05/05/2023
Avocat la datorie
Astăzi nu o să vă povestesc despre ce am făcut în instanța de judecată, deși mi-am început ziua la 06.30 și am mers la Judecatoria Sectorului 5 București pentru o contestație la executare, o să vă povestesc despre toate activitățile pe care le-am avut pâna la ora 20.00, ora la care am început să scriu despre o zi de vineri din viața mea de avocat.
Așa că încep prin a vă spune că după ce m-am judecat, am mers la Poșta care se află la subsolul Curții de Apel București unde am mai petrecut jumătate de oră să depun 5 plicuri către Tribunalul București și unul către Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 4 București. Ma grăbesc repede către Cabinet unde, pe birou mă așteaptă încă două grămezi de acte. Încep să le iau la rând, să mă organizez, moment în care îmi sună telefonul, fiind apelată de o doamnă notar din Giurgiu care îmi povestește că nu poate să îmi facă o procură pentru o clientă care trebuie să meargă în Anglia. Fostul soț al clientei mele încarcerat la Penitenciarul Giurgiu refuză să își dea consimțământul întrucât dorește să fie plătit pentru această "favoare" de mama fiicei sale. Modific bineînțeles programul de weekend și stabilesc că mâine să mă deplasez la Penitenciarul Giurgiu să am o discuție cu individul, să pot rezolva problema clientei.
Între timp, sun la Secția 14 Poliție să întreb organul de cercetare când îmi permite să copiez dosarul pentru clientul meu parte vătămată, având încuviințarea procurorului de a face acest lucru de o lună, urmând ca să fiu contactată de polițistă când să vin să studiez și să fotocopie dosarul, lucru care bineînțeles că nu s-a întâmplat fără să insist două săptămâni la rând. Între timp mă sună o clientă care este tutorele mamei sale să îmi ceara mai multe informații despre inițierea unui alt proces în legătură cu tutela și începe să îmi povestească discuțiile cu consilierul de la DGASPC, cu tatăl cu fratele și cu mama acesteia precum și dificultățile pe care le întâmpină în exercitarea atribuțiilor de tutore. Înregistrez în minte toată povestea și îi spun că o voi apela și îi voi transmite soluțiile aplicabile in speța sa. Apoi îmi aduc aminte că trebuie să sun și un inspector de la Brigada Rutieră pentru a afla dacă un prieten este martor sau suspect într-un dosar penal. Discut cu polițistul și aflu că are calitatea de martor. Răsuflu ușurată îl sun și îi dau bucuroasă vestea. După 10 minute aflu că victima care era direct vinovată de producerea accidentului intenționează să îi depună plângere penală dacă nu îi dă 10000 de lei pe motiv că în trei săptămâni de la accident aceasta consideră că a fost culpă comună chiar dacă a trecut prin loc nepermis. Îi dau mesaj prietenului că situația de acum 10 minute s-a schimbat și că urmează să i se depună plângere penală. Bineînțeles că mă încarc cu o stare de frustrare întrucât îmi dau seama că o să fie un dosar de lungă durată și că e nedrept ce i se întâmplă, dar ce credeți deși uimit de nedreptate acesta îmi transmite sentimentul lui de curaj în fața nedreptății spunându-mi că nu are habar femeia respectivă câtă răbdare poate să aibă el să-și demonstreze nevinovăția și apoi să se întoarcă împotriva ei pentru denunț calomnios. Mă liniștesc și aștept momentul să mă pregătesc temeinic pentru această cauză pentru a o câștiga. Fac o pauză și îi spun vecinei să îmi pregătească ceva de mâncare întrucât nu mâncasem nimic până la ora 15.00. Între timp mă vizitează o colegă cu care aveam să intru într-o întâlnire programată cu un vânzător și cu patroana unei agenții imobiliare pentru a discuta pe marginea actelor de proprietate întrucât aceasta avea niște investitori străini ce doreau să cumpere 90 ha de teren la Predeal.
Fac o cafea colegei, moment în care îmi povestește de o speță pe care o are, speță ce are ca obiect insulte si injurii defăimătoare efectuate pe Facebook împotriva unei cunoștințe de a sa. Începem să cautăm soluții pentru tragerea la răspunderea penală si civilă a faptuitoarei, citim texte de lege, jurisprudență și informăm persoana denigrată ce trebuie făcut. Între timp apare vânzătoarea de la Predeal și începe să ne arate actele, hotărari judecătorești de 30 de pagini, rapoarte de expertiză pentru a mă putea pregăti pentru momentul negocierii. Apar si persoanele ce aveau potențialii investitori și încep tatonarea psihologică dintre cele două părți timp în care îmi consum energia rămasă și dată de Dumnezeu, să conduc discuțiile către o viitoare tranzacție, sper eu de succes.După două ore de discuții ajungem la niște concluzii și încheiem în mod optimist discuția punând bazele unei colaborări între noi. Între timp clienta cu Penitenciarul mă întreabă pe wattsup "credeți că o să reușesc? "Eu o încurajez spunându-i că mâine o să fiu la Penitenciarul Giurgiu pentru a-i rezolva problema. Între timp mă sună un client să mă întrebe când exclud un asociat de-al său că nu mai rezistă să mai continue cu el și că se teme că o să ajungă la poliție cu el. Îi spun că va dura, că procesul nu va fi de scurtă durată și îl consiliez ce să facă între timp ca să " reziste și să nu se pripească să ia decizii fără a fi bine analizate de noi doi". Îi cer să îmi trimită niste documente pe care l-am rugat să mi le trimită de 5 zile și îi subliniez încă odată că am nevoie de ele să probez acțiunea în instanță. Acesta îmi mulțumește și mă asigură că mi le va transmite pe mail. De data asta chiar le-a trimis. Mă pregătesc să plec când, primesc mesaj de la clienta ce are calitatea de tutore care așteaptă să îi dau o soluție la problema nou invită. Între timp colega mea primește și ea un apel de la o doamnă director într-o instituție publică care dorește să afle dacă este în regulă că a restructurat un post de director în cadrul intuiției pe care o conduce fiind îngrijorată că a fost dată în judecată de doamna director care ocupase postul desființat dar ocupat de ea prin concurs. Printre picături îmi întreb colega " ai fost la doctor?" Iar ea îmi răspunde nu am timp iar eu îi spun că nu e ok și realizez că nici eu nu am timp pentru mine, că nu am mers la medic să îmi ridic rețeta, că problemele altora au prioritate intrând în panică fiindcă nu mai ajung la un Notariat să ridic o încheiere pentru un client plecat din țară și ce să vezi azi e vineri și mâine va fi închis. În nici 5 minute am uitat de noi și am început să discutăm câte mai avem de înfăptuit și ce piedici mai avem de trecut.
Rămânem la birou, ne uităm una la alta și ne spunem eu către ea " am obosit " ea către mine " mi-e foame " și în același timp constatăm că soarele a apus, că mai avem foarte multe probleme de rezolvat, mă uit la teancul de hârtii din fața mea și spun " Doamne dă-mi sănătate și putere să le rezolv pe toate, răbdare să îi înțeleg pe oameni și timp să mă bucur de soarele unei zile, că iubire de profesie mi-ai dat destulă. 🤗
