12/05/2026
⚖️ EXCEPȚIA LIPSEI DE INTERES ÎN CERERILE DE ATRAGERE A RĂSPUNDERII (ART. 169 DIN LEGEA NR. 85/2014): O EROARE PROCEDURALĂ CU CONSECINȚE MAJORE
Articol de practică judiciară în materia insolvenței
________________________________________
Contextul speței
Într-un dosar recent de insolvență privind debitoarea S.C. A.A.S. SRL (CUI 2######X), aflată în faliment, lichidatorul judiciar C.I.I. C.A. a formulat, în cadrul dosarului conex nr. 2###X/3/2024/a1, o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societății — numitul A.A.P. — pentru suma de 456.925 lei, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014, vizând, în esență, omisiunea conducerii de a depune documentele financiar-contabile conform obligațiilor legale, precum și continuarea unor activități care duceau în mod vădit societatea la încetarea de plăți.
________________________________________
Ce a decis instanța de fond?
Prin Sentința Civilă nr. 1909/31.03.2026, Tribunalul București — Secția a VII-a Civilă, președinte judecător-sindic S.A.M., a admis din oficiu excepția lipsei de interes a cererii principale și a cererii conexe în ceea ce îl privește pe pârâtul A.A.P., respingând astfel acțiunea ca lipsită de interes.
Raționamentul instanței a fost următorul: creditoarea unică din procedură — Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice — deținea deja, anterior judecății, un titlu executoriu fiscal (Decizia nr. 4######/08.06.2018) prin care fusese angajată răspunderea solidară a pârâtului A.A.P. pentru întreaga sumă de 456.925 lei. Prin urmare, instanța a apreciat că lichidatorul judiciar nu ar dobândi niciun folos practic suplimentar prin obținerea și a unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 169.
________________________________________
De ce această soluție este criticabilă?
1. Excepția lipsei de interes are caracter RELATIV — nu putea fi invocată din oficiu
Aceasta este, poate, cea mai importantă critică procedurală adusă soluției.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 1/2005, pronunțată de Secțiile Unite, că excepția lipsei de interes are caracter relativ, iar nu absolut. Prin urmare, ea nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, ci exclusiv de către partea în folosul căreia a fost instituită — adică pârâtul.
Or, în cauza de față, pârâtul A.A.P. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare. Instanța a suplinit, astfel, lipsa de inițiativă procesuală a pârâtului, invocând din oficiu o excepție de ordine privată, la care însuși titularul său înțelesese să nu recurgă.
Această eroare procedurală reprezintă, prin ea însăși, o încălcare a principiului disponibilității consacrat de art. 9 alin. 2 C.proc.civ.: „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților."
________________________________________
2. Cele două proceduri de angajare a răspunderii NU se exclud reciproc
Instanța de fond a ignorat distincția esențială dintre:
• Răspunderea civilă specială reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 — un act de jurisdicție civilă, pronunțat în cadrul procedurii colective a insolvenței, cu efecte față de toți creditorii înscriși la masa credală;
• Răspunderea solidară fiscală reglementată de art. 25 din Legea nr. 207/2015 — un act administrativ unilateral al organului fiscal, emis în procedura fiscală specială, contestabil în contencios administrativ.
Cele două mecanisme juridice au condiții, proceduri și efecte proprii și pot coexista, fără a se exclude reciproc.
Această interpretare este confirmată de jurisprudența națională cvasiunanimă, astfel cm a reținut-o chiar Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 26 din 9 februarie 2026 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dosar nr. 1.943/1/2025, publicată în M.Of. nr. 201/16.03.2026):
„Paragraful 65: instanțele au considerat, într-o majoritate covârșitoare, că, pentru aceeași creanță fiscală, anterioară deschiderii procedurii insolvenței asupra debitorului persoană juridică, stabilirea răspunderii administratorului debitorului persoană juridică în cadrul procedurii insolvenței, prin hotărâre judecătorească definitivă, NU ÎMPIEDICĂ, în limita sumei pentru care a fost respinsă cererea de suportare a pasivului în procedura insolvenței, efectele deciziei administrative privind angajarea răspunderii solidare fiscale a aceluiași administrator al debitorului."
