What are the opening hours?

Monday 10:00 - 19:00 Tuesday 10:00 - 19:00 Wednesday 10:00 - 19:00 Thursday 10:00 - 19:00 Friday 10:00 - 19:00

TAG - Tulbure & Aldea-Gurean, București, Bucharest (2026)

07/07/2026

„Îl cunosc de mult timp. N-am mai verificat actele.”

Așa încep multe litigii comerciale.

În practică, mulți antreprenori ajung să conducă relațiile dintre societăți ca pe relațiile personale dintre oamenii din spatele lor.

Au încredere. Au colaborat. Poate au devenit chiar prieteni.

Actually… cele două planuri nu se confundă.

Societatea cu care contractezi nu este aceeași cu persoana cu care ieși la cafea.

Iar promisiunile verbale, înțelegerile „la o bere” sau relația de prietenie nu înlocuiesc actele, probele și conduita pe care legea o așteaptă de la un profesionist.

Codul civil definește profesionistul ca fiind cel care exploatează o întreprindere, iar raporturile dintre profesioniști sunt guvernate de buna-credință, inclusiv la negocierea și executarea contractului.

În plus, potrivit art. 1548 Cod civil, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Mai simplu spus: când ești profesionist, legea se așteaptă să acționezi prudent, informat și să îți protejezi propriile interese.

Asta nu înseamnă că nu poți avea încredere în partenerii de afaceri.

Înseamnă doar că încrederea nu trebuie să înlocuiască verificările.

Poți avea o relație excelentă cu administratorul unei alte societăți și, în același timp, să ceri un contract clar, confirmări în scris și documente complete.

Cele două nu se exclud.

Moral of the story:

Prietenia poate ajuta o colaborare.

Dar contractul este cel care o protejează.

În business, cel mai bun semn de încredere nu este să renunți la verificări.

Este să construiești relația pe reguli clare.

TAG us dacă ai întrebări. ⚖️

30/06/2026

„Cred că ar fi mai bine să încetăm colaborarea. Dar am nevoie de un răspuns azi.”

Dacă ai auzit vreodată fraza asta, oprește-te puțin înainte să semnezi ceva.

În practică, este destul de frecvent ca un angajator să evite o potențială concediere abuzivă și să încerce, în schimb, să obțină o demisie sau un acord de încetare a contractului.

De ce?

Pentru că, odată ce ai semnat ce vor ei, situația juridică a încetării raportului de muncă se schimbă semnificativ.

Ce vrem să reții este că o astfel de discuție verbală nu echivalează cu o concediere, ci este doar un mijloc de presiune.

Potrivit Codului muncii, concedierea se dispune printr-o decizie scrisă, care trebuie să cuprindă, printre altele, inclusiv motivele care au determinat concedierea.

Aceste motive sunt foarte importante, fiindcă dacă ți se spune că „nu mai sunt bani”, „se restructurează firma” sau „se desființează postul”, aceste afirmații nu ar trebui să rămână simple explicații verbale. În funcție de situație, ele trebuie să fie susținute de o procedură și de documente care să justifice măsura.

Iar dacă, în aceeași discuție, ți se spune în mod contradictoriu că „de fapt nu mai sunt mulțumiți de activitatea ta”, cu atât mai mult nu trebuie să te lași influențat, fiindcă e clar ceva mai mult la mijloc.

Reorganizarea și pretinsa necorespundere profesională sunt situații juridice diferite și presupun condiții și proceduri diferite. Nu sunt motive care se amestecă după cm convine angajatorului.

La fel, dacă până ieri ai primit doar feedback pozitiv, iar dintr-odată ți se spune exclusiv verbal, că „de fapt nu performezi”, nu presupune automat că aceasta este și realitatea juridică a situației.

De multe ori e doar o formă de manipulare și încercare de a pasa vina către tine, ca să fie ei acoperiți legal.

Still, nu înseamnă că angajatorul nu poate înceta sub nicio formă contractul, ci doar că trebuie să respecte procedura prevăzută de lege.

Moral of the story: Nu transforma presiunea lor în semnătura ta.

Cere totul în scris.
Cere motivele concrete.
Și înainte să semnezi o demisie sau un acord de încetare, asigură-te că un avocat ți-a explicat consecințele juridice.

TAG us dacă ai întrebări. ⚖️

23/06/2026

Ai trecut de la hobby la comerciant fără să îți dai seama. 👀

Mulți antreprenori moderni încep exact așa.

