23/05/2026
În fața Primăriei din Curtea de Argeș, sub cerul acesta greu de istorie și rugăciune, simți cm vorbește pământul străbun.
Aici, la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde legenda lui Manole s-a prefăcut în lacrimă și piatră, neamul românesc și-a înălțat nu doar ziduri, ci și sufletul.
Fiecare turn poartă durerea unei jertfe, fiecare clopot bate ca o inimă a țării. Și tot aici, în liniștea rece a necropolei regale, dorm regii României – cei care au purtat pe umeri destinul acestui popor: Carol I, Ferdinand Întregitorul, Regina Maria cea cu inimă de mamă pentru o țară întreagă, Regele Mihai și Regina Ana (Carol I, Regina Elisabeta, Ferdinand I, Regina Maria, Carol II, Regele Mihai I și Regina Ana).
Curtea de Argeș nu-i numai un oraș… e o doină veche a României, cântată printre munți și biserici, printre cruci și steaguri. Aici parcă auzi și astăzi pașii voievozilor și suspinul celor care au ținut aprinsă candela neamului în vremuri de întuneric. Și stând în fața acestor ziduri, îți vine să spui, în duhul lui Octavian Goga:
„Noi nu suntem un neam de oameni fără morminte și fără Dumnezeu.”
Pentru că la Curtea de Argeș, istoria nu moare. Ea îngenunchează doar o clipă, ca să se ridice iar în sufletul românesc.