15/06/2021
Samuel Beckett traieste!
Astazi, fara voia mea, am asistat la o piesa parca desprinsa din repertoriul teatrului absurd. Scenele s-au derulat in sala de judecata Istrate Micescu a Curtii de Apel Bucuresti, in cadrul dosarului intitulat popular "Colectiv". Ne aflam in sala zeci de avocati, parti vatamate si inculpati, asteptand partea a II-a a scenetei care si-a inceput derularea ieri, 14 iunie, cand, printr-o miscare surpriza, instanta ne-a pus in vedere disjungerea dosarului pentru care am luptat timp de un an, in 2017, sa-l reunim.
D**a socul si deceptia initale, cauzate de aceasta ruptura produsa, atat in logica juridica cat si in posibilitatea aflarii cu adevarat a responsabililor, ne-am regrupat pentru a pune concluzii - atat cat ne permitea calitatea procesuala - pe ce-a mai ramas din acest dosar, aflat deja in carje, d**a faultul prin alunecare produs ieri.
Probabil, d**a nebunia din ziua precedenta, multi se asteptau ca spectacolul sa continue cu un punct culminant, insa nimeni nu intrevedea aceasta intorsatura de situatie, care i-a facut pe majoritatea sa izbucneasca in aplauze.
Startul s-a dat in momentul in care, in urma deschiderii sedintei de judecata, presedinta completului a luat-o la rost pe procuroarea DNA, punandu-i in vedere ca, inca de ieri, i-a comunicat ca nu mai are calitate in acest dosar schiop. In baza unor argumente pertinente, procuroarea a incercat sa ii arate judecatoarei ca are totusi un interes, si nu doreste sa paraseasca pupitrul. Vadit confuza, judecatoarea a inteles sa se ia si de ceilalti avocati din sala si sa ii ameninte cu micsorarea onorariilor. D**a inca un schimb de replici rastite, actul II a primit o neasteptata pauza, care, pana sa iesi pe hol, s-a si terminat. Motiv pentru care, pe scarile CAB puteai urmari zeci de robe fluturand care incotro, in momentul in care s-a aflat ca pauza s-a incheiat intempestiv. Procuroarea a fost "invitata" sa ia loc in sala, devenind si ea un simplu spectator.
Desi acesta fusese un moment intens si interesant, ce era mai bun, abia urma. Un coleg avocat a decis sa ia cuvantul si sa incerce, printr-un gest de ultim resort, sa ii arate judecatoarei ca totusi disjungerea surpriza de ieri n-ar fi tocmai legala si ar trebui sa revina asupra deciziei, in scopul aflarii adevarului. D**a o scurta consultare cu colegul de complet, dna. presedinte a surprins sala, invitand-o pe dna. procuror inapoi la pupitru. Aceasta, aflata in fundul incaperii, a traversat-o in aplauzele auditoriului, intr-un moment parca desprins dintr-o defilare de moda, daca am trece cu vederea peste gulerul medical purtat de "modelul" nostru, la g*t.
Si cand credeai ca lucrurile din sceneta nu pot deveni mai palpitante, a venit si lovitura de gratie a zilei, cand judecatoarea, tot din oficiu, a propus reunirea cauzelor abia dezbinate ieri. Ropote de aplauze au inundat sala, in ceea ce era, de obicei, o atmosfera apasatoare, incarcata de greutatea spetei. Dar pentru ca orice climax trebuie sa si descreasca, in urma intrebarii adresate salii daca este de acord cu reunirea, o voce timida din public s-a facut auzita: "Dar stiti, nu putem totusi sa reunim dosarele, intrucat o parte din inculpati i-ati trimis in alt dosar, ieri, si azi nu mai sunt prezenti." Rumoare. Liniste. "Da, aveti dreptate", spune judecatoarea. "Putem sa ii citam azi, pentru maine, dle. grefier?", urmeaza intrebarea. Nu prea... Entuziasmul salii scade vizibil. Avem o victorie de etapa. Dar campionatul inca se joaca.
Ne revedem maine, pentru partea a III-a al unuia din cele mai triste episoade traite in justitia romaneasca.
A consemnat pentru dvs., A.M.
