29/12/2018
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că răspunderea disciplinară a procurorului derivă din exigenţa de care acesta trebuie să dea dovadă, prin comportamentul său, atât în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cât şi în afara acestora, respectiva exigenţă fiind stabilită în temeiul unor aspecte obiective, şi nu pe baza evaluărilor personale. În speță, instanța supremă a constatat că recurentul procuror nu a justificat, credibil, nerespectarea planificărilor de serviciu, omisiunea informării conducerii instanţei asupra acestui aspect sau cauzele pentru care nu a putut fi contactat, constatând lipsa de suport rezonabil a argumentelor invocate de recurent pentru care acesta consideră că nu-i poate fi atrasă răspunderea disciplinară. Așadar, Înalta Curtea a menținut hotărârea Secției pentru procurori în materie disciplinară de sancționare cu avertisment a recurentului procuror. (Decizia nr. 31 din data de 19 februarie 2018 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestare decizie de sancționare)