Au un produs bun. Își fac un site pe fugă, la care poate îi ajută un prieten cu partea tehnică sau poate folosesc și puțin AI pentru design.

Apar primele comenzi și, dintr-odată, nu mai au doar un site de prezentare, ci au devenit comercianți.

Din acel moment încep să producă efecte juridice în relația cu clienții lor.

De aceea, atunci când vinzi online, nu este suficient ca site-ul să arate bine.

Trebuie să respecte și anumite cerințe legale.

De exemplu, OUG nr. 34/2014 obligă comercianții să furnizeze consumatorilor anumite informații înainte de încheierea contractului: cine este comerciantul, care sunt caracteristicile produsului, prețul total, condițiile de livrare și, atunci când este cazul, informații privind dreptul de retragere.

Iar aici vom da exemplu una dintre cele mai frecvente greșeli.

Mulți comercianți au auzit de „returul în 14 zile”, dar puțini verifică dacă informațiile de pe site sunt prezentate corect și dacă produsele pe care le vând intră sau nu în categoriile pentru care acest drept poate fi exercitat.

Pentru că nu toate produsele sunt tratate identic de lege.

La fel de important este și modul în care sunt prezentate produsele, informațiile comerciale, termenii și condițiile sau pașii prin care clientul finalizează comanda.

Legislația urmărește să asigure transparență pentru consumator și predictibilitate pentru comerciant.

Iar un site construit exclusiv din perspectiva marketingului poate omite tocmai elementele care îl protejează juridic pe proprietarul afacerii.

De aceea, când începi să vinzi, nu este suficient să te întrebi dacă site-ul funcționează și arată drăguț.

Trebuie să te întrebi și dacă este construit juridic corect.

Moral of the story:

Când începi să vinzi online, nu mai construiești doar un site.

Construiești relații contractuale cu fiecare client care apasă „Comandă”.

Iar dacă tot investești în produse, branding și reclame, merită să verifici și dacă fundația juridică a afacerii tale este la fel de solidă.

Pentru că uneori problema nu este produsul.

Este site-ul. ⚖️

TAG us dacă ai întrebări. 💬

16/06/2026

„Vrem să vă sponsorizăm.” ❤️

Și, sincer, asta ar trebui să fie o acțiune puțin mai selfless, nu?

Adică ideea din spate este simplă: cineva crede în proiectul tău și vrea să îl susțină.

Actually…
uneori, „sponsorizarea” vine la pachet cu un Excel întreg de cerințe. 😅

At some point, it’s giving marketing campaign. 👀

Cum așa?

Pentru că „sponsorul” începe să vă ceară să îi promovați produsele, să publicați un anumit număr de postări sau clipuri, să respectați un calendar de conținut și chiar să îi garantați vizibilitate și engagement.

Și aici apare o distincție juridică importantă.

Potrivit Legii nr. 32/1994, sponsorizarea este gândită ca o formă de susținere a unor activități de interes general, nu ca o metodă de a cumpăra reclamă sub alt nume.

În drept, substance beats form.

Nu contează atât cm se numește contractul, ci ce au convenit efectiv părțile.

Dacă una dintre părți cumpără expunere, iar cealaltă furnizează servicii de promovare, este posibil să discutăm, în realitate, despre publicitate.

Asta nu înseamnă că trebuie să refuzați colaborarea.

Nu există nimic greșit nici în sponsorizare, nici în publicitate.

Important este să spuneți lucrurilor pe nume și să alegeți cadrul juridic potrivit.

Iar dacă intenția este cu adevărat aceea de a susține proiectul, există variante mai apropiate de spiritul sponsorizării:
• menționarea publică a sponsorului;
• afișarea logo-ului la evenimente;
• includerea acestuia printre partenerii proiectului;
• mulțumiri în mediul online.

Există o diferență între:
❤️ „Mulțumim companiei X pentru sprijinul acordat!”
și
📈 „Ne obligăm să livrăm 10 reel-uri, 20 de story-uri și 100.000 de vizualizări.”

One is appreciation.

The other is giving marketing agency. 😅

Moral of the story:
Este perfect legitim dacă cineva vrea, de fapt, publicitate.

Doar că, în fața unor astfel de solicitări, trebuie să schimbați abordarea și să construiți o relație contractuală care să reflecte ceea ce își doresc cu adevărat părțile.

TAG us dacă ai întrebări. ⚖️

12/05/2026

Mulți oameni pornesc cu o idee foarte bună:
un proiect educațional, social, cultural sau umanitar.

