Cabinet de Avocat Tamara Lenz

16/01/2026

Share Capital - Beyond the Panic: What the New Rules Really Mean

Over the past week, I've witnessed a rush to the Trade Register reminiscent of Black Friday scenes. Everyone wants to increase their share capital URGENTLY.
But I believe we're missing an essential perspective on what's actually happening.
The Great Misunderstanding: Timelines and Exceptions
The main confusion stems from conflating two completely different deadlines:
1. Transition period for existing LLCs:

You have until December 2027 (2 years from entry into force - 18.12.2025)
Only if turnover exceeds 400,000 lei must you increase to 5,000 lei
The 50% Official Gazette fee reduction applies only until 31.12.2026

2. Annual obligation going forward:

The increase becomes mandatory by the end of the financial year following the one in which turnover exceeds the threshold
Example: if you exceed 400,000 lei turnover in 2025, you have until 31.12.2026 to increase

So why the panic? For many companies, the real deadline is December 2027, not 2026. The 50% fee reduction is a bonus, not a vital condition.
The Exceptions That Matter (and Few Know About) I will explain it on my new post .

My Conclusion
Before joining the queue at the Trade Register, ask yourself:

What's MY real deadline? (it might be 2027, not 2026)
Do I qualify for loan exceptions?
Does it suit me better to increase now with the discount or wait and plan strategically?

The law is strict, but not absurd. It contains transition mechanisms and exceptions. The problem is that nobody's explaining them clearly.
What do you think - is this justified panic or a lack of clear communication about deadlines?

05/01/2026

Sentința e orgoliu, tranzacția e strategie.

05/01/2026

Timpul bate egoul: O lecție de pragmatism juridic pentru 2026

Începem un nou an sub semnul incertitudinii. Provocările legislative se succed rapid, povara taxelor și impozitelor apasă pe fiecare bilanț, iar sistemul de justiție ne confirmă, din păcate, că încrederea și predictibilitatea sunt resurse tot mai rare. Într-un astfel de peisaj, ce ne mai rămâne de controlat?

Rămâne propriul interes, obținut prin negociere directă.

Ca avocat de drept comercial, văd zilnic cm egoul consumă bugete, energie și, cel mai grav, timp. Suntem tentați să căutăm „dreptatea absolută” în instanță, însă vă provoc la un exercițiu de sinceritate: soluția pe care o ceri astăzi va mai avea vreun sens economic peste 3 sau 5 ani? Justiția care vine prea târziu este, în afaceri, o formă de eșec.

Este greu să accepți argumentele celuilalt. Este greu să cedezi când știi că ai dreptate. Dar, în realitatea dură a pieței, o „pace strâmbă” obținută acum este infinit mai valoroasă decât o „pierdere dreaptă” confirmată de o sentință peste ani de zile.

Timpul este cheia, nu orgoliul. În 2026, vă îndemn să alegeți soluția prezentului. Să transformăm litigiul în tranzacție și conflictul în control. Până la urmă, singura justiție pe care ne putem baza este cea pe care o semnăm noi înșine, la masa negocierilor.

14/10/2025

Cine nu are copii sunt convinsa ca nu poate intelege Legea majoratului digital astfel ca va invit sa nu comentati .

Luni, 6 octombrie 2025, Senatul României a adoptat Legea majoratului digital, potrivit unui comunicat. Legea introduce conceptul de maturitate digitală la vârsta de 16 ani, stabilind un cadru clar și…

27/03/2025

Termenul de actualizare a obiectului de activitate în registrul comerțului, conform CAEN Rev.3 este de 18 luni de la data de 25 martie 2025.

În perioada de implementare de 18 luni, în relația cu autoritățile și instituțiile publice, sunt recunoscute și acceptate atât versiunea revizuită a CAEN, cât și cea precedentă. De asemenea, ambele versiuni sunt recunoscute și acceptate și în relația cu alte persoane fizice sau juridice.

