18/07/2026
Prăbușirea podului Morandi din Genova în august 2018 în timpul unei furtuni (43 de morți).
Procesul a început în 2022 și s-a terminat în primă instanță pe 16 iulie 2026. În acești 4 ani, cei 57 de inculpați s-au apărat cu ghearele și cu dinții spunând că podul a avut un defect ascuns de construcție și că nu e vina lor că nu au reușit să-l identifice. Tribunalul din Genova a condamnat 32 de inculpați, în timp ce 25 au fost fie achitați, fie faptele s-au prescris.
Șeful echivalentului italian al CNAIR (ASPI), Giovanni Castelluci a luat 12 ani de închisoare cu executare, motivat de faptul că a rărit cît a putut lucrările de întreținere la infrastructura critică ca să nu scadă profiturile companiei și implicit și dividendele pe care le luau acționarii (compania de autostrăzi are și acționariat privat).
Ce mi-a atras mie atenția?
- Un gușter din minister - Mauro Coletta, fostul director al departamentului de supraveghere a concesiunilor de autostrăzi din cadrul Ministerului Infrastructurii și Transporturilor (MIT) a luat și el 5 anișori pentru că, așa cm bine se știe, peștele, de la cap se împute dar se curăță de la coadă.
Deci, cumva, justiția penală italiană s-a aventurat și un picuț mai sus de plevușcă și de șalăii de nivel mediu din firma concesionară ASPI. Adică exact cm nu s-a întâmplat în Grădina Maicii Domnului în cazul condamnărilor din dosarul Colectiv.
Asta în condițiile în care justiția peninsulară e vestită pentru viteza melcului turbat. Un proces civil poate să țină și 8 ani cu fond, apel și recurs în casație iar un proces penal durează în Italia, în medie între 1 și 2 ani. Ei au de ceva vreme Legea Pinto care a impus un filtru să nu se mai ducă cu mic, cu mare la CEDO să ceară bani pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil (lungimea proceselor). Vine statul italian și te despăgubește direct prin legea Pinto ca să nu-și mai ia condamnări la Strasbourg. Ai zice că în Italia e foarte nasol cu justiție dar doar dacă ești undeva in Elveția sau într-o țară scandinavă. Noi față de italieni suntem ca-n bancul cu Ițic cînd îi spune rabbi să bage și calul, oaia, vaca și păsările în singura cameră în care locuia cu nevasta, soacra și plodăraia.
De ce zic asta? Păi la ei ”Il caimano” Berlusconi s-a plâns de republica magistraților, Meloni a dat chix cu referendumul semn că italienii au votat ”las-o așa rea cm e, nu o mai îmbunătăți tu”.
De ce am vrut să scriu această postare? Pentru că am văzut reacțiile membrilor familiilor celor 43 de victime. Reacția era una ușurare după o așteptare chinuitoare - în sfîrșit s-a făcut dreptate. Castelucci a incasat 12 ani, alt șmecher din comapanie a luat 11 ani, a plouat cu pedepse de 5-6 ani de închisoare. La fel și reacția presei italiene.
La noi în schimb cînd se anunță soluția într-un dosar urmărit de opinia publică reacția e de furie neputincioasă și frustrare. Chiar îl ascultam zilele trecute pe un taximetrist (eu îi mai provoc la mici discuții ”politice” ca să mai ies din bulă): - domle, dacă eu în trafic făceam ce-a făcut feciorul lui Gino Iorgulescu, așa-i că încasam 7 ani la mititica? Vedeți de ce nu are ursul coadă?
De aia zic, grijă mare cu coana Justițica pe scări pentru că frustrarea și disprețul față de statul român se acumulează, n-o să meargă la infinit cu:
”- las' că știm noi mai bine ce facem în "praetorium-ul" zeiței Themis, noi împărțim dreptate! Nu tre' să-nțeleagă chiar toată prostimea sanscrita noastră juridică și toate chichițele noastre profesionale”.