Și, de multe ori, primul impuls este:
„Hai să facem și o asociație.”

Actually…partea juridică nu este doar o formalitate.

O asociație sau fundație nu înseamnă doar o entitate „pe hârtie”.
Înseamnă o structură juridică ce trebuie construită corect încă de la început și care va funcționa ani.

În practică, mulți aleg această variantă și pentru că au impresia că:
sponsorizările vin mai ușor, obligațiile fiscale sunt mai lejere sau gestionarea banilor este „mai simplă”.

Doar că realitatea juridică este puțin diferită.

Da, ONG-urile pot primi sponsorizări și pot beneficia de anumite facilități fiscale.
Dar exact din acest motiv există și obligații reale de transparență, evidență contabilă și raportare.

Sponsorizările nu „intră pur și simplu în cont”.
Ele presupun contracte, justificarea utilizării fondurilor și respectarea strictă a scopului pentru care organizația a fost înființată.

Iar aici apare unul dintre cele mai importante aspecte: statutul.

Pentru că acolo se stabilește, în mod real:
cum funcționează organizația, cine ia deciziile, care este scopul ei, ce activități poate desfășura și cm vor fi administrate fondurile.

Cu alte cuvinte, acolo ideea devine structură juridică.

În practică, multe persoane încearcă să facă procedura singure, folosind modele standard de pe internet.
Și exact aici apar frecvent problemele:
documente incomplete, formulări greșite, lipsa unor acte sau neînțelegerea procedurii în fața instanței.

Pentru că înființarea unei asociații nu înseamnă doar „depunerea unor hârtii”.
Înseamnă construirea unei structuri care trebuie să funcționeze coerent și legal pe termen lung.

Moral of the story:
o idee altruistă are nevoie și de o fundație juridică solidă. ⚖️

TAG us dacă ai întrebări.

24/04/2026

Dacă existau dubii, nu se fumează IQOS în instanță și nu se ascultă muzică la telefon pe holuri... (da, am întâlnit cazuri).

Sala de judecată nu e un spațiu „public” în sensul în care faci ce vrei tu. Este un spațiu guvernat de reguli clare, juridice și de bun-simț, iar încălcarea lor are consecințe.

Dacă ești în sală, chiar și ca simplu spectator:
nu vorbești tare, nu comentezi, nu râzi, nu stai pe telefon cu sonor, nu mănânci și nu transformi banca într-un loc de relaxare.
Judecătorul are obligația legală de a asigura ordinea și solemnitatea ședinței. Asta înseamnă că te poate scoate din sală sau chiar sancționa cu amendă judiciară.

Dacă ești în fața instanței, standardul e și mai ridicat:
te ridici când intră completul, vorbești doar când ți se dă cuvântul, te adresezi exclusiv instanței, nu dialoghezi direct cu cealaltă parte, nu întrerupi și nu transformi ședința într-o discuție personală.

Dacă ești martor, lucrurile devin și mai serioase:
nu „spui ce te avantajează”, nu „uiți detalii importante”. Ai obligația legală să spui adevărul. Altfel, intrăm în sfera infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Iar dacă lucrurile escaladează la injurii, manifestări ireverențioase, tulburarea ședinței, nu mai vorbim doar de reguli de conduită. Vorbim de sancțiuni și, în anumite situații, chiar de răspundere penală, pe loc.

Din păcate, nivelul de respect față de justiție a scăzut vizibil în ultimii ani. Și nu doar din partea publicului.

Am văzut grefieri stând în poziții budiste în timpul ședinței.
Am văzut avocați în sandale de plajă sau cu pălăria pe cap în fața instanței.
Am văzut colegi care nu se ridică, se joacă pe telefon sau tratează ședința ca pe o formalitate.
Am văzut inclusiv judecători care ignoră standardele de ținută.

Toate acestea există. Dar sunt excepții.

Și, mai important, nu schimbă un lucru esențial: sistemul de justiție funcționează pe reguli. Iar aceste reguli există tocmai pentru a garanta echilibrul, autoritatea și încrederea în actul de justiție.

Morala?
Nu te lua după exemplele greșite din sală.
Standardul nu coboară doar pentru că cineva a decis să îl ignore.

Respectul pentru justiție nu e opțional.
E parte din mecanism. ⚖️

17/04/2026

Mulți antreprenori care ne contactează ne cer să îi ajutăm să:
„Facem un SRL rapid și vedem pe parcurs.”

Pare logic și eficient.
În realitate, nu prea e.

