01/03/2026
Prescripția răspunderii penale în contextul stării de urgență. Inaplicabilitatea suspendării termenului în cazul infracțiunilor flagrante
27 februarie 2026, 00:17 | Radu-Gabriel PATRICHE
Notă la Decizia nr. 447/RC din data de 17.09.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
1. Introducere
Problematica prescripției răspunderii penale a generat, în ultimii ani, numeroase controverse în jurisprudența instanțelor naționale, în special în contextul efectelor celor două decizii ale Curții Constituționale (nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022) asupra reglementării întreruperii cursului prescripției și asupra aplicării legii penale mai favorabile. Cauza analizată oferă un exemplu relevant privind modul în care instanța supremă a interpretat incidența prescripției în raport cu suspendarea termenelor pe durata stării de urgență instituită în anul 2020.
2. Situația de fapt și parcursul procesual
Prin sentința penală nr. 2548 din 18.11.2024 pronunțată de Judecătoria Iași, C. M. L., agent de penitenciare, a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 20.000 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (2) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 10 martie 2017, în jurul orei 13.30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de penitenciare, a aplicat o lovitură cu pumnul unei persoane private de libertate, prin vizeta camerei de detenție, provocându-i astfel leziuni în regiunea ochiului stând care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 266 din data de 31.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția Penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C. M. L., fiind menținută sentința penală pronunțată de Judecătoria Iași.
Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a formulat recurs în casație, invocând, în esență, incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținând că instanța de apel în mod greșit nu a dispus o soluție de încetare a procesului penal. Potrivit susținerilor apărării, termenul de prescripție de 8 ani, calculat de la data săvârșirii faptei, s-a împlinit la data de 10.03.2025, deci anterior pronunțării deciziei instanței de apel.
Ai încercat Juridice AI?
Răspunsuri limpezi: Juridice AI
Juridice AI: întrebi și știi
3. Problema de drept
Problema juridică analizată de instanța supremă a vizat stabilirea momentului împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale și, în special, dacă perioada stării de urgență instituită în anul 2020 determină suspendarea cursului prescripției în cauza dedusă judecății care viza o infracțiune flagrantă.
Instanța de apel apreciase că termenul de prescripție a fost suspendat pentru o perioadă de 60 de zile, în temeiul decretelor prezidențiale privind instituirea și prelungirea stării de urgență, respectiv Decretul Președintelui nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituitea stării de urgență și Decretul Președintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență.
4. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte a admis recursul în casație, constatând că termenul general de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, calculat de la data săvârșirii faptei, s-a împlinit la data de 9 martie 2025, anterior pronunțării deciziei nr. 266 din data de 31 martie 2025 a instanței de apel, deci înainte de soluționarea definitivă a cauzei.
Instanța supremă a reținut că, deși decretele prezidențiale privind instituirea stării de urgență prevedeau suspendarea unor termene procedurale, acestea instituiau și excepții, printre care se regăseau cauzele privind infracțiunile flagrante.
În speță, fapta fusese descoperită imediat după comitere, fiind raportată de un martor aflat la locul incidentului, împrejurare care conferă caracterul de infracțiune flagrantă în sensul art. 293 C. proc. pen.
Răspunsuri limpezi: Juridice AI
Ai încercat Juridice AI?
Juridice AI: întrebi și știi
În aceste condiții, instanța supremă a apreciat că suspendarea cursului prescripției nu este incidentă, astfel încât termenul general de prescripție a început să curgă de la data săvârșirii faptei și s-a împlinit înainte de soluționarea definitivă a cauzei.
În consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen, Înalta Curte a admis recursul în casație, a casat în parte decizia instanței de apel și a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.