05/05/2026
❗️ În Monitorul Oficial al României nr. 364 din 30 aprilie 2026 a fost publicată Legea nr. 57/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Actul normativ face parte dintr-un pachet de actualizări legislative menite să modernizeze și să adapteze reglementările din materia dreptului civil la evoluțiile sociale și la standardele europene.
Principala modificare vizează regimul juridic al numelui de familie după desfacerea căsătoriei, stabilind că fiecare fost soț își poate păstra numele dobândit în timpul căsătoriei fără a mai fi necesar consimțământul celuilalt soț. Această schimbare elimină obligația de a dovedi un „interes legitim” în fața instanței pentru menținerea numelui și simplifică procedura de divorț din acest punct de vedere.
Legea urmărește, în esență, consolidarea autonomiei individuale, protejarea identității personale și reducerea conflictelor juridice post-divorț, aliniind totodată dreptul intern la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la tendințele legislative din alte state europene.
Așadar ,
📌art. 375 alin. (2) C.civ.
Vechea reglementare
„(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5)”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la articolul 375, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5)”.
📌Art. 376 alin. (5)C.civ.
Vechea reglementare
„(5) Dispoziţiile art. 383 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la articolul 376, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Dispoziţiile art. 383 se aplică în mod corespunzător. Dacă soţii nu se înţeleg, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374”.
📌Art. 383 C.civ.
Vechea reglementare
„Art. 383: Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot convenifiecare dintre soţi poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanţa ia act de această manifestare de voinţă prin hotărârea de divorţ.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
Dacă soţii nu aleg numele pe care îl vor purta după divorţ, fiecare dintre foştii soţi va păstra numele purtat în timpul căsătoriei.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la articolul 383 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 383: Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, fiecare dintre soţi poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanţa ia act de această manifestare de voinţă prin hotărârea de divorţ.
(2) Dacă soţii nu aleg numele pe care îl vor purta după divorţ, fiecare dintre foştii soţi va păstra numele purtat în timpul căsătoriei”.
