02/01/2026
Așa am încheiat anul 2025.
În 30 decembrie 2025, la Judecătorie, s-a admis ordonanța președințială prin care minorul rămâne la mamă, nu lângă un tată absent. Mai mult decât atât, instanța a admis custodia exclusivă a mamei, cu titlu provizoriu, până la soluționarea definitivă a fondului.
O măsură de excepție, rar acordată și cu atât mai rar pe o procedură de urgență. Dar circumstanțele cauzei și, mai presus de orice, interesul superior al minorului au făcut ca aceasta să fie soluția necesară și corectă.
Pentru mine, această hotărâre înseamnă mai mult decât o soluție favorabilă într-un dosar.
Înseamnă confirmarea faptului că avocatura nu este doar despre acte, articole de lege, onorarii și termene.
Este despre emoții, oameni, trăiri, frici, speranțe, despre munca din spatele fiecărei cereri, despre drumuri lungi, ore de condus, nopți de pregătire a dosarului, despre convingere, responsabilitate și asumare.
Este despre a fi acolo, cu echilibru și empatie, atunci când cineva îți încredințează ceea ce contează cel mai mult pentru el.
Cred, mai mult ca oricând, că avocatul trebuie să caute mereu cea mai bună variantă pentru omul din fața lui, nu doar soluția juridică posibilă, ci soluția dreaptă.
Cu astfel de momente se încheie anul meu profesional.
Recunoscător pentru acest an, și rămân convins că acesta este drumul.
La mulți ani, 2026!
Să ne găsească mai așezați, mai conștienți de responsabilitatea noastră și la fel de dedicați oamenilor care ne cer ajutorul.
