03/01/2026
Într-un articol pe care l-am citit spre sfârșitul anului, mi-a rămas în minte o idee care m-a frapat: în unele culturi africane tradiționale, timpul nu „curge" spre viitor, ci reprezintă o țesătură de prezent și trecut, unde viitorul nu există decât atunci când e trăit și cunoscut. Timpul nu se „pierde” și nici nu se „câștigă” — el este pur și simplu momentul pe care îl trăim acum, în legătură vie cu ceea ce a fost deja.⏳
M-a făcut să mă gândesc cât de des trăim, noi, într-un carusel al anticipării. Suntem în prezent, dar cu privirea mereu ațintită spre ce urmează, spre momente pe care nu le controlăm, dar pe care le așteptăm ca și cm ne-ar aparține deja.✨
Anul care tocmai s-a încheiat s-a simțit intens, ca o alergare continuă după timp, cu sentimentul că mereu este ceva înainte de terminat, ceva de bifat, ceva de pregătit. Și totuși, în această mișcare aproape neîntreruptă, s-au adunat milioane de momente frumoase: bucuria rezultatelor obținute de studenții noștri și a proiectelor pe care le-au creat, reușite importante în dosarele din instanță, conferințe care au deschis dialoguri valoroase și pagini scrise cu sens. În același timp, s-a resimțit puternic faptul că activitatea judiciară a stat sub semnul unei incertitudini constante, iar activitatea academică a fost într-o dinamică permanentă, lăsând uneori impresia că timpul nu ne ajunge niciodată.
Pentru anul care vine îmi doresc să fie mai blând cu noi. Să ne ofere mai multă răbdare, mai multă liniște și clipe de tihnă adevărată. Și anul acesta lucrez la multe proiecte dragi sufletului meu și abia aștept să le conturez în nuanțe încă și mai calde.🤍✨
Pentru un an cu bucurii, sens și binecuvântare - La mulți ani!
