Diana Dragomir şi Asociaţii

Home
Romania
Bucharest
Diana Dragomir şi Asociaţii

Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Diana Dragomir şi Asociaţii, Lawyer & Law Firm, Strada Ion Bogdan nr. 9 corp A ap. 2, Bucharest.

Diana Dragomir şi Asociaţii este formată dintr-o echipă de profesionişti, avocaţi şi experţi, care oferă servicii de avocatură calificată, atât pe linie de consultanţă, cât şi pe linie de reprezentare în instanţă, la nivelul întregului sistem juridic, de la judecătorii până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Contituţională şi Curtea de la Strasbourg, precum şi în relaţia cu autorităţil

e naţionale, în demersuri şi acţiuni privind protejarea şi valorificarea unei extinse arii de drepturi, organizate pe şase direcţii: CEDO, Penalul Afacerilor, Litigii, Comercial, Recuperări creanţe, Avocat de familie

07/07/2026

⚖️ Noutăți jurisprudențiale CEDO – motivarea măsurilor preventive și controlul judiciar exercitat cu celeritate

Jovanov c. Macedoniei de Nord (CEDO, 7 iulie 2026)

Prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 §3 și art. 5 §4 din Convenție, reținând că prelungirea repetată a măsurii arestului la domiciliu nu a fost susținută de motive suficiente și individualizate, iar căile de atac formulate împotriva acestor măsuri nu au fost soluționate cu celeritatea impusă de dreptul la libertate.

Reclamantul a fost cercetat într-o cauză penală și, după o perioadă de arest preventiv, măsura a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Ulterior, această măsură a fost prelungită în mod repetat, instanțele justificând-o aproape exclusiv prin gravitatea acuzațiilor, natura infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și existența unui pretins risc de sustragere de la urmărirea penală sau de la judecată.

Analizând cauza, Curtea a reiterat că, pe măsura trecerii timpului, simpla invocare a gravității acuzațiilor sau a limitelor de pedeapsă nu mai este suficientă pentru a justifica menținerea unei măsuri privative de libertate. Instanțele sunt obligate să procedeze la o analiză concretă și individualizată a situației persoanei cercetate, evaluând dacă motivele care au justificat inițial măsura subzistă în mod real pe parcursul procedurii.

Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că, pe parcursul mai multor luni, instanțele au utilizat o motivare aproape identică în fiecare încheiere de prelungire a măsurii, fără o analiză efectivă a circumstanțelor personale ale reclamantului și fără a explica de ce, în concret, riscul de sustragere continua să justifice restrângerea libertății sale.

Sub aspectul art. 5 §4 din Convenție, Curtea a constatat că soluționarea căilor de atac formulate împotriva încheierilor de prelungire a arestului la domiciliu a durat între 18 și 39 de zile, interval apreciat ca incompatibil cu exigența unui control jurisdicțional exercitat cu promptitudine asupra legalității unei măsuri privative de libertate.

Hotărârea reafirmă două principii constante ale jurisprudenței CEDO:

1. menținerea unei măsuri preventive privative de libertate impune existența unor motive relevante și suficiente, întemeiate pe o evaluare concretă și individualizată a circumstanțelor cauzei, iar nu pe formule standardizate sau abstracte;

2. controlul judiciar al legalității unei măsuri privative de libertate trebuie exercitat cu promptitudine, orice întârziere nejustificată fiind incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 5 §4 din Convenție.

Hotărârea este deosebit de relevantă în materia măsurilor preventive reglementate de Codul de procedură penală, reafirmând obligația instanțelor de a motiva în mod individualizat fiecare soluție privind menținerea unei măsuri privative de libertate și de a asigura soluționarea cu celeritate a căilor de atac îndreptate împotriva acestor măsuri.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

19/06/2026

Noutăți jurisprudențiale CEDO – accesul la justiție și formalismul excesiv

Alexforcam S.R.L. c. României (CEDO, 16 iunie 2026)

Prin hotărârea pronunțată la 16 iunie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 §1 din Convenție, reținând că societății reclamante i-a fost restrâns în mod disproporționat accesul la o instanță prin aplicarea excesiv de formalistă a normelor procedurale interne.