Omul, când era vânător-culegător și trăia în cete se descurca cam ca-n cartea Chimpanzee Politics a lui Frans De Waal - dacă-l prindea vreodată la anaghie pe cel care-i făcuse un rău se răzbuna și el cm putea. Când a apărut în Semiluna fertilă/Valea Nilului primul proto-stat, liderul acestuia a zis: - de azi în colo s-a terminat cu legea talionului (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), cine se simte nedreptățit vine la poarta mea și eu împart dreptatea. Deci cu cât omul devine mai sedentar, mai agricultor, mai trăitor în societăți organizate cu atît monopolul violenței se accentuează. Condiția, bineînțeles este ca această violență să fie îndreptată împotriva celor care tulbură pacea socială, nu-și plătesc datoriile, încalcă cutume, tabu-uri, etc. De ce este așa? Pentru că în orice societate organizată avem o formă de contract social. Nu discutăm acum cît de dezechilibrat era contractul social în societățile premoderne, discutăm doar dacă el exista sau nu?
Ce se întimplă atunci când violența nu se mai exercită previzibil doar împotriva celor care încalcă regulile de conviețuire socială? Păi se acumulează frustrări și ură împotriva elitelor, cele care au monopolul deciziei. De exemplu în secolele XVII-XVIII orășenii, negustorimea au acumulat frustrare, ură și dispreț la adresa nobilimii franceze - « Dieu nous garde de l'équité des Parlements » spunea Starea a III-a despre justiția cu peruci pudrate a ultimilor Burboni.
Și după aia s-a văzut, la 1783, cand ghilotina a fost scoasă în Place de Grève cm a plătit nobilimea franceză cu râuri de sânge cinci secole de trăit în huzur, sfidare și impunitate.
La fel, la 1917, când Lenin a îndemnat mujicul să ia pămîntul de la nobili, mujicul sătul de secole de legare de glie și c**t, a pus pe cel mai bețiv și puturos - comisar la sovietul de soldați, a impușcat ofițerii, a dezertat de pe front cu întregul batalion, a "rechizionat" un tren și s-a dus acasă să-și ia pământul, evident, cu tot cortegiul de crime posibile și imposibile împotriva tuturor celor cărora li se părea lor că ar aduce a nobili/burjui.
La noi, elitele politice fiind cu un muscoi gras si verde pe căciulă (în 1917, d**a un an de sacrificii, dezastre militare gen Turtucaia și mai mici, tifos, retragere în Moldova, nemultumirile erau mari și memoria lui 1907 era vie), Regele Ferdinand, Ionel Brătianu și aproape toată clasa politică, au promis soldaților-țărani:
- Vă dăm pământ!
Ca urmare au făcut reforma agrară și Constituția din 1923 cu votul universal masculin. De aia la noi nu s-a bolșevizat armata și nu au inceput să tragă în ofițeri.
Or mă îndoiesc că actuala magistratură și elită politică înțelege pe ce cazan sub presiune stă și ce ne aștaptă pe toți când o să crape...
P.S. Ca să închei postarea de azi cu un pic de haz de necaz, vă povestesc un banc pe care l-am auzit cînd eram prin ultimii ani de liceu (85-86) la Radio Europa Liberă din gura lui Neculai Constantin Munteanu:
Se făcea că într-o zi din primăvara lui 1917 la Café de la Paix apare un general țarist. Parizienii cm îl văd, lasă la o parte eticheta și sar pe el cu întrebări: -Domnule general, vă rog să ne scuzați că vă inoportunăm dar ce se întâmplă în Rusia?
-Vin vești alarmate! A abdicat țarul !? Ce va fi? Oare o să mai fie o ofensivă în Galiția la vară?
La care generalul, cu un aer sfătos zice: - Dragii mei, ca să vă explic în două cuvinte, Rusia este un imens cazan în care fierbe căca@t sub presiune. Noi, împreună cu Majestatea Sa (Ваше Императорское Величество) Țarul, stăm pe capacul acestui cazan. Dacă ferească Dumnezeu capacul sare, atunci conținutul cazanului va stropi toată Europa!
