28/07/2026
Ne bucură soluția pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, prin Sentința civilă nr. 7229/2023, menținută ulterior atât de Tribunalul București, prin Decizia civilă nr. 7053/2025, cât și de Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 203/2026, privitoare la nelegalitatea și netemeinicia procedurii de emitere a unei facturi de regularizare cu depășirea termenului de 6 luni reglementat de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 235/2019 în vigoare în perioada pentru care a fost emisă factura de regularizare contestată în cauză.
Astfel, instanțele au constatat inexistența dreptului de creanță pretins de furnizorul de energie electrică în baza facturii emisă clientului nostru în Decembrie 2021, perioada de consum avută în vedere fiind aprilie 2018 - noiembrie 2021.
Redăm principalele argumente în raport de care Curtea de Apel București a respins Recursul furnizorului de energie electrică, după cm urmează:
”Analizând parcursul procesual în raport de cererile și apărările părților, Curtea reține că instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de creanță în baza facturii nr. (…) din data de 30.12.2021 în valoare de (…) lei, întrucât regularizarea a fost efectuată cu depășirea termenului de 6 luni reglementat de dispozițiile art. 44 alin. 1 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 235/2019.
De asemenea, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 14.07.2014, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 64/2014 și a art. 44 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 235/2019 în vigoare în perioada pentru care a fost emisă factura de regularizare contestată în cauză.
Recurenta susține, în esență, că dispozițiile art. 44 alin. 1 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 235/2019 reglementează exclusiv un interval tehnic de citire a indexului de către operatorul de rețea, fără a institui o limitare temporală în ceea ce privește emiterea facturii de regularizare și fără a afecta existența dreptului de creanță. În opinia recurentei, dreptul de creanță nu este condiționat de termenul de 6 luni, nefiind instituită o sancțiune de pierdere a dreptului de creanță, întrucât factura de regularizare reflectă consumul real de energie electrică furnizată într-un anumit interval de timp și nu creează un drept nou, ci constată un drept existent.
Curtea consideră că această interpretare nu poate fi primită, întrucât art. 44 alin. 1 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 235/2019, prevede că intervalul de citire a indexului grupului de măsurare de către OR, în vederea emiterii facturii pe baza consumului de energie electrică efectiv realizat, poate fi mai mare de o lună, dar nu trebuie să depășească 6 luni.
Din interpretarea textului normativ rezultă că operațiunea de citire a indexului nu este reglementată doar ca un interval tehnic, fiind în mod expres prevăzută perioada maximă în vederea emiterii facturii întemeiate pe consumul de energie electrică efectiv realizat. Această dispoziție legală nu poate fi interpretată izolat, într-o manieră pur formală, îndepărtându-se de finalitatea cerută de legiuitor. O atare abordare ar fi de natură să ignore rațiunea fundamentală care a stat la baza adoptării normei juridice. Prin urmare, textul de lege trebuie analizat în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi în vigoare, asigurându-se astfel deplina respectare a voinței și a obiectivelor socio-economice sau juridice urmărite de către legiuitor.
Interpretarea reținută de recurenta-pârâtă, în sensul că factura de regularizare putea fi emisă oricând, indiferent de perioada scursă, tinde spre o golire de conținut a normei de drept aplicabile și ar transforma limita de 6 luni într-o prevedere lipsită de orice eficiență practică, reducând o limită temporală imperativă la rangul unei dispoziții pur formale.
În egală măsură, este neîntemeiat argumentul potrivit căruia furnizorul nu răspunde pentru conduita operatorului de distribuție. Raportul juridic se stabilește direct și exclusiv între furnizor și clientul final, iar obligația de a emite factura îi aparține în mod nemijlocit recurentei-pârâte. Prin urmare, aceasta nu poate invoca fapta unui terț pentru a justifica depășirea termenului legal sau pentru a se exonera de răspundere în raportul juridic stabilit între aceasta și clientul final.”
Trebuie avut totuși în vedere că, începând cu 06 Februarie 2023, este în vigoare Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 03.02.2023, care prevede la art. 22 alin. (2), teza finală, faptul că perioada de regularizare nu poate fi mai mare de 3 ani.