* Hotărârea Guvernului nr.284/20.03.2025 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257/25.03.2025

28/02/2025

Embracing vulnerability in leadership entails several key practices:

1. Admitting Mistakes: Leaders who own up to their errors model accountability, encouraging a culture where learning from failures is valued over perfection.

2. Seeking Feedback: By inviting and acting upon feedback, leaders demonstrate humility and a commitment to personal and organizational growth.

3. Sharing Challenges: Openly discussing obstacles fosters empathy and collective problem-solving, reinforcing a team's resilience.

Incorporating vulnerability into leadership not only humanizes leaders but also cultivates an atmosphere of psychological safety. This environment empowers employees to take risks, share innovative ideas, and engage more deeply with their work, ultimately driving organizational success.
Your truly ,
T

28/02/2025

Reziliența – Folosită ca Armă în Procesele de Custodie**
Acest proces scoate la lumină o realitate dureroasă: reziliența este recompensată selectiv. Dacă o mamă întâmpină greutăți și le depășește, este o eroină. Dacă un tată face același lucru, greutățile prin care a trecut sunt folosite împotriva lui.
Dar creșterea unui copil nu este o competiție a suferinței. Așa cm prevede și **Codul Civil al României**, ambii părinți au **drepturi și obligații egale** în creșterea copilului:
- **Art. 483 alin. (1):** „Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, mentală și morală, de educația, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.”
- **Art. 496 alin. (1):** „Copilul minor locuiește la părinții săi.”
- **Art. 397:** „După divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți, cu excepția cazului în care instanța decide altfel, pentru motive temeinice.”

Weekend rezilient !
T

27/02/2025

How dose an enthusiastic lawyer and the bored client looks like?
Rock of Science.

27/02/2025

# # # **Abuzul de „Reziliență” în Procesele de Custodie: Lupta unui Tată pentru Echitate**

Într-o sală de judecată încărcată de tensiune, un tată își susține cauza în fața instanței. Nu este acuzat de neglijență, nu i se reproșează vreo greșeală gravă, dar totuși trebuie să dovedească un lucru esențial: că este suficient de *rezilient* pentru a-și crește copilul.

Reziliență—un cuvânt folosit atât de des, încât aproape că și-a pierdut sensul. Îl lăudăm, îl cerem, dar rareori îl definim corect. În justiție însă, precizia contează.

# # # **Ce înseamnă cu adevărat reziliența?**
Reziliența nu înseamnă doar să înduri greutăți. Înseamnă să te adaptezi, să te reconstruiești, să mergi mai departe cu scop și determinare. Nu este *încăpățânare*, adică refuzul de a schimba ceva. Nu este *perseverență oarbă*, care presupune continuarea unui drum fără a-i evalua corect consecințele. Reziliența reală este evoluție prin rezistență.

Cu toate acestea, așa cm arată acest caz, reziliența este adesea măsurată diferit pentru mame și tați.

# # # **Reziliența: O Virtute pentru Mamă, un Test pentru Tată**
Pentru o mamă, reziliența este un dat și un motiv de admirație. Este văzută ca pilonul principal al familiei, capabilă să îmbine cariera, viața emoțională și responsabilitățile de părinte. Când întâmpină greutăți și merge mai departe, este considerată eroică.

Pentru un tată, reziliența este un examen continuu. Dacă luptă pentru custodie, este considerat combativ. Dacă arată vulnerabilitate, este perceput ca slab. Mamele sunt întrebate *cum* își cresc copiii. Tații sunt întrebați *dacă* o fac.

Avocatul tatălui subliniază această nedreptate:
**„Reziliența masculină nu se măsoară în cât de mult poate suferi un bărbat, ci în felul în care continuă să fie prezent, în ciuda unui sistem care îl consideră secundar.”**

# # # **Reziliența – Folosită ca Armă în Procesele de Custodie**
Acest proces scoate la lumină o realitate dureroasă: reziliența este recompensată selectiv. Dacă o mamă întâmpină greutăți și le depășește, este o eroină. Dacă un tată face același lucru, greutățile prin care a trecut sunt folosite împotriva lui.