Cauza a avut ca punct de plecare contestarea unui proces-verbal de contravenție prin care societății i-au fost aplicate o amendă contravențională și o măsură de confiscare de valoare semnificativă. După introducerea plângerii, instanța a solicitat societății, în cadrul procedurii de regularizare prevăzute de Codul de procedură civilă, să remedieze anumite lipsuri ale cererii și să indice motivele de fapt și de drept pe care aceasta se întemeia. Societatea s-a conformat solicitării în termenul acordat, iar instanța a constatat că cererea îndeplinește condițiile procedurale pentru a fi comunicată părții adverse și judecată pe fond.

Cu toate acestea, ulterior, instanțele naționale au respins plângerea ca tardiv motivată, apreciind că motivele de fapt și de drept au fost prezentate după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de legislația contravențională, deși acestea fuseseră depuse în termenul acordat de instanță în cadrul procedurii de regularizare.

Analizând cauza, Curtea a reiterat că normele procedurale urmăresc scopuri legitime, precum buna administrare a justiției și securitatea raporturilor juridice. Totuși, interpretarea și aplicarea acestora nu trebuie să transforme accesul la instanță într-un drept pur teoretic sau iluzoriu.

Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că societatea reclamantă a urmat indicațiile instanței și a remediat lipsurile cererii în termenul acordat în cadrul procedurii de regularizare. În aceste condiții, respingerea ulterioară a plângerii ca tardiv motivată nu putea fi considerată suficient de previzibilă pentru justițiabil și a avut ca efect împiedicarea examinării pe fond a criticilor formulate împotriva sancțiunii contravenționale și a măsurii confiscării.

De asemenea, Curtea a observat că Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat ulterior că, în materia plângerilor contravenționale, neregularitățile privind motivarea cererii pot fi remediate în cadrul procedurii de regularizare, iar respingerea acesteia este posibilă numai în cazul neconformării la solicitarea instanței formulate în această procedură.

Hotărârea reafirmă un principiu fundamental al jurisprudenței CEDO: dreptul de acces la o instanță presupune ca normele procedurale să fie interpretate și aplicate într-o manieră previzibilă și proporțională, fără formalism excesiv de natură să împiedice examinarea pe fond a pretențiilor unei părți.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

19/05/2026

⚖️ Noutăți jurisprudențiale CEDO – celeritatea controlului judiciar al arestării preventive

Leocádio de Lemos c. Portugaliei (CEDO, 19 mai 2026)

Prin hotărârea pronunțată la 19 mai 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 §4 din Convenție, reținând că examinarea căii de atac formulate împotriva măsurii arestării preventive nu a respectat exigența soluționării cu celeritate a controlului judiciar asupra privării de libertate.

În cauză, reclamantul, cercetat într-o procedură penală, a formulat o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă. Instanța competentă s-a pronunțat asupra legalității măsurii după aproximativ 85 de zile de la sesizare.

Analizând cauza din perspectiva art. 5 §4 din Convenție, Curtea a reiterat că orice persoană privată de libertate are dreptul la un control jurisdicțional prompt și efectiv asupra legalității detenției sale. Cerința „celerității” are o importanță esențială în materia măsurilor preventive, având în vedere caracterul fundamental al dreptului la libertate individuală.

Curtea a observat că procedura nu prezenta un grad ridicat de complexitate, nici sub aspect factual, nici juridic, iar reclamantului nu i-a putut fi imputată o conduită de natură să justifice întârzierea soluționării căii de atac.

Autoritățile naționale au invocat necesitatea respectării principiului contradictorialității și a garanțiilor procedurale specifice soluționării apelului. Curtea a subliniat însă că respectarea acestor garanții nu poate justifica, prin ea însăși, depășirea termenului rezonabil în care trebuie exercitat controlul judiciar al legalității detenției preventive.

În consecință, Curtea a apreciat că durata procedurii de examinare a legalității arestării preventive a fost excesivă în raport cu standardele impuse de art. 5 §4 din Convenție.

Hotărârea reafirmă un principiu constant în jurisprudența CEDO:
controlul judiciar al legalității unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie prompt, efectiv și apt să ofere garanții reale împotriva arbitrariului.

Pentru practica națională, cauza este relevantă în materia contestațiilor împotriva măsurilor preventive, subliniind exigența unui control jurisdicțional efectiv, exercitat cu promptitudine, ori de câte ori este analizată legalitatea arestării preventive.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

05/05/2026

⚖️ Noutăți jurisprudențiale CEDO – protecția dreptului de proprietate
Cauza Pop și alții c. României (CEDO, 5 mai 2026)

Prin hotărârea pronunțată la data de 5 mai 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, într-o cauză privind imposibilitatea reclamanților de a redobândi posesia unor imobile naționalizate abuziv sau de a obține o compensație adecvată.

Reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive prin care a fost recunoscut, cu efect retroactiv, caracterul nelegal al preluării bunurilor de către stat și dreptul lor de proprietate. Cu toate acestea, imobilele au fost înstrăinate către terți, iar reclamanții nu au putut nici să redobândească posesia bunurilor, nici să obțină o reparație efectivă.

Curtea a reiterat că, în asemenea situații, drepturile recunoscute prin hotărâri definitive intră în sfera noțiunii de „bun” în sensul Convenției, iar imposibilitatea restituirii, coroborată cu lipsa unei compensații adecvate, constituie o ingerință disproporționată în dreptul la respectarea bunurilor.

În analiza sa, Curtea a subliniat că situația se înscrie într-o jurisprudență constantă privind România, reafirmând că statul are obligația de a menține un just echilibru între interesul general și protecția drepturilor individuale.

Hotărârea confirmă un principiu esențial:
recunoașterea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească trebuie urmată de restituirea efectivă a bunului sau, atunci când aceasta nu este posibilă, de acordarea unei compensații adecvate, apte să asigure respectarea justului echilibru impus de Convenție.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

28/04/2026

⚖️ Noutăți jurisprudențiale CEDO – percheziția domiciliară și garanțiile împotriva arbitrariului

Molnár-Fulmer și Pincehelyi c. Ungariei (CEDO, 28 aprilie 2026)

Prin hotărârea pronunțată la 28 aprilie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 8 din Convenție, reținând că perchezițiile domiciliare dispuse în faza de urmărire penală nu au fost însoțite de garanții adecvate și suficiente împotriva arbitrariului.

În cauză, perchezițiile au fost efectuate în locuințele reclamanților în cadrul unei anchete penale privind o faptă de distrugere, în contextul unor acțiuni de protest. Măsura a fost dispusă de organele de poliție fără autorizare judiciară prealabilă, iar ulterior instanța națională a confirmat legalitatea acesteia fără a examina în mod efectiv criticile reclamanților, în special cu privire la existența unei suspiciuni rezonabile de săvârșire a unei infracțiuni.

Curtea a reținut că ingerința în dreptul la respectarea domiciliului trebuie să fie însoțită de garanții procedurale efective, apte să prevină abuzul de putere. În lipsa unui control judiciar prealabil, este esențial ca persoana vizată să beneficieze de un control ulterior real și efectiv, care să permită examinarea atât a legalității și temeiniciei măsurii, cât și a proporționalității acesteia.

În speță, Curtea a constatat că instanțele interne nu au analizat în mod concret argumentele esențiale ale reclamanților și nu au verificat existența unei baze factuale suficiente pentru dispunerea percheziției, limitându-se la validarea formală a susținerilor autorităților. În plus, caracterul general al dispoziției de percheziție, inclusiv în ceea ce privește accesul la sisteme informatice și suporturi de stocare, a accentuat riscul unei ingerințe disproporționate.

Un element relevant în analiza Curții a fost și faptul că, ulterior, autoritățile au stabilit că fapta investigată nu întrunea elementele constitutive ale unei infracțiuni, aspect care a pus sub semnul întrebării baza factuală inițială a măsurii.

Hotărârea reafirmă un principiu esențial:
percheziția domiciliară, ca ingerință gravă în viața privată, trebuie să fie supusă unui control riguros, bazat pe o suspiciune rezonabilă și însoțit de garanții efective împotriva arbitrariului.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

21/04/2026

⚖️ Noutăți jurisprudențiale CEDO – executarea hotărârilor privind proprietatea
Farchescu și alții c. României (CEDO, 16 aprilie 2026)

Prin hotărârea pronunțată la 16 aprilie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în cauze privind neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților ori dreptul acestora la restituire sau despăgubire.

Cauzele au vizat situații în care reclamanții au obținut, prin hotărâri interne definitive, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist sau dreptul la acordarea unor măsuri reparatorii. Cu toate acestea, aceste hotărâri nu au fost executate efectiv, iar mecanismul intern de restituire nu a condus, într-un termen rezonabil, nici la restituirea bunurilor, nici la acordarea unei compensații adecvate.

