31/01/2026
În Republica Moldova, controalele fiscale sunt privite, în general, cu o anumită prudență și îngrijorare de către mediul de afaceri, deși există eforturi de modernizare și transparentizare a procesului din partea autorităților.
Pentru mulți antreprenori, percepția generală a unui control fiscal reprezintă o întrerupere a activității curente și o sursă majoră de stres, adesea din cauza necunoașterii drepturilor și obligațiilor, sau a complexității legislației.
În acest context, ne-am propus să aducem spre cunoștința contribuabililor principiile generale ale acestui segment din legislația fiscală, ce le-ar permite să genereze o „imaginație arhitecturală” a unui control fiscal și aplicarea acestuia, fără a ne implica în termenele și procedurile foarte complexe de inițiere, desfășurare a unui control fiscal, dezacorduri, contestări, etc.
Pe prim plan am dori să trecem faptul că, în legislația fiscală se indică expres că, Serviciul Fiscal de Stat are obligația să exercite controlul fiscal în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activității curente ale contribuabililor. Pe întreaga durată a controlului fiscal, funcționarii fiscali au obligația să acționeze cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii controlați și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Astfel, contribuabilii urmează să cunoască că, Serviciul Fiscal de Stat efectuează controale fiscale utilizând diverse forme de desfășurare și metode de verificare a acestora.
• Forma de desfășurare este compusă din două tipuri de controale: cel cameral și cel cu ieșirea la fața locului.
1) Control fiscal cameral (în incinta autorității fiscale/de birou):
Se efectuează nemijlocit la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuții de administrare fiscală, fără deplasarea inspectorilor fiscali la sediul și/sau subdiviziunile contribuabilului.
* Este necesar de menționat că, în legislația fiscală începând cu data de 01.01.2025 a fost introdusă și o ramificație a controlului fiscal cameral, fiind completat cu semnificația de control fiscal simplificat (urmăritorii pot lua cunoștință cu publicația din data de 09.11.2025, distribuită pe pagina E-fiscal).
Controlul fiscal cameral constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuții de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanțe ce țin de respectarea legislației fiscale.
2) Control fiscal la fața locului: Implică nemijlocit deplasarea fizică a inspectorilor fiscali la sediul/oficiul, subdiviziunile contribuabilului sau locurile unde se păstrează activele și/sau se desfășoară activitatea, pentru a verifica direct activitatea contribuabilului sau activitatea altei persoane supuse controlului.
* Este necesar de atras atenția că, în cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu, ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri când nu există condiții adecvate de lucru pentru funcționarii fiscali desemnați de a exercita controlul fiscal, acesta se va efectua la oficiul organului fiscal. În astfel de cazuri, inspectorii fiscali au dreptul de a ridica documentele şi/sau echipamentele de casă şi de control, tehnica de calcul sau dispozitivele de stocare a datelor indiferent de apartenența şi de locul aflării lor, asigurând păstrarea lor în Serviciul Fiscal de Stat.
Faptul ridicării în mod obligatoriu urmează a fi consemnat de către funcționarii fiscali prin întocmirea unui proces-verbal de ridicare, conform procedurii și în ordinea stabilită de legislația fiscală (unele aspecte aferente subiectului dat, au fost abordate prin publicația E-fiscal din data de 13.11.2025).
• Metodele de verificare utilizate de Serviciul Fiscal de Stat sunt destul de diverse și pot fi aplicate atât în cadrul efectuării controlului fiscal cameral, cât și a celui cu ieșirea la fața locului, fiind utilizate în dependență de situație.
Principalele metode de verificare:
1) Verificarea documentară - se aplică cât în cazul controlului fiscal cameral, atât și în cazul controlul fiscal cu ieșirea la fața locului.
Este metoda de bază și constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidență şi altei informații prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informațiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal. Obiectivul verificării documentare constă în examinarea modului în care se efectuează sau s-a efectuat calcularea, achitarea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a altor plăți și a modului cm se respectă principiile stabilite de ținere a contabilității, pentru relevarea abaterilor, delapidărilor, deficienților ce au influențat obligația fiscală;
2) Verificarea faptică – se aplică doar în cadrul controlului fiscal cu ieșirea la fața locului.
Această metodă de control constată în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activității contribuabilului. Obiectivul controlului fiscal prin metoda verificării faptice constituie acțiunile și inacțiunile contribuabilului, adică ceea ce era obligat să efectueze și nu a efectuat, faptele reale aferente activității contribuabililor sub aspectul respectării (estimării) obligației fiscale precum și veridicitatea faptelor, procedeelor și datelor declarate;
3) Verificarea parțială - se aplică cât în cazul controlului fiscal cameral, atât și în cazul controlul fiscal cu ieșirea la fața locului.
Metoda respectivă constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligații fiscale, asupra executării unor alte obligații prevăzute de legislația fiscală dintr-o anumită perioadă, verificând-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului. Verificarea parțială reprezintă o verificare selectivă a datelor contabilității și se exercită în cazul în care apare necesitatea verificării unei părți din obligațiile fiscale ale contribuabilului. Aceasta constă în verificarea de către autoritatea fiscală națională a calculării și achitării unui sau mai multor impozite sau taxe de către contribuabil.
4) Verificarea tematică - se aplică cât în cazul controlului fiscal cameral, atât și în cazul controlul fiscal cu ieșirea la fața locului.
Această metodă de control constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligație fiscală sau asupra executării unei alte obligații prevăzute de legislația fiscală, verificând-se documentele sau activitatea contribuabilului. În marea sa parte astfel de metodă de control se exercită de autoritatea fiscală națională, urmare a recepționării unor solicitări din partea contribuabililor, care cuprind numai unele aspecte ale activității acestora, și anume controlul privind restituirea/rambursarea impozitelor și taxelor din buget (exemplu: Restituirea TVA), etc.
5) Verificarea prin contrapunere - se aplică cât în cazul controlului fiscal cameral, atât și în cazul controlul fiscal cu ieșirea la fața locului.
Este o metodă care constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operațiunilor efectuate. În procesul efectuării controalelor fiscale, contribuabilii nu oferă întotdeauna documente și informații veridice aferente obligațiilor fiscale ale acestora, ori la funcționarii fiscali desemnați de-a exercita controlul apar careva îndoieli la veridicitatea calculării și achitării obligațiilor fiscale (estimarea bazei impozabile). Astfel, în aceste circumstanțe apare necesitatea verificării autenticității informației prezentate și legalității tranzacțiilor efectuate prin exercitarea verificărilor de contrapunere. Subiecții verificării prin contrapunere sunt persoanele juridice și/sau fizice, inclusiv cetățenii, care au avut (au) sau se presupune că au avut (au) relații economico-financiare cu contribuabilul supus controlului fiscal de bază.
6) Verificarea operativă - se aplică doar în cadrul controlului fiscal cu ieșirea la fața locului.
Este cea mai întâlnită metodă a controlului fiscal și constă în observarea proceselor economice si financiare, actelor şi operațiunilor aferente, pentru a constata autenticitatea lor, precum și de a depista şi a preveni încălcarea legislației fiscale. Această verificare se face în mod inopinat, prin aplicarea metodelor verificării faptice și/sau documentare. Ca urmare, însăși modalitatea efectuării verificării operative va fi similară celei faptice, sau în caz de necesitate și/sau verificării documentare. De asemenea, în cadrul verificării operative, de către inspectorii fiscali poate fi efectuată și o cumpărătura de control.
Pentru contribuabilii care nu cunosc ce reprezintă în sine cumpărătura de control, ținem să informăm că, aceasta din urmă se caracterizează prin crearea artificială de către funcționarul fiscal a situației de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziționa (consuma) sau de a le comercializa.
Este necesar de menționat că, în conformitate cu legislația fiscală, în cadrul cumpărăturii de control, la necesitate, întru documentarea încălcării fiscale comise în timpul efectuării cumpărăturii de control, pot servi (ca probe) înregistrările audio, foto, video efectuate de către funcționarii fiscali. Astfel de acțiuni sunt posibile a fi efectuate numai cu dispozitivele de înregistrare, procurate de către Serviciul Fiscal de Stat și luate la evidență de subdiviziunea responsabilă.
Prin aplicarea metodei verificării operative ((în cazul în care, contribuabilul dispune de careva unități de comerț (magazine, cafenele, etc.)), funcționarii fiscali pot verifica respectarea legislației în vigoare privind declararea acestora la autoritatea fiscală națională, respectarea disciplinei de casă, precum și existența licențelor, autorizațiilor necesare, notificării privind inițierea activității de comerț/înștiințării de recepționare a notificării privind inițierea activității de comerț, a timbrelor de acciz la mărfurile necesare a fi supuse marcării.
În cadrul controlului fiscal cu ieșirea la fața locului prin metoda verificării operative, de către inspectorii fiscali poate fi verificat Registrul mașinilor de casă și de control și al imprimantelor fiscale. Se verifică dacă modelul echipamentului de casă al contribuabilului supus controlului este inclus în Registrul unic al echipamentelor de casă și de control.
De asemenea, în cadrul aplicării metodei verificării operative se pot verifica documentele de proveniență a mărfurilor expuse spre comercializare, prețurile la mărfurile social importante și medicamente, prețurile maxime la țigări și producție alcoolice, timbrele de acciz și alte aspecte.
7) Verificarea totală - se aplică doar în cadrul controlului fiscal cu ieșirea la fața locului.
