27/04/2024
Am participat ieri la emisiunea Viitor pentru România de la Prima News, invitat fiind de d-na moderator și realizator Nicoleta Manoila pentru a discuta, alături de un al doi-lea invitat, d-na Corina Voicu, fost judecător, care în prezent folosește titulatura de ”expert în cadrul Asociației Anais”, pe marginea proiectului de lege care reglementează în România ceea ce este denumit colocvial alienare parentală.
Căteva păreri ”la rece” despre această emisiune:
1. Insistența că proiectul de lege ar trebui retrimis în parlament nu are la bază nicio critică serioasă sau validă a proiectului.
Dacă ar exista critici valide, ar fi de așteptat ca cei care le formulează să nu se teamă de răspunsul unui susținător al proiectului. Criticii nu ar vorbi peste susținător, nu l-ar întrerupe permanent și nu i-ar scoate din context vorbele.
2. Insistența că proiectul de lege ar trebui retrimis în parlament se bazează pe o critică esențialmente emotiva, pe minciuni sau sferturi de adevăr scoase din context, precum și pe tehnici de manipulare prin teamă, recitate în platou ca pe o poezie.
Dacă argumentele ar fi de oricare altă factură, ar fi de așteptat ca cei care le formulează să asculte activ răspunsul susținătorului, pentru ca mai apoi să formuleze un răspuns propriu și discuția să avanseze în bună credință. Criticii nu ar pune aceeași întrebare de mai multe ori, deși primiseră deja un răspuns față de care nu au avut oricum niciun contra-argument direct, criticii nu ar invoca ”interesul superior al copilului” încercând să sugereze implicit că susținătorului nu i-ar păsa, criticii nu ar apela la expresii precum ”spectatorii noștri sunt inteligenți” și ”să ne folosim gândirea critică” în loc să răspunda direct argumentelor susținătorului.
3. Insistența că proiectul de lege ar trebui retrimis în parlament are la bază o patimă arzătoare și orbitoare a criticilor.
Dacă cei care critică proiectul ar avea o minimă flexiblitate în gândire, dacă, chiar convinși fiind de corectitudinea opiniei lor, ar avea deschiderea și curiozitatea să testeze serios argumentele în favoarea legii, ar fi de așteptat ca domniile lor să evite (ori cel puțin să recunoască când nu reușesc să evite) inconsistențe logice evidente din propria argumentație, precum și folosirea în același timp a două sau mai multe argumente contradictorii ori incompatibile între ele.
4. În loc de concluzii:
Nu pot să citesc gândurile nimănui, astfel încât îmi este imposibil să spun ce îi motivează în realitate pe criticii proiectului pentru a se comporta de o asemenea manieră.
Totuși, este absolut clar și facil de observat ceea ce nu îi motivează.
Nu îi motivează interesul copiilor. Nu au nicio preocupare pentru victimele adulți și copii ai înstrăinării părintești, la fel cm nu au nicio preocupare pentru victimele falselor acuze de acest tip.
