02/06/2026
Trei firme. Zece angajați. Miliarde de lei.
Asta e „independența” cu care se validează conducerile companiilor de stat din România.
Nu e o glumă. E realitatea unui sistem construit să pară corect pe hârtie și să funcționeze fix invers în practică.
OUG 109/2011 spune că selecțiile pentru șefii companiilor de stat trebuie asistate de experți independenți. Frumos. Doar că piața asta „competitivă” de experți s-a comprimat cumva în trei firme private, cu zece oameni în total, care validează procedural numiri în companii ce administrează zeci de miliarde de lei.
Independență. Competiție. Profesionalism.
Bifate. Dosarul, semnat. Omul, pus.
Că procedura e legală nu înseamnă că e corectă. Comisia Europeană a sancționat România cu 198 de milioane de euro exact pentru astfel de „proceduri impecabile” — corecte formal, discutabile în realitate.
Reforma guvernanței corporative nu înseamnă să schimbi fețele și să lași mecanismul intact. Înseamnă selecții cu adevărat competitive, criterii credibile și rezultate pe care le poți apăra nu doar în fața unui judecător, ci și în fața unui cetățean.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost primul care a aprins lumina în companiile de stat. A arătat risipa, incompetența, falimentul. Și când s-a apropiat prea mult de interesele care prădau aceste companii — a fost dat jos prin moțiune de cenzură.
Întâmplare? Puteți decide singuri.
Această bătălie nu s-a terminat. Eu nu renunț, nici Oana Gheorghiu. Și știu că sunt mulți români care vor aceeași Românie — fără privilegii, fără sinecuri, cu banii publici cheltuiți pentru cei mulți și corecți, nu pentru cei puțini și speciali.