„Paragraful 66: S-a argumentat, în esență, că cele două tipuri de antrenare a răspunderii, cea guvernată de Codul de procedură fiscală și cea reglementată de Legea nr. 85/2014, NU SE EXCLUD RECIPROC, de plano."
Logica este biunivocă: dacă hotărârea judecătorească în temeiul art. 169 nu împiedică efectele titlului fiscal, cu atât mai mult existența titlului fiscal nu poate lipsi de interes demersul judiciar pentru obținerea hotărârii judecătorești.
________________________________________
3. Hotărârea judecătorească în temeiul art. 169 produce efecte juridice proprii, pe care titlul fiscal NU le poate genera
Un aspect complet omis de instanța de fond: admiterea cererii întemeiate pe art. 169 din Legea nr. 85/2014 atrage, de drept și în mod automat, sancțiunile prevăzute la alin. 10 al aceluiași articol:
• Decăderea din dreptul de a ocupa funcția de administrator pentru o perioadă de 10 ani;
• Interdicția de a fonda noi societăți comerciale pentru o perioadă de 5 ani.
Aceste sancțiuni au un rol de protecție a mediului de afaceri și de ordine publică economică, independent de latura pecuniară a răspunderii. Ele nu pot fi obținute pe nicio altă cale și nici prin procedura administrativă a organului fiscal.
Lichidatorul judiciar are, prin urmare, un interes propriu, legitim, actual și determinat în obținerea unei hotărâri judecătorești cu aceste efecte, indiferent de existența titlului fiscal.
________________________________________
4. Admiterea excepției permite eludarea ordinii de prioritate a plăților prevăzute de art. 161 din Legea nr. 85/2014
Procedura insolvenței este o procedură colectivă. Sumele recuperate direct de organul fiscal în temeiul titlului executoriu fiscal și în afara cadrului procedurii de insolvență merg integral la buget, ocolind ordinea de distribuție prevăzută de Legea nr. 85/2014 și lăsând neacoperite cheltuielile de procedură (prioritare conform art. 161 pct. 1).
Interesul lichidatorului de a obține o hotărâre judecătorească prin care sumele să reintre în masa activă și să fie distribuite conform art. 161 este, astfel, dovedit indubitabil.
________________________________________
5. Titlul fiscal este susceptibil de a fi contestat sau anulat
Existența unui titlu executoriu fiscal contestabil nu poate echivala cu certitudinea recuperării creanței. Cât timp decizia fiscală nu a dobândit caracter definitiv și irevocabil sau nu s-a realizat efectiv executarea silită, interesul lichidatorului în obținerea unui titlu judiciar cert și stabil nu poate fi negat.
________________________________________
Concluzii și lecții de practică
Această speță ridică cel puțin trei probleme de practică judiciară cu relevanță generală:
① Caracterul relativ al excepției lipsei de interes este adesea ignorat în practica instanțelor de insolvență, care tind să invoce din oficiu excepții ce aparțin exclusiv sferei de disponibilitate a pârâtului.
② Coexistența celor două forme de răspundere — cea civilă specială din Legea nr. 85/2014 și cea solidară fiscală din Codul de procedură fiscală — este deja confirmată de jurisprudența cvasiunanimă națională, consolidată explicit prin Decizia ICCJ nr. 26/2026.
③ Efectele nepatrimoniale ale art. 169 alin. 10 (interdicțiile și decăderile) sunt frecvent omise din analiza instanțelor, deși reprezintă un interes distinct și legitim al lichidatorului judiciar, cu rol important în protecția mediului de afaceri.
________________________________________
Insolventa