Dar creșterea unui copil nu este o competiție a suferinței. Așa cm prevede și **Codul Civil al României**, ambii părinți au **drepturi și obligații egale** în creșterea copilului:

- **Art. 483 alin. (1):** „Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, mentală și morală, de educația, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.”
- **Art. 496 alin. (1):** „Copilul minor locuiește la părinții săi.”
- **Art. 397:** „După divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți, cu excepția cazului în care instanța decide altfel, pentru motive temeinice.”

Instanța nu trebuie să judece reziliența ca pe o competiție între părinți, ci ca pe o calitate esențială pentru creșterea unui copil – indiferent de cine o manifestă.

„Un copil nu are nevoie de o mamă *sau* de un tată rezilient. Are nevoie de *ambii* părinți, angajați în egală măsură față de viitorul său,” concluzionează avocatul tatălui.

În timp ce judecătorul se pregătește să ia o decizie, rămâne o întrebare deschisă: într-o societate care pretinde că susține egalitatea, nu este timpul să încetăm să măsurăm reziliența în funcție de gen și să o recunoaștem drept ceea ce este cu adevărat—un atribut al fiecărui părinte dedicat?

Sfarsit!
T

24/02/2025

🔎 **Moscow-Style Negotiation: When the Owner Won’t Sell, But Controls the Deal**

The question is: **who blinks first?**

In the world of real estate and business transactions, negotiations often follow predictable patterns—until they don’t. One of the most **strategic** and **ruthless** negotiation tactics we see is what I call the **"Moscow-style negotiation"**, where the party holding a crucial asset refuses to sell or exchange, forcing the other side into a **pressure-driven** deal.

📍 **Case Study: The Landowner Who Won’t Sell or Exchange**

Imagine a situation where a landowner possesses a **small but strategically placed plot**, entirely surrounded by another property. The neighbor needs this plot to develop or expand but faces a **deadlock**—the landowner:

🔹 Refuses to sell – Not interested in money, at least on the surface.
🔹 Won’t agree to an exchange – No interest in swapping for another parcel.
🔹 Doesn’t actively use the land – But keeps it, knowing its importance to the neighbour.

At first glance, it seems irrational. But in reality, this is a textbook example of **leverage-based negotiation**—a game of power, patience, and psychology.

💰 **How Leverage Drives Up the Price**

By refusing to negotiate on conventional terms, the landowner creates **scarcity and urgency**, forcing the neighboring property owner into a difficult position:

✅ **Market Perception Shift** – The more time passes, the more the land gains an inflated value because it becomes an **indispensable asset** for the neighbor’s project.
✅ **Psychological Pressure** – The neighbor may fear losing future investors or project approvals due to incomplete land consolidation.
✅ **Monopoly Pricing** – Unlike a normal sale, where price is set by **market value**, here the price is dictated by **necessity**—the buyer will pay far beyond fair market value just to break the deadlock.

⚖️ Legal & Strategic Countermoves

A business facing such a negotiation trap should consider:

📌 **Creating Alternative Routes** – Exploring zoning or planning workarounds to reduce reliance on that land.
📌 **Leveraging Public Interest** – In certain cases, local authorities may intervene if land blocking affects public infrastructure.
📌 **Structuring a Staged Offer** – Instead of one large purchase, using long-term leasing or revenue-sharing agreements to entice the owner into a deal.

🚨 The Takeaway?

Moscow-style negotiation isn’t about fairness—it’s about power dynamics. Those who control a key resource, whether land, business shares, or contracts, can drive prices sky-high by playing the **long game**.

What are your experiences with tough negotiations? Let’s discuss. ⬇️

24/02/2025

Does the Client Choose the Lawyer, or Does the Lawyer Attract Clients Who Resemble Them?

A judge might observe that the relationship between a lawyer and their client is often reflective: a serious and informed client will seek a competent and hardworking lawyer, whereas a superficial client will be drawn to lawyers who prioritize appearance over content. Choosing a lawyer is not just a strategic decision but also one that reflects the values of the client.