Este cea mai complexă metodă de verificare aplicată de către autoritatea fiscală națională, care urmează a fi tratată cu cea mai mare atenție și cu toată seriozitatea de către contribuabili, deoarece vizează verificarea tuturor actelor şi operațiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligațiilor fiscale. Verificarea totală în sine este una documentară şi în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislația fiscală.
Totodată, în cadrul efectuării controlului fiscal prin metoda verificării totale, în funcție de apariția necesității, de către funcționarii fiscali desemnați de a exercita controlul fiscal respectiv, pot fi utilizate și alte tipuri de verificări (spre exemplu: verificarea prin contrapunere, operativă).
În cadrul verificării totale, inspectorii fiscali urmează să verifice toate impozitele și taxele de care contribuabilul este și/sau a fost plătitor sau urma a fi plătitor, primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (sau cu alte cuvinte, să verifice complet obligațiile contribuabilului față de toate bugetele de toate nivelurile).
* Este necesar de atras atenția contribuabililor că, dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate de către funcționarii fiscali desemnați de a exercita controlul, din lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de seamă fiscale, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să calculează impozitele și taxele prin metode și din surse indirecte, prin utilizarea unui instrument al controlului fiscal cm ar fi metodele și sursele indirecte de estimare a obligației fiscale (vezi prevederile art.225 din Codul fiscal).
Totodată, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să recalculeze obligațiile fiscale calculate prin metode și din surse indirecte după restabilirea evidenței, în conformitate cu legislația, sau după prezentarea documentelor respective.
Recalcularea obligațiilor fiscale calculate prin metode și din surse indirecte se efectuează doar în cazul în care contribuabilul a restabilit evidența și a prezentat actele Serviciului Fiscal de Stat, nu mai târziu de un an din data aducerii la cunoștință a deciziei asupra cazului de încălcare a legislației.
• În final am dori să informăm contribuabilii că, oricare control fiscal fie el cameral sau control fiscal cu ieșirea la fața locului, poate fi declanșat numai ca urmare a emiterii de către conducerea organului fiscal a unei decizii privind inițierea controlului, cu mici excepții ((vezi prevederile art.215 alin.(2), ținând cont de prevederile alin.(4) ale aceluiași articol, cât și art.215 indice 1 alin.(2) din Codul fiscal)).
Decizia privind inițierea controlului fiscal în mod obligatoriu se aduce spre cunoștința contribuabilului de către inspectorii fiscali desemnați de a exercita controlul fiscal.
În acest context, aducem spre cunoștință că, decizia privind inițierea controlului conține următoarele informații specifice:
Identificarea autorității: Denumirea organului fiscal care a emis decizia.
Datele contribuabilului: Denumirea completă, codul fiscal și adresa entității verificate.
Echipa de control: Numele și prenumele funcționarilor fiscali desemnați să efectueze verificarea.
Tipul controlului: Specificarea clară a formei (cameral sau la fața locului) și a metodei de verificare (totală, tematică sau operativă, etc.).
Perioada verificată: Intervalul de timp și tipurile de impozite/taxe care fac obiectul controlului.
Temeiul legal: Referințe legale ce justifică inițierea acțiunii de control;
Indicarea elementului de control: Planificat sau Neplanificat
Astfel, în conformitate cu prevederile legislației fiscale, Decizia privind inițierea controlului (formularul DIC) reprezintă decizia scrisă a conducerii Serviciului Fiscal de Stat, care certifică/autentifică acțiunile de efectuare a controlului, fiind la rândul său, înregistrată obligatoriu și în Registrul de stat al controalelor. Acesta la rândul său, reprezintă un registru public consolidat de evidență a controalelor, completat de organele de control și ținut în mod obligatoriu de către autoritatea administrației publice centrale de supraveghere a controalelor.
Conform legislației în vigoare, accesul tuturor persoanelor la Registrul de stat al controalelor este garantat şi gratuit.
• Pe lângă cele expuse mai sus, urmează de atras atenția și despre existența elementului de divizare a controalelor fiscale în planificate și neplanificate.
Controalele fiscale planificate sunt stabilite în avans și incluse în Graficul controalelor planificate, publicat anual pe pagina web a Serviciului Fiscal de Stat, contribuabilii fiind selectați în baza unei analize de risc, iar controalele fiscale neplanificate nu apar în graficele anuale, fiind declanșate de careva evenimente sau riscuri iminente pe care le generează contribuabilii, mai cu seamă din sectoarele activităților cu risc sporit de neconformare fiscală.
Conform datelor Serviciului Fiscal de Stat, activitățile cu risc sporit de neconformare fiscală de regulă sunt concentrate în sectoarele comerțului (inclusiv online), agriculturii, construcțiilor, prestărilor de servicii și transportului, în special taxi. Principalele riscuri includ nedeclararea veniturilor, salarizarea "în plic" și fraudele TVA.
