20/08/2026
Decalajul de acces la sănătate în România și rolul telemedicinei
Potrivit celui mai recent raport OECD, OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, în 2023, 6% dintre românii care au avut nevoie de îngrijiri medicale au declarat că aceste nevoi au rămas nesatisfăcute din cauza costurilor, a distanței geografice sau a timpilor de așteptare, un procent superior mediei OECD, de 5%.
Cifra, aparent modestă, ascunde o realitate structurală: acces inegal la servicii medicale, mai ales în zonele rurale și în comunitățile defavorizate.
Datele converg spre aceeași concluzie: la nivel național, doar aproximativ 47% dintre localitățile din România dispun de un număr suficient de medici de familie, ceea ce înseamnă că, pentru mai mult de jumătate din localități, accesul la un prim contact medical presupune deplasare, timp și, adesea, costuri suplimentare.
Telemedicina, o soluție deja reglementata
România are, de câțiva ani, un cadru legal dedicat telemedicinei. În septembrie 2022, Guvernul a aprobat normele metodologice pentru implementarea serviciilor de telemedicină, iar în noiembrie 2023 a fost promulgată legea care reglementează, la nivel de principiu, furnizarea de servicii medicale la distanța.
Cadrul actual recunoaște șapte tipuri de servicii: teleconsultația, teleexpertiza, teleasistența, teleradiologia, telepatologia, telemonitorizarea, telerecuperarea (telereabilitarea).
Serviciile pot fi furnizate atât de unități sanitare publice, cât și private, prin platforme audio-video sau alte mijloace electronice securizate, iar actul medical la distanță trebuie să respecte aceleași drepturi și obligații ca o consultație clasică, precum si drepturi specifice interactiunii mediate.
De ce conteaza
Diferența dintre 5% și 6% pare mică, dar reprezinta, la scara populației, sute de mii de persoane care ajung la medic prea târziu sau deloc.
Iar cauzele principale identificate de OECD: costul, distanța și timpul de așteptare sunt tocmai cele pe care telemedicina le poate atenua, cel puțin parțial: o teleconsultație elimină deplasarea, poate reduce timpul de așteptare pentru o opinie de specialitate și, în anumite situații, costurile asociate cu accesarea unui serviciu medical.
Rămâne, desigur, o soluție parțiala. Telemedicina nu poate înlocui un consult fizic acolo unde acesta este necesar, iar implementarea ei reală depinde de infrastructură (conexiune la internet, echipamente), de gradul de digitalizare al pacienților și de disponibilitatea medicilor de a integra aceste servicii în practica curenta.
