26/02/2026
Era toamna anului 2020. După multă muncă și un stres imens, am promovat examenul de admitere în profesia de avocat. Atunci am crezut că bătălia s-a încheiat și că am devenit, în sfârșit, cine visasem să fiu.
Eram convinsă că am accesat acea profesie liberală mult dorită, care îmi va asigura viitorul, libertatea și împlinirea deplină; că oamenii mă vor privi cu încredere și respect, că voi fi sprijinul lor și că îmi voi putea organiza timpul și munca după propriile reguli, bucurându-mă de roadele efortului meu.
Dar apoi... a sunat alarma. Dis-de-dimineață, am început munca la birou în calitate de avocat stagiar. Acolo m-am lovit de realitate și am realizat că nu regăsesc nimic din ceea ce îmi imaginasem. Au urmat doi ani grei, frustranți, pe care i-am privit atunci ca pe o probă de foc.
Timpul a trecut, stagiatura s-a terminat, iar eu am mers mai departe să îmi caut visul. Nu m-am oprit nicio secundă, deși, la un moment dat, nu mai știam dacă pașii mă duc înainte, dacă bat pasul pe loc sau dacă dau înapoi. Totuși, am continuat. Știam că visul meu este în inima mea cu un motiv: să devină realitate.
Iar azi…, stând la o cafea în mijlocul unei zile de joi, făcând o pauză între telefoane, sarcini și agitația continuă, mi-am dat seama de ceva: avocatul pe care îl visam atunci sunt eu, cea de acum.
Am lăsat și o lacrimă de recunoștință în acest mesaj. Pentru cine are nevoie de o motivație, aceasta este: ceea ce porți în gând și în suflet în același timp, va deveni, mai devreme sau mai târziu, lumea ta reală.
Nu vă opriți din drum! ✨