Curtea a reținut că hotărârile judecătorești definitive prin care este recunoscut dreptul de proprietate, se dispune restituirea bunului sau sunt consacrate drepturi patrimoniale intră în sfera noțiunii de „bun” în sensul Convenției. În consecință, statului îi revine obligația pozitivă de a asigura executarea lor integrală și într-un termen rezonabil. Lipsa unor măsuri efective din partea autorităților pentru punerea în executare a acestor hotărâri echivalează cu o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și impune reclamanților o sarcină disproporționată.

În analiza sa, Curtea a subliniat că această problematică se înscrie în linia unei jurisprudențe constante privind România, reținând că autoritățile nu au depus toate diligențele necesare pentru a asigura eficiența mecanismului de restituire și executarea hotărârilor favorabile reclamanților.

Hotărârea prezintă o relevanță directă pentru practica internă, în special în materia executării hotărârilor definitive și a procedurilor de restituire a proprietăților, reafirmând un principiu esențial: dreptul de proprietate nu este efectiv în absența executării hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus restituirea în natură a bunului sau, în caz de imposibilitate, a acordării unei despăgubiri reale și adecvate.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

03/03/2026

Cauza Stănoiu și alții vs. România

Prin hotărârea pronunțată la 3 martie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în cauze privind imposibilitatea reclamanților de a redobândi posesia unor imobile naționalizate abuziv sau de a obține o compensație efectivă.

Reclamanților le-a fost recunoscut, prin hotărâri judecătorești definitive, dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de stat în perioada regimului comunist, constatându-se caracterul nelegal al naționalizării. Cu toate acestea, aceștia nu au redobândit posesia efectivă a bunurilor și nici nu au beneficiat de o despăgubire adecvată pentru lipsirea de proprietate.

Curtea a reiterat că, în situațiile în care instanțele naționale recunosc cu efect retroactiv dreptul de proprietate, statului îi revine obligația de a asigura fie restituirea efectivă a bunului, fie, în cazul în care aceasta nu mai este posibilă, acordarea unei compensații corespunzătoare.

Lipsa restituirii și absența unei despăgubiri au impus reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă, contrară dreptului la respectarea bunurilor.

Relevanță pentru practica internă

Hotărârea se înscrie în linia jurisprudenței constante privind imobilele naționalizate și reafirmă un principiu esențial:

Recunoașterea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească trebuie să fie urmată de restituirea efectivă a bunului sau, atunci când aceasta nu este posibilă, de acordarea unei despăgubiri juste și adecvate, în conformitate cu exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1.

În absența acestor măsuri, protecția dreptului de proprietate rămâne pur formală.

🔗 Textul integral este disponibil pe site-ul oficial al Curții: www.echr.coe.int

26/02/2026

Noutăți jurisprudențiale CEDO – legalitatea detenției și protecția împotriva arbitrariului

Aramyan c. Armeniei (CEDO, 26 februarie 2026)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 §1 din Convenție (dreptul la libertate și siguranță), reținând că hotărârea internă prin care reclamantul a fost menținut în arest preventiv nu a oferit garanții suficiente împotriva arbitrariului, astfel că privarea de libertate nu a fost „legală” în sensul autonom al Convenției.

Reclamantul s-a aflat în arest preventiv în perioada 18 februarie 2021 – 26 noiembrie 2024, iar Curtea a subliniat că legalitatea detenției, în sensul art. 5 §1, nu se reduce la conformitatea formală cu dreptul intern, ci presupune existența unor garanții judiciare efective împotriva detenției arbitrare.

În plus, Curtea a constatat și încălcarea art. 5 §3 din Convenție, apreciind că autoritățile nu au indicat motive relevante și suficiente, individualizate, care să justifice durata excesivă a detenției preventive.

Relevanță pentru practica din România:
Hotărârea reafirmă standarde aplicabile direct în materia măsurilor preventive: instanțele sunt obligate să asigure un control judiciar real și efectiv asupra privării de libertate, întemeiat pe motive relevante și suficiente, expuse în mod individualizat, astfel încât detenția să nu devină o măsură de rutină, lipsită de garanții împotriva arbitrariului.

🔗 Sursa oficială: www.echr.coe.int

Address

Strada Ion Bogdan Nr. 9 Corp A Ap. 2
Bucharest
010538

Telephone

+40744888896

Website

http://www.avocatcedo.ro/, http://www.avocati-experti.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Diana Dragomir şi Asociaţii posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Diana Dragomir şi Asociaţii:

Want your business to be the top-listed Law Practice in Bucharest?