Pentru că înființarea unei societăți nu e doar despre acte sau despre „a începe”.

E despre cm îți construiești, de la zero, cadrul în care va funcționa afacerea ta.

Un SRL nu este doar un instrument prin care facturezi.

Este o persoană juridică distinctă, cu patrimoniu propriu, separată de tine.

Asta sună bine și este, în principiu.

Dar cât de reală e această separație depinde, în mare măsură, de cm este gândită societatea de la început.

De exemplu, obiectul de activitate nu înseamnă doar „ce faci acum”, ci cât de ușor te poți adapta mai târziu.

Structura asociaților nu înseamnă doar procente, ci control și echilibru.

Administratorul nu e o formalitate, ci este cel care angajează societatea în raport cu terții.

Iar actul constitutiv, deși de multe ori tratat ca un formular standard, este de fapt documentul care stabilește regulile jocului: cm se iau deciziile, cm se distribuie profitul, cm ieși din firmă sau ce se întâmplă când apar conflicte.

Problema e că toate aceste lucruri nu se simt la început.

Se simt mai târziu, când businessul crește sau când apar tensiuni între asociați.

Din punct de vedere juridic, legea îți oferă cadrul.

Dar felul în care îl folosești face diferența între o structură care te susține și una care te încurcă.

De aceea, nu existența unui SRL contează cu adevărat,
ci modul în care este construit.

Moral of the story:
Dacă tot începi un business, nu-l construi „rapid”.

Construiește-l corect, cu ajutorul unui avocat.

Pentru că ce setezi la început
ori te protejează,
ori te costă mai târziu.

TAG us dacă ai întrebări. ⚖️

10/04/2026

Sărbători, oboseală, familie, tensiuni.
O ceartă „de moment” rupe lucrurile de tot.
Unul pleacă de acasă.
Nu vă mai purtați ca un cuplu.
Rămâneți doar „colegi de organizare” și aveți senzația că puteți păstra totuși căsnicia pe hârtie.

Actually…
O astfel de ruptură emoțională poate conduce la o “separare în fapt”, premergătoare unui divorț.

Cum așa?

Nu orice conflict înseamnă separare în fapt. Dar dacă, după acel moment, soții nu mai trăiesc efectiv ca soț și soție, discuția se schimbă.
Juridic, separarea în fapt nu ține doar de adresă.
Poate exista și dacă locuiți în același imobil, dacă nu mai există viață de familie reală.

De ce te interesează asta juridic?

Pentru că apar două discuții diferite și uneori necunoscute.

Primul: faptul că ai plecat din locuință nu înseamnă că ai pierdut drepturile asupra bunurilor comune deja dobândite în timpul căsătoriei, doar pentru că nu mai stai acolo. În regimul comunității legale, regula de bază rămâne că bunurile dobândite în timpul regimului sunt, în principiu, bunuri comune.

Al doilea: separarea în fapt poate conta pentru bunurile și veniturile care apar după acel moment, dar nu automat.
În România, regula este că regimul matrimonial încetează, în caz de divorț, la data introducerii cererii de divorț. Totuși, instanța poate constata, la cerere, că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt. Asta înseamnă că momentul ruperii reale a relației poate deveni foarte important și patrimonial, inclusiv pentru a stabili ce mai intră și ce nu mai intră în masa bunurilor comune.

Mai exact, ce era comun nu se pierde doar pentru că unul a plecat, dar ce se acumulează după separarea în fapt poate fi tratat diferit.
Reține, deci, că:
– divorțul poate fi cerut pentru separare în fapt dacă aceasta a durat cel puțin 2 ani;
– partajul nu este obligatoriu imediat după divorț;
– rămâneți coproprietari până la partaj.
Moral of the story:
Dacă după o ceartă de sărbători începe ruptura reală, momentul acela poate conta mult.
Înainte să faci ceva la nervi, mai bine vorbești cu un avocat.
Pentru că, în familie, lucrurile par emoționale.
Dar efectele lor ajung foarte repede să fie juridice.

TAG us dacă ai întrebări.

03/04/2026

🍷💊 Vezi din ce în ce mai des replica asta:
„Eram beat(ă) / drogat(ă)… nu mai știam ce fac.”

Sună a scuză bună.
Doar că, legal vorbind, scuza asta nu prea ține.

Actually…

Faptul că te-ai adus singur(ă), în mod voluntar, în starea aia nu te exonerează de răspundere penală și nici nu e, în mod automat, vreun colac de salvare.

