14/11/2023
CJUE în Cauza 598/21 a stabilit că Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (1), articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, citite în lumina articolelor 7 și 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
trebuie interpretate în sensul că
se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia controlul jurisdicțional al caracterului abuziv al unei clauze de exigibilitate imediată conținute într un contract de credit de consum nu ține seama de caracterul proporțional al posibilității acordate profesionistului de a și exercita dreptul de care beneficiază în temeiul acestei clauze, din perspectiva unor criterii legate în special de importanța neîndeplinirii de către consumator a obligațiilor sale contractuale, cm ar fi cuantumul ratelor care nu au fost onorate în raport cu valoarea totală a creditului și cu durata contractului, precum și de posibilitatea ca punerea în aplicare a acestei clauze să conducă la aceea că profesionistul poate proceda la recuperarea sumelor datorate în temeiul aceleiași clauze prin vânzarea fără nicio procedură judiciară a locuinței familiale a consumatorului.
Cu alte cuvinte, exigibilitatea anticipată a creditului, ca sancțiunea cea mai gravă, trebuie să țină seamă de natura și valoarea obligațiilor neîndeplinite de consumator în contract, adică sancțiunea să fie proporțională cu neîndeplinirea obligațiilor consumatorului, mai ales când o astfel de exigibilitate conduce la executarea silită a locuinței consumatorului.
