte si toate impreuna, mi-au dat experienta de viata absolut necesara in actuala profesie. Acest parcurs mi-a format abilitatea de a vorbi cu oamenii din cele mai variate categorii sociale si mi-a calit rabdarea de a le asculta si intelege povestile, pentru a putea extrage ineditul.
Calitatile personale, dar mai ales cultivarea si dezvoltarea lor au un rol important pentru a atinge un standard cat mai inalt, unele dintre ele fiind date de educatie, altele de caracter, de experienta si tot asa. In cazul meu, cred ca un rol aparte l-a avut faptul ca am reusit sa conving ca fac tot ceea ce din punct de vedere profesional depinde de mine. Marea majoritate a oamenilor ce apeleaza la un avocat de asta au nevoie, sa simta ca iti pasa de problema lor, ca vrei si ca stii sa-i ajuti, chiar daca uneori a ajuta inseamna sa cerni sugestiile pe care clientul ti le propune si sa ai taria sa-i spui deschis, dar apasat… nu.
Valorile carora le dau intaietate sunt independenta si libertatea de exprimare. Si tocmai caracterul liberal al profesiei, incontestabil in ciuda incorsetarilor din anumite perioade istorice, a fost motivul pentru care alegerea avocaturii a fost pentru mine destul de facila. Libertatea de exprimare, printre altele, este data de libertatea de gandire, de recunoasterea unor valori morale si, la fel ca in cazul independentei, presupune responsabilitate, pentru ca nu orice idee sau opinie pe care o exteriorizezi are darul de a servi promovarii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale persoanei care te-a ales ca avocat. Mai cred ca libertatea de exprimare implica profesionalism si folosirea unor mijloace si metode oneste, in caz contrar nu esti altceva decat un simplu mercenar, or biografiile maestrilor ce au trasat modelele profesiei ne invata ca a fi avocat reprezinta cu totul altceva.
Diferenta dintre mine si alti avocati este, daca ar fi sa ma gandesc la acest lucru, teama de a ajunge sa lucrez d**a tipare, sa devin tributar rutinei. Singurul dezavantaj pe care il vad in aceasta abordare este eventuala aparitie a oboselii. Insa beneficiul este mult mai mare: Am incercat permanent sa imi restrang aria de activitate si, astfel, sa pot spera ca voi ajunge sa stapanesc cat mai bine anumite materii ale dreptului. Astfel, stii care este scheletul actiunii, urmand doar sa-l imbraci cu argumentele si probele necesare, reliefand punctele forte si diluandu-le pe cele nefavorabile.
Cu acest mod de lucru, caut mereu o alta modalitate de abordare a normelor juridice si alte conexiuni ori interpretari ale textelor de lege aplicabile, dar nu uit nici o clipa ca judecatorul este si el om, fiind foarte posibil ca uneori, atunci cand iti citeste cererea, sa fie obosit, indispus sau chiar plictisit. Este ipoteza care ma face sa dau importanta cuvenita felului in care imi construiesc actiunile, incepand cu ordinea in care expun faptele si etalez argumentele si terminand cu incadrarea in pagina, pentru ca primul contact cu o cerere este strict vizual. In aproape orice tip de actiune, pentru ca exista si exceptii, gasesc acel element de noutate care atrage atentia si te face sa te apleci asupra spetei. Cuvantul bine ales are puterea de a te face sa-ti treaca oboseala, cateodata te binedispune ori, dimpotriva, te irita sau iti zgandareste orgoliul. Un lucru insa e cert: ti-am trezit interesul sau cel putin ti-am starnit curiozitatea.Cand modul diferit in care tratezi un subiect isi gaseste confirmarea in rezultatul obtinut, devine actuala bucuria si satisfactia profesionala, adica acele stari efemere, dar de neinlocuit
Prima mea dragoste au fost contractele, chiar imi amintesc despre anii de inceput, cand a fost consilier juridic. Inca sunt interesat de problemele ridicate de materia contractelor civile si comerciale, iar o alta materie ce imi trezeste un interes aparte este tot ceea ce tine de executarea silita. Reprezinta un domeniu in care am avut surpriza sa constat ca exista poate cele mai multe hotarari contradictorii”. Dreptul familiei nu iese nici el din sfera mea de interes, valtoarea problemelor ce apartin acestei zone determinandu-ma sa fiu foarte mult implicat in ultimii ani in aceasta ramura. Dificultatea majora cu care ma confrunt in acest gen de spete este de ordin moral, pentru ca cel mai adesea victimele colaterale ale neintelegerilor sunt copiii. De aceea incerc, pe cat posibil, sa selectez clientela si sa-i indepartez pe cei a caror singura grija este ca obligatia de intretinere sa fie cat mai apropiata de zero sau sa fie unici «proprietari» ai copilului.
O hotarare judecatoreasca nu este intodeauna adevar, uneori doar tine loc de adevar. De aceea, am considerat a fi o reusita profesionala toate acele cazuri castigate in care, desi stiam ca dreptatea este de partea clientului meu, porneam la drum din pozitii de inferioritate. Nu va pot dezvalui identitatea celor aparati cu succes, deoarece exista secretul profesional pe care cu strictete il respect, insa va pot dezvalui ca a avut drept clienti: regizori, executori judecatoresti, actori, juristi, someri, medici, profesori de toate gradele, ingineri, directori ai unor diverse institutii de stat sau private, un deputat, ziaristi, sportivi, politisti, patroni, taximetristi, agricultori si chiar un marinar.
Legat de timpul liber, am ajuns sa tanjesc sa fiu mai mult timp cu familia mea. Insa in putinele momente de relaxare, preocuparile mele sunt foarte diverse: ma relaxeaza sa merg la bazin sa inot, ador sa joc biliard sau snooker cu fiul meu ori whist cu prietenii. Merg atunci cand am ocazia la concerte, filme sau teatru si imi place sa citesc. Din pacate se intampla adesea ca sacosele de carti cumparate la targurile de carte sa ramana neatinse luni in sir, din cauza orelor tarzii la care ajung acasa. La fel se intampla cu calatoriile, evadarile fiind din ce in ce mai scurte si mai rare.