Nu o spunem noi, o spune legea:

art. 29 Cod penal – intoxicația înlătură răspunderea penală doar dacă este involuntară și completă (adică nu ai vrut, nu ai prevăzut și nu ai putut controla nimic)

Mai pe românește, nu merge să te bazezi pe ideea că „eram prea beat(ă)” sau „eram prea praf” și gata, ai scăpat.

Cum așa?

• dacă ai consumat de bunăvoie, regula este că răspunzi pentru ce ai făcut
• nu contează că după aceea spui că nu mai erai tu, că nu mai gândeai limpede sau că „nu asta ai vrut”
• dacă ți-ai indus starea tocmai ca să prinzi curaj sau să faci mai ușor fapta, situația se poate întoarce și mai urât împotriva ta (art. 77 lit. f) Cod penal)

Adică, uneori, nu doar că nu te ajută, dar te poate băga și mai tare în belele.

Da, există și excepții în dreptul penal, dar ele sunt rare și strict analizate. Nu vorbim despre situația clasică în care cineva a băut sau a consumat voluntar și apoi încearcă să se ascundă în spatele stării respective.

Moral of the story:
Nu te poți ascunde în spatele stării în care te-ai pus singur(ă).
Ești răspunzător pentru alegerile tale. Inclusiv pentru alea făcute „după un pahar” sau "după o linie".

Dacă totuși simți că lucrurile nu sunt chiar cm le prezintă organele sau că situația ta e mai nuanțată decât pare, nu te baza pe ce ai auzit de la alții.

Sau dacă ai intrat deja în belele și vrei măcar să te asiguri că nu intri și mai rău…

👉 vorbește cu un avocat. E singurul care poate să îți analizeze concret situația, să vadă ce contează juridic și să îți construiască o apărare care chiar te ajută.

Pentru că, în penal, diferența dintre „nu e mare lucru” și „ai o problemă serioasă” stă, de multe ori, în detalii pe care nu le vezi singur(ă).

TAG us, dacă ai întrebări.

27/03/2026

Swipe să ne zici care logo era preferatul tău 》》

Dacă ne urmăriți de la început, probabil ați observat că și noi am trecut printr-un proces de „trial & error”. Am experimentat și ne-am ajustat logo-ul până am ajuns la o variantă care ne reprezintă.

Fiind la început, e normal să tot testezi ca să îți dai seama, în timp, cm vrei să te prezinți în fața publicului.

Dar dincolo de partea vizuală, există un aspect esențial pe termen lung:

Un brand nu este relevant doar dacă arată într-un fel.
Este relevant mai ales dacă este protejat.

Cum așa?

În România, drepturile asupra unei mărci se obțin, de regulă, prin înregistrare la nivel național (OSIM) sau comunitar (EUIPO).

Dacă nu înregistrezi marca:
• protecția este limitată
• este dificil să oprești alte persoane să folosească un nume sau logo similar
• altcineva ar putea înregistra marca înaintea ta

Există și excepții — de exemplu, mărcile „notorii” pot beneficia de protecție chiar neînregistrate — dar pragul de dovadă este foarte ridicat și, în practică, greu de atins.

Ce mai trebuie știut:

• simplul fapt că folosești un logo nu îți oferă aceleași drepturi ca o marcă înregistrată
• chiar dacă logo-ul poate fi protejat prin drepturi de autor (împotriva copierii directe), asta nu te protejează împotriva unor mărci similare
• contestarea unei mărci înregistrate de altcineva implică, de regulă, proceduri costisitoare și complexe

Fun fact din practică:

Apple a avut ani (muulți) de litigii cu Apple Corps pe tema utilizării numelui în industria muzicală, pentru că drepturile asupra mărcii erau deja protejate pe anumite clase.

Pe scurt:
Nu contează doar că ai creat un brand.
Contează dacă îl poți apăra.

Pentru o protecție reală și stabilă, înregistrarea mărcii este, în majoritatea cazurilor, cea mai sigură opțiune.

Because legal advice should feel personal.

TAG us dacă ai întrebări sau nelămuriri.

TAG - Tulbure & Aldea-Gurean

07/07/2026

30/06/2026

23/06/2026

16/06/2026

12/05/2026

24/04/2026

17/04/2026

10/04/2026

03/04/2026

27/03/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category

Monday	10:00 - 19:00
Tuesday	10:00 - 19:00
Wednesday	10:00 - 19:00
Thursday	10:00 - 19:00
Friday	10:00 - 19